Thursday, December 24, 2009

Craciun fericit!!!

Ho!ho!Ho! Pe anul acesta, cred ca tocmai va scriu ultima postare. Plec in vacanta cum s-ar spune. E Ajunul Craciunului. Am dat cateva mici daruri familiei impreuna cu Miss E. Vine un an nou si mai ales, maine e Ziua de Craciun. Unii zic ca e Sfanta. Eu zic ca noi o sfintim, prin ce suntem ,prin ce facem ,prin ce vrem sa spunem si sa aratam lumii. Eu, din pacate, am sfintit-o doar pe jumate. Am injurat mult zilele astea, am pacatuit, am facut tampenii. Iarta-ma Doamne ca nu-ti Sfintesc Ziua. Iarta-ma pentru toate pacatele, pe mine, pe ai mei, pe prieteni, pe Romani, pe Romania, animale si restul lumii. Iarta-na! Pacatosi suntem! Si tu ne ierti mereu, Esti Bun cu noi Doamne!
Va doresc tot ce va doriti voi, dar sa fie de bine! Va doresc tot ce-mi doriti si voi mie, daca e de bine, caci daca e de rau, mai bine sa nu mai doriti! Craciun Fericit! La multi ani! Ne vedem la anul! 2010!

Monday, December 21, 2009

Shrek al 4lea.

Poate stiati, poate nu, am aflat si eu azi si va zic si voua. Cica la vara ne vom "radea" cu Shrek, partea a 4-a. Am gasit si un trailer...se anunta ceva...super misto!

Imbratisari moca

Mă trezisem în metrou mergând de la Aviatorilor spre Piaţa Victoriei. Erau ceasurile serii şi de jur-împrejur nu vedeam decât chipuri obosite, apăsate. Reclamele din garnitura de metrou erau toate vesele şi te îmbiau ba la convorbiri nesfârşite pe mobil, ba la o ieşire în gaşcă prin oraş. Nu le lua nimeni în seamă. Veselia luase metroul pe sensul greşit în seara aceea. Se rătăcise.

La Victoriei am coborât. Mergeam alene spre Tronsonul 1. Pe pereţi, alte reclame. Toate vesele. Măi, dar de unde atâta veselie? Mai lipseau doar clovnii cu giumbuşlucurile lor. "Îţi voi oferi o piruetă triplu salt în vânt mortal, dacă cumperi o.... ciocolatăă! Iar eu te voi face să râzi dacă îţi vei lua telefonul cu bluştuuuţ!". Gânduri.

În mijlocul Triunghiului Mirosului, între cele două patiserii şi o covrigărie, sprijinite de un stâlp, stăteau două puştoaice. Erau mignone, drăguţe, păreau curate nu doar pe dinafară, ci şi sufleteşte. Erau frumuşele, iar una dintre ele, cu o husă de instrument muzical în spate, aproape cât ea de mare, ţinea în mână un caiet dictando (a4). Cu un scris tremurat şi repetat scrisese(ră) "Free Hugs" ("Îmbrăţişări gratis").

M-am uitat un pic amuzat. Mi-am adus aminte că fusese anii trecuţi, cred, un soi de campanie în lume cu "Free Hugs". Mă întrebam în timp ce-mi purtam paşii obosiţi şi nervoşi, ca după o zi de muncă, spre Tronsonul 1, dacă a ajuns campania şi la noi în Bucureşti sau e o iniţiativă ori ceva de genul a puştoaicelor în cauză. Erau ca două pete de lumină într-o mare gri.

Ca mine se uitau mulţi. Oamenii treceau apăsaţi. Gri închis. Capetele se roteau fugitiv spre caietul însemnat cu îmbrăţişări gratis ale fetelor. Ele, două moţate, zâmbeau timid. Probabil le luase ceva vreme până să aibă atâta încredere, să nu zic tupeu, pentru a veni acolo, la Piaţa Victoriei, să ofere îmbrăţişări, căldură, un zâmbet.

Mi-a venit în cap imaginea fetiţei cu chibrituri. Desigur, ele nu tremurau de frig, ci de emoţie, nu încercau să vândă ceva, ci luminau ele prin tinereţe şi bunătate, nu încercau să se încălzească cu chibrituri, ci ofereau ele căldură. Zdrenţuite nu erau hainele lor, ci sufletele pasagere care zburau dinspre un tronson spre altul. Şi, totuşi, de mica fată cu chibrituri mi-au adus aminte...

Aş fi trecut şi eu, zdrenţuit, mai departe. Ceva m-a oprit însă... Un bodyguard de la metrou, cu şapca dată şmechereşte un pic într-o parte, cu pulanul la vedere şi mâinile bălăngănindu-se ameninţător pentru oamenii din jur, îi face semn altui mastodont. Dacă primul părea prostuţ, cel spre care plecase semnul din deşte părea "tăticul lor". Erau deja doi şi din depărtare se vedea un al treilea. Ce-i drept, să vezi ce vor două fete de 1,1/2m cu un caiet în mână... cere echipă de intervenţie...

Cu mersul lor de foşti copii căzuţi dintr-un tobogan cu oprire în cer, dar spaţiu gol sub, până pe pământ, s-au dus la fete pufnind ameninţător. Am devenit atent. Cel de-al treilea cavaler al apocalipsei metrorexice sosise şi el. Le-au luat imediat la chestionat. Ce vor? Ce cer? Ce-i mesajul ăla? Cine sunt? De unde? Cine le-a pus?

Fetele se coşcoviseră de parcă le lovise brusc bătrâneţea. Timide, domnişoarele le-au explicat bodyguarzilor că nu este vorba despre nimic dubios. Că nu sunt de la partid, că nu vor bani, nu cerşesc. Vor doar să ofere o îmbrăţişare călduroasă celor care au nevoie. A durat câteva minute până ce vajnicii apărători ai metroului au înţeles că fetele nu reprezintă un pericol. Neîncrezători totuşi, purtătorii de pulane le-au lăsat în pace, unuia i-a scăpat chiar şi un zâmbet...

Mai timorate după controlul neaşteptat, ba chiar un pic nerăbdătoare să primească şi să ofere o îmbrăţişare Free, fetele au început să agite caietul. Au mai trecut vreo două garnituri de metrou şi câteva sute de oameni. Nu s-a oprit nimeni şi nici priviri n-am văzut să zboare spre oferta de căldură umană. Abia pe la al treilea, al patrulea metrou, un tânăr cu celularul la ureche s-a oprit, le-a salutat şi a îmbrăţişat-o pe fata cu caietul. A plecat apoi mai vesel. Fetele s-au luminat dintr-o dată!

N-am văzut vreodată un brad de Crăciun la fel de luminos! Luminau intermitent. Aveau totuşi, cred, şi un sentiment de jenă, şi atunci se aprindeau beculeţele roşii din bradul lor. După încă cinci minute, nu se mai oprise nimeni la fetele cu îmbrăţişări gratis. Într-o clipă, le-am văzut cum s-au decis să ia metroul spre Universitate. Au alergat după el şi l-au prins. De cum au plecat fetele cu îmbrăţişări gratis, între tronsoane, la Victoriei s-a făcut mult mai frig. Plecase de acolo căldura umană.(Jurnalul National/20/12/2009)

Friday, December 18, 2009

Locul Potrivit

Cautam de cateva zile melodia asta. Imi place, o impart cu voi.


Guess Who - Locul Potrivit
Asculta mai multe audio Muzica

Un cercetator manca un cacat, restul pofteau si ei

Nu stiu care cercetator de prin australia a pierdut cine stie cata vreme si cati bani a papat ca sa ajunga la epocala concluzie ca mos craciun dauneaza copiilor. Ba ca-i gras si-i face si p'astia mici sa creada ca e ok sa fie obez, ba ca umbla cu sania fara centura cu siguranta, ba ca nu mai stiu ce...
Parerea mea? Mai cercetator australian... MARS!!!
Pentru acelasi cercetator, propun niste teme pentru alta vreme fututa aiurea si pentru alte fonduri mancate ca de porc la cocina...

Domnule cercetator,
Se stie ca omul pe buda a gandit multe lucruri bune. Interesant... Tema de gandire... Pentru ca omul sa poata scoate din cap idei geniale, in timp ce pe cur se caca... cum trebuie sa fie cacatul? Mai tare? Normal? Fluid? Lichid? Constipat? Ce fel de cacat il impinge pe om sa fie genial?

Se stie ca noaptea, oamenii trag parturi. Daca vorbim de un cuplu... inseamna ca vorbim de flatulatii de 2 tipuri si mai multe mirosuri. Cum sa faca oamenii dimineata daca le crapa inima de miros, sa stie a cui basina a provocat spasmul mirosoidal?


Ei? Astept raspunsuri bine motivate si intemeiate pe cercetari riguroase la baza problemei...


Voi ce alte cercetari inutile ati vrea sa se faca?

Masina din capul romanilor

Recunosc. Nu as iesi cu masina pe vremea asta...sub nici o forma.
1. N-am experienta.
2. Nu vreau sa fac experienta pe vreme de asta.
3. Sunt destui nebuni pe sosele, eu nu mai am loc.
4. Nu am anvelope de iarna, nici bani pt unele bune.

Eu m-a scos din ecuatie, pot vorbi liber de ce vad pe strazi.
Transportul in comun n-a omorat inca pe nimeni, nu vad dc "soferii" il evita. De ce prefera sa-si riste viata, masina etc doar ca sa nu-[i mi[te curul din ma[ina personala. Pe soferii de firme ii inteleg, pe astia "particulari nu". Nu inteleg cum pe vremuri d'astea nu pricep de ce vad pe sosele toate janghinele, toate vechiturile, toate masinile cu motoare de masini de cusut. eu uc loganul nu ies, in schimb am vazut ieri un TICO cu mamaliga in geam la aviatorilor. Permiteti-mi sa-l consider pe sofer Inconstient.
Azi, in parcarea din fata blocului meu un alt TICO. Reusise propretaru sa dea jos doar zapada de pe parbrizul din fata. In rest, ziceai ca si-a parcat masina intr-un munte de gheata si zapada. Conditiile de trafic si atmosferice, banuiesc ca le stiti. A plecat si asta cu masina. Si intreb. DE CE???

La statia de tramvai de la Piata Sudului, un bodyguard mai trecut de prima varsta, putin machit turuia apocaliptic. PE Vacaresti, tramvaiul 34 e blocat. S-au pus masinile pe sina si au ramas intepenite, au murit. E 34 blocat! Asa ceva n0am mai vazut!!! E blocat pe Vacaresti 34! Si repeta ca un nebun in desert aceleasi doua-trei fraze. Exceptand pileala, omul exprima pana la urma un fapt real, 34 era blocat. De soferii inconstienti. De ce? Nu mai ibne mergeau cu metroul, cu 34? E mult mai rapid, poate si mai economic. Nu te doare capul. Si totusi... raman in trafic, le crapa masina in frig, blocheaza orasul, tara, mor de inima rea prin masini, dar soferii romani nu si-ar misca nici buca stanga, si in nici un caz pe cea dreapta de pe scaun. de ce?


Inca un "De ce?". Ma fratilor. Nu va cearta nimeni daca mai si comentati pe blog. E dreptul vostru...

Wednesday, December 16, 2009

Doamna si cainele strazii

Neata! Poate imi fac o deprindere, sau poate viata ma trage de maneca mai cu inteles decat inainte...Nu stiu, dar vad tot felul de lucruri.
Azi de exemplu, pe cand eram inca in cartier, langa o ghereta de ziare, am  vazut o chestie banala poate, dar care pe mine m-a luminat. De fiecare data cand trec pe langa ghereta, cateaua e acolo. Seamana cu un caine de turma australian, d'ala de-am vazut eu pe Discovery, pe Animal Planet. E gri deschis cu un o pata neagra la un ochi, si inca cateva pete si pe restul corpului. Nu pot nici sa zic ca imi place, dar nici nu-mi displace. E un caine, si astia...imi plac toti!
Astazi, cand treceam prin "ograda" ei am observat ca e imbracata. Da, imbracata. Am pus titlul postarii "Doamna si cainele strazii". Cainele...v-am povestit. Doamna...o fi Doamna sau Domn, dar pentru mine, fara sa stiu cine este, fara dar si fara poate este un mare om. A facut un gest atat de simplu si totusi... Cateaua aia a primit drept haina o fosta haina de dama bleu, mai grosuta. Foarte ingenios, binefacatorul i-a pus-o pe spate si pe burtica i-a legat manecile. Pare aproape o haina special facuta pentru catea. Nu m-as hazarda sa spun ca e fericita cu echipamentul asta...Dar imi place sa cred ca Da. Cum s-ar zice...i-a facut Doamna sau Domnul Sarbatorile mai fericite.

Tuesday, December 15, 2009

Ce-mi doresc eu mie, pentru ungurime...

Ma tot uit pe blogul lui Dan Tanasa. Ma tot uit prin media, ma tot uit pe unde pot... si ma iau durerile de inima, sa nu mai zic de suflet. Mai am din cand ocazia sa vorbesc cu romani din secuime sau despre romanii din secuime, si atunci imi vine sa plang.
De atatea secole romanii in Ardealul lor, in patria lor stau drepti in fata maghiarilor. Niste unii veniti cu carnea sub saua cailor, de prin stepele asiei. am inteles ca istoria e uneori dureroasa sau nedreapta, ca altfel erau vremurile cand martirizau mii de romani pentru dorinta de a putea trai in tara lor. Am invatat ca multi de-ai nostri, romani, dar si mai multi de-ai ungurilor au fost sunt si vor fi curve. Sa fiti blestemati!!!! Dar ma mai inteles ceva. Putinii astia maghiari care conduc in Covasna, in Harghita, chiar si in Mures...sunt doar cu o geana mai destepti decat restul prostilor pe care-i duc de nas. Maghiari sunt in tot Ardealul, in toata Transilvania, dar nicaieri nu-s problemele din astea 3 judete. De ce? Pai e simplu.
1. BANII!!! Banii care vin sunt dijmuiti si impartiti dupa bunul plac al lu Marko si neamu lui Sandor si cine dracu mai e pe acolo. La omul de rand ajung prea putini bani. Nu se face mai nimic in judete, nici macar drumuri, nimic. Pentru ca daca s-ar pface investitii si nivelul de trai ar creste in zona, nu s-ar mai uita nici dracu, cat de maghiar ar fi el, la ce mananca astia de la udmr, pcm si ce mai au ei pe acolo. Cand ai burtica goala...esti usor de dus de nas
2. Lasitatea. Sunt atatia romani acolo care sufera. Iar noi astia, restul, cei care o ducem bine...ne doare la basca. Suntem lasi. Politicienii nostri sunt lais is nu fac nimic. Sa nu-i supere pe unguri. BA!!! Sambata in discoteci la noi se aduna mai multi decat sunt ungurii in ungaria! De ce dracu ne este frica? In UE suntem si noi si ei!!!
3. Bai ungurilor din romania. secui sau cum va ziceti. cum vi se zice voua in ungaria? ei? dc nu stiti, va zic eu alta data...dc ma rugati frumos...

De ce am scris blogul asta? Pentru ca ma ia capul uneori. Si-mi pare rau ca nu-s un virus, sa ma duc pe la cine stiu eu...

101 Dalmaţieni şi fraţii lor colindătorii

Prima zăpada în Bucureşti! Yeeeeah! Covorul alb scârţâie sub talpa bocancilor, aglomeraţia infernală s-a accentuat, dar se derulează în slowmotion. Adică, se merge tiptil, tiptil, în vârfuri de pneuri şi cu mâna pe  frână. Tramvaiul abia mai circulă şi el coşcovit de ninsoare şi mulţimea călătorilor. Unde ar fi putut rămâne lucrurile în cota normală? La metrou! În principiu...

Staţia Piaţa Sudului. Pe la ora 11:15, cam... goală. Garnitura de metrou... şi mai goală. Nu-i nimic! Abia nu s-au mai înghesuit gecile groase cu cojoacele şi fesurile. Când vezi o vulpe întinsă pe gâtul vreunei cucoane şi trece o altă madamă cu vre-un iepure boţit pus turban în cap... Mai să nu sară o blană pe alta!
Dar... să povestim de azi. Călătorii s-au relaxat, întinşi pe măcar un scaun şi jumătate.


CE MAI! SĂRBĂTOARE FRATE!
Timpul spre destinaţia finală, Staţia Aviatorilor, curgea plictisitor. Secundele se prelingeau anoste pe barele de sprijin întinse ca un schelet în metrou.

Când aproape se închiseseră uşile metroului la Victoriei, pe uşile ultimului vagon au năvălit vreo şapte-opt puradei, mai mici sau mai mari. Curăţei, unii mai albi, unii mai negri. Mai curaţi sau mai pătaţi, ca cei 101 Dalmaţieni! Le lipseau doar cozile şi nu prea ieşeau la număr, dar... erau din poză!

Fără prezentare, s-au pus straşnic pe colindat! Văleleu! Ce mai ţipete! "Deschiiideeee uşaaaaa creştineeeee! Deschideeeee....", restul îl ştiţi! Călătorii s-au înveselit subit!

Iote-te! Da unde-i badigaru'? Ăsta mic, de respira greu, badigardu, nu s-a lăsat aşteptat. E unul cu sprâncenele tăiate şmechereşte, îl vezi mereu cu fes în cap de parcă îl are din naştere acolo şi nu te poate lăsa indiferent privirea lui... neclară. Era clar Cruela de Vil, iar ei Dalmaţienii. A apărut imediat şi le-a strigat ţâncilor să tacă! Încerca să-i prindă cumva. Da... cum? Când să prindă vreo doi-trei, unul sfârrr pe lângă el! Prinde dalmaţianu', pune-i lesa! Unu-i mai mic şi mai gras, unul mai subţire, altul e mai şui... mă rog, puradei! Începuseră ăştia mici să orăcăie cât îi ţineau plămânii, să le deschidă creştinii uşa, şi călătorii portofelul. Cruela, nu şi nu! "Hai bree că cântăm doar o staţie şi coborâm! Ăsta cu fesul, nimic! Dalmaţienii prinşi în spatele metroului tot încercau să scape din cursă. Ba încerca unul, ba altul, ba al treilea, ba al cincilea... Badigardu' tot îi stopa. Până la urmă, s-a revărsat coteţul şi-au scăpat vreo trei! Mamă ce colindeaţă prin metrou! Cruela nu s-a lăsat. I-a alergat până i-a prins pe cei trei evadaţi! Ăştia micii, nu şi nu! Colindau ca din gură de şarpe, prinşi de mâna vajnică a omului cu pulanul! În doar două minute, cât a durat călătoria de la Victoriei la Aviatorilor, cei şapte-opt dalmaţieni l-au zăpăcit pe Cruela, badigardu'! Când i-a dat afară din metrou, a respirat uşurat, ca după o luptă cu Baiazid! Ce ţi-e şi cu Dalmaţienii ăştia! Deschideeee uşa creştineeee! Deschideeee uşaaaa creştineeeee! 
 
Jurnalul National/15.12.2009/Online.

Monday, December 14, 2009

Pe ce mi s-a mai pus pata...

Lu' Miss E ii cam placea melodia asta...si acum imi place si mie...cu tot cu videoclip. Desi behaie ca de obicei, gaga a scos o bucata misto(si de data asta)



Lady Gaga-Bad Romance
Vezi mai multe video din Muzica

Friday, December 11, 2009

Pe timp de criza, bancurile se schimba

Acum cateva zile, cu un zambet smecher, colegu' Dan imi trimite pe messenger un soi de banc...
Iote'l:  
 Zi obisnuita : Te trezesti, Nokia, Colgate, Nesscafe, Hochland, Orbit,

Renault, Compaq, Epson, Nokia, Nokia. McDonalds, Coca-Cola, Orbit. Compaq,
Epson, Nokia, Nokia. Renault. Tuborg. Tuborg-Tuborg-Tuborg-Tuborg. Nokia...
Nokia. Durex-Durex. Colgate. Te culci.


Hehe!   

eu zic ca lucrurile s-au schimbat....
Zi obisnuita: Din pacate, te-ai mai trezit si azi. Philips Fizz, Cristal, Nechezol, branza de la mata de la tara, ciunga 3 la 5 bani, Lastun, Masina de scris, Scris de mana, (aci ar fi trebuit sa fie de 2 ori Fizz, da cine dreaq mai are bani de vorbit la mobil pe vremurili astea???). Sandvisu cu paine si margarina de acasa, Poiana Tevii, ciunga. Masina de scris, Scrisu de mana, Fizz, Lastun. ar fi mers mai multe beri, da un bucegi d'ala mic e ideal. Sarim peste mobil ca nu ie bani si...n-ai nevoie de durex xa femeia nu te mai 'ute, ca esti prost si nu faci bani. Asa ca mars la somn!!! 


Prea mult gri

Vad tot mai mult Gri. Peste tot. Ma uit in oglinda. sunt gri. Ma uit in inima, e gri. Mergem cu capul plecat pe strada, apasat, ridicam in spatele nostru nori invizibili de praf, s-a ales praful de visele noastre, sau cel putin...de ale mele. Ma uitam inainte cu un pic de indulgenta la cei care spuneau ca viata e gri. Acum sunt parte a ei. Ma uit la ce traiesc, si nu inteleg cand am nimerit pe panta asta alunecoasa, cine mi-a tras presul de sub picioare. Inca nu am cazut. Sunt in aer. Ma chinui sa cad in picioare. Sa nu cad in cap. Ar fi mai nasol.

Tuesday, December 8, 2009

Duduia tintasa

O asteptam pe Miss E. la Metrou, la Victoriei. Eram pe culoarul dintre cele 2 transoane. Lume trece, lume vine...lumea se misca. Fetze multe, necunoscuti, necunoscute, chipuri dragute, chipuri urate, mirosuri, sudori, priviri, guri, nasuri, picioare. Femei. Barbati. Ii urmarea pe toti. Iaca 'sa! Trece pe langa mine un cuplu de tineri. El, cioflingar fara dubii, ea parea o duduita simpatica si aparent bine crescuta. Pe stalpul din apropiere un cos. Duduita se apropie si incepe sa horcaie pe finutu-i nas, mai urat decat o purcea injunghiata de Ajun si, jap! expectoreaza toti mucii cu o directie si o viteza incredibila! A nimerit perfect cosul! Bucuroasa, a plecat mai departe cu o atitudine de nevinovata si una care sigur n-ar face asa ceva....Scarba a ramas insa peste tot in jurul ei. Felicitari. Esti un jeg!

Miss E. m-a  certat. Ea zice ca mandomisela nu arunca in aer materia nazala ci guma. eu nu stiu ce sa zic...

Monday, December 7, 2009

Invataturile lui Nea GoeCostin catre popor

Sa fie clar, la ce vremuri traim acum, ce ti-au zis parintii in aia 7 ani de te-au tinut p'acasa nu se aplica!!! Regulile de bun simt...nici alea! Codul bunelor maniere? E depasit! Rele maniere sunt alea actuale! Cu alte cuvinte...trebuie sa ne reinventam, altfel ne ia dracu!
M-am gandit la cateva reguli de trecut prin viata. Baga in masina de spalat bunul simt si spala-l cu noroi! O sa iasa ce-ti trebuie!
Asadar...

Nu stiu unde lucrezi, ce lucrezi sau pentru cine. Eu iti dau cateva reguli cu aplicatii variate. Daca nu ti-am nimerit domeniul de activitate, nu-i nimic. Trebuie sa fii smecher, deci o sa transformi tu!

Lectii pentru job.
1. Munca fara pupat in cur seful nu te face om. Mai bine las-o mai moale cu munca si invata sa pupi bine in cur!
2. Pupatul in curul sefului te face mare! Deci pupa mult si des!
3. Toarna-ti colegii. Da-i dreaqu! Si ei ar fi facut la fel! Oricum nu merita slujba aia platita de kkt! Deci ii scutesti de suferinta!
4. Daca tot iti torni colegii, cauta sa obtii avantaje. Deci pupa-ti in cur seful cand ii torni!
5. Fereste-te de munca! Daca tot ii mozolesti curu' lu shefu', da-l dreaq! Macar sa muncesti mai putin!
6. Esti femeie? aia tzatze? Buci? Scoate-le la inaintare!
7. 'Uteti colegii in gura, ca oricum esti mai smechera decat ei si seful unde trebuie! Continua treaba cu pupatul in cur chiar si cand prestezi!
8. Daca esti barbat...e mai nasol. Ce sa zic sa 'uti...in nici un caz colega de ti-o arde sefu'!
9. Arunca pe birou cat mai multe hartoage! Sa para ca esti ingropat in munca!
10. Tipa tare cat muncesti tu!!! Trebuie sa te creada pana la urma!
11. Ai copii? Adu-i la munca! 'ute-le una peste bot inainte sa-i aduci. Or sa planga, colegii ii vor intreba ce au, si tu le zici ca plang de foame! Capata papa gratis, si poate bagi si tu sub rat ceva!
12. Nu fi prost(a). Nu arata niciodata ca ai nici macar 1 leu la tine! Toti au bani, numai tu nu! Si tie oricum iti trebuie pentru cand mergi in Turabo! Ai dreaq! Au scumpit si aia frappeu'!
13. Roaga-ti colegii sa-ti mai ia din obligatiile de munca! Ce? 8 zile pe saptamana nu pot munci?
14. Imprumuta fara sa ceri voie! Orice! De la ceai, la covrigi, la pixuri si...ce ti-o mai cadea in mana! De ce sa dai tu banii?
15. Cand e ziua cuiva, tipa tare ca i-ai luat ceva dar ai uitat-o acasa! Prostul o sa aprecieze, si noah, doar nu te doare gura sa zici asta, nu?
16. Lauda-te la toti ca esti cel putin prieten, daca nu chiar vreo ruda mai indepartata cu seful ala mare! Sa te stie de frica nenorocitii aia de colegi!
17. Daca auzi ca sarbatoreste vreunul ceva, cere-te invitat! Duci ceva ce nu-ti mai trebuie prin casa, sau ceva de kkt primit de la vreunul mai nesimtit ca tine!
18. Da-ti cu crema grasa pe fata, trebuie sa ai soriciul gros!
19. Nu te uita niciodata la victimile tale! Da-i dreaqu! Isi merita soarta!

20. Daca te recunosti, nu te supara pe mine. Asa esti tu!

Biserica Bobului lui Dumnezeu

În Pustie, acolo unde încercările-s mai mari şi puterea credinţei se osteneşte cu neantul, un român timocean s-a apucat să ridice biserică Domnului. Un locaş de cult întru mântuirea şi împlinirea unui Bob. Iel Buobu Lui.
Pe când pământul cernea timpul şi îngerii făceau de strajă oamenilor, apărându-i cu aripile şi veghindu-le somnul, un român timocean avea parte de încercarea vieţii sale. Pare poveste şi chiar şi acolo, în Timoc, puţini sunt oamenii care ştiu de această plăsmuire a destinului.

Românul, inginer de meserie şi membru al unui comitet bisericesc sârbesc de pe Valea Moravei, lucra. O pană de-a îngerului său a căzut unde lucra, şi omul s-a curentat! Atât de tare l-a pălit curentul electric, de şi astăzi el este însemnat de grava nenorocire! Din palma electricităţii omul a căzut în comă! Mult timp a stat el pe patul de spital plecat din astă lume! Aproape nimeni nu credea că se va mai întoarce vreodată.

Suferea familia lui, sufereau prietenii... El, pe când era plecat, din somnul vieţii s-a trezit pe un câmp luminos. La marginea câmpului, o vale întunecată. A vrut să meargă acolo. Un moşneag l-a oprit. I-a spus că nu e el de mers acolo, şi nici timpul să stea pe câmp nu este! Nu înfloriseră florile lui şi păsările măiestre nu aveau încă putere să-i cânte. Trebuia să mai stea pe pământ. Aproape neverosimil pentru starea medicală gravă în care se afla, românul s-a trezit din comă!

A început uşor, uşor să-şi revină! Îngerul lui, păţit deja cu pana, avea grijă de el şi aripile le ţinea strânse, să nu-i mai cadă pene. S-ar fi auzit pe undeva că, atunci când îi cad pene îngerului omului, acesta păţeşte câte o nenorocire! Aşa că el era atent!

Românul şi-a revenit. A rămas însemnat de la nenorocire, dar asta conta prea puţin pentru el! Când şi-a revenit complet, a aflat că la Malainiţa se sfinţise prima biserică românească din Timoc! Prima după mai bine de 200 de ani! L-a sunat pe părintele Boian, parohul de la Malainiţa, şi de pe Valea Moravei, unde locuieşte el, s-a dus cale de mai bine de 200 de kilometri pe jos, peste dealuri şi păduri, să se închine la biserica românească! A mers pe jos, pentru că, spunea el atunci, nu se poate altfel când merge prima dată!

Din morţi, de unde fusese, românul se întorsese schimbat! Spunea că este doar un Bob! Bobul lui Dumnezeu! N-a mai vrut să-şi ducă numele lui vechi. S-a botezat pe la 40 şi ceva de ani, Iel Buobu Lui. El, bobul Lui Dumnezeu. Căci oamenii sunt bobi, grăunţe ale Domnului!
Întors la el, la Iasacova, comuna Ciupria, botezat de părintele Boian, s-a decis să-şi dedice viaţa Creatorului şi Bisericii Ortodoxe Române!

Cu banii lui, cu donaţiile primite, pe un teren dăruit de un alt român, el s-a apucat să ridice o biserică! Şi-n nici un an, a ridicat-o! Biserică mică, ridicată în pustie, pe câmp, acolo unde joacă îngerii sau se bat cu dracii! Acum, Iel Buobu Lui este Ipodiacon şi, cât de curând, va fi hirotonisit preot! Al doilea preot român din Timoc! Bisericuţa, ridicată nu de firme de construcţii, ci cu truda mâinilor lui Buobu şi a altor credincioşi români veniţi de la zeci de kilometri, poartă hramul Sfinţilor Mucenici Montanus Preotul şi soţia sa, Maxima din Singidunum.

Povestea nu-i aflată de la Bobul lui Dumnezeu.
N-o spune nimănui. E aflată de la oamenii care au văzut minunea transformării lui. Buobu munceşte în continuare. Vrea să facă la Işalniţa un mare centru cultural pentru români. Un proiect îndrăzneţ şi foarte important pentru etnicii români timoceni! În lupta lor pentru menţinerea identităţii româneşti, ei aveau nevoie de o astfel de instituţie. Dacă nu-i ajută nimeni, se ajută ei între ei, şi români tot vor rămâne!(Jurnalul National/6.12.2009)

Romanul viu al copilăriei noastre

Viaţa în diversitatea ei suportă cu greu aşezarea pe o coală de hârtie. Prea rar, literele minuscule reuşesc să prindă la tipar cu adevărat Viaţa. Dacă vorbim despre copilărie, cu atât mai mult. Dar minuni se pot întâmpla. Iar una de preţ este aceea a "Amintirilor din copilărie", lucrarea de căpătâi a marelui Ion Creangă.

Când intri pe firul poveştii, este aproape imposibil să nu te regăseşti pe undeva. Dacă te amuză vreo poznă, să ştii că înaintea ta au râs mulţi alţii. Dacă îl admiri pe Ion Creangă, "Bine ai venit în clubul nostru!". Faci parte dintr-un club cu milioane de membri - vechi de câteva sute de ani deja. Te poţi întâlni cu străbunici de 200 şi ceva de ani sau cu nepoţei de 2-3 ani. Toţi sunt fanii lui. Tributarii râsului, îngrjitorii visului copilăriei.

Jurnalul Naţional publică miercuri, 9 decembrie 2009, "Amintiri din copilărie", cartea cea mai cunoscută a unui autor român de geniu, Ion Creangă.

CREANGĂ TRĂIEŞTE PRIN NOI
Analiza literară a "Amintirilor" s-a făcut demult, criticii literari şi-au dat şi ei cu părerea, profesorii au tot predat şi ei în şcoli. Ion Creangă nu mai are nevoie de nici o prezentare. "Amintirile din copilărie" aşteaptă doar o şansă. O pagină dacă apucaţi să citiţi, sigur nu veţi mai renunţa până nu veţi parcurge toate cele patru părţi ale "Amintirilor".

Dacă te gândeşti, în Bojdeuca din mahalaua Ţicău a Ieşilor şi-a scris Creangă "Amintirile", la rugăminţile lui Mihai Eminescu. Poetul-nepereche îl tot îndemna la scris pe Creangă. "Scrie Bădiţă, scrie!" Cum să-l nefericească Bădia Ion pe prietenul Mihai? S-a apucat şi-a scris aşa frumuseţe de carte, de s-or bucurat până şi scriitorii cei învăţaţi de la Junimea!

Dar până la Bojdeucă, mai bine am vedea "prichiciul vetrei cel humuit", ş-am vedea şi Humuleştii. Ce loc, ce oameni să fie pe acolo, de-au dat ţării aşa povestitor, scriitor, şi, mai ales, cum de-o avut Creangă aşa copilărie bogată! Căci de când a început a merge copăcel şi până a ajuns la Iaşi, tot în boroboaţe a ţinut-o! Bine, nu s-a liniştit Ion nici mai încolo, dar, ca la Humuleşti, parcă tot n-a avut activitate...

Humuleştii sunt acum parte a oraşului Târgu Neamţ. Cartier cum s-ar zice. Totuşi, îşi păstrează parcă o anumită independenţă. O stare diferită. Simţi asta mai ales când te apropii de căsuţa cu prichici, Casa Memorială Ion Creangă. Uliţa este acum drum asfaltat. Iar în spatele casei, unde pe vremuri se întindeau curţile oamenilor, s-a făcut un alt drum. Sistematizarea, bat-o vina! Totuşi, oamenii n-au reuşit să-l aşeze cu şublerul pe Creangă, nici să-i măsoare metric sufletul ori buna dispoziţie.

PĂRTAŞI LA DRĂCOVENII
Humuleştii sunt centrul universului "Amintirilor", iar căsuţa memorială, nucleul. Unde în lume mai există un nucleu c-o formulă chimică atât de... interesantă? Priviri pătrunzătoare, mirări ingenue, umor românesc şi multe, multe amintiri. De aici, din Humuleşti a plecat Ion Creangă. S-a ridicat încet, copăcel, şi-a plecat în lumea mare până a devenit un Titan al literaturii române. De locul lui natal însă, de amintirile lui nu s-a despărţit niciodată.

Nu o dată, nu de două ori când între prieteni venea vorba de aventurile lui Nică a lui Ştefan a Petrei Ciubotaru, de tot atâtea ori îi găseam prieteni de drăcovenii copilului Creangă. Erau copiii din noi, cu poznele şi păţaniile fiecăruia.  În universul zugrăvit de Ion Creangă în bildungsromanul său, "Amintiri din copilărie", oricare om sau copil se poate regăsi. Este o carte a copilăriei româneşti. Nică trăieşte prin poznele generaţiilor care-au venit după el şi prin cele ale celor care vor veni. Copilăria nu va dispărea vreodată şi nici poznele puilor de om.

ATRACŢIE NEVĂZUTĂ
Tot ce ţine de Ion Creangă exercită o anumită putere de atracţie. Aşa a fost încă din timpul vieţii. Nu degeaba alături i-au stat oameni de valoare, plecând de la Mihai Eminescu la Titu Maiorescu şi mai departe, nu degeaba Bojdeuca lui din Ţicău a devenit prima casă memorială din România. Tot aşa, la Humuleşi vin uneori, după cum spunea unul dintre muzeografii de acolo, mai bine de 20.000 de vizitatori lunar, în special pe timpul verii. Poate părea clişeu - şi totuşi nu este - ce vine scris în continuare.

Dacă te învârţi pe la căsuţa în care s-a născut şi şi-a trăit copilăria Creangă, o să vezi cum micii oameni vin să-l caute pe Nică. Pe cel de-o vârstă cu ei. Se uită iscoditor prin toate cotloanele casei şi ale curţii, căutându-l cu privirea. Se uită atent, ştiu ce poznaş era Nică şi cum reuşea el să se facă nevăzut.

Adulţii, un pic mai realişti, nu se pot totuşi abţine să se gândească la... ce bine ar fi să apară Ion Creangă, să audă din gura lui ce trăsnăi şi ce păţanii a tot avut de când a fost mic şi până s-a dus în Rai, să-i distreze pe îngeri! La Humuleşti există un magnetism puternic şi nu prea sunt oameni să-i reziste.

Până şi casele din jur, chiar dacă nu mai sunt din lemne ori cu pământ bătut, tot mai păstrează o linie ţărănescă, un anumit stil mai... sătesc. Iar oamenii, chiar dacă nu-şi mai păzesc cireşii de vreun Nică, tot şugubeţi au rămas şi bucuroşi de oaspeţi.
Lumea din "Amintirile" lui Creangă nu se mai păstrează întocmai, am friza ridicolul dorind asta. Şi, totuşi, ceva din spiritul răzeşilor lui Creangă s-a păstrat la Humuleşti.

LA ŢICĂU, LA BOJDEUCĂ
Creangă n-a însemnat doar "Amintiri din copilărie" şi Humuleşti. A însemnat foarte mult şi Iaşi, Junimea, Abecedar, Credinţă. Aici, în capitala Moldovei, la Iaşi, paşii scriitorului te poartă când la Ţicău, la Bojdeucă, un alt loc plin de farmec, când la sălile apretate ale Casei Pogor, ori prin alte locuri unde, pe când Junimiştii scrobiţi îşi prezentau operele moderniste, Creangă venea şi aducea cu el lumea ţărănească, suflul uliţelor înmiresmate de toamna până primăvara de lemnul ars în sobe, de puiul tras prin jăratic şi parfumat cu usturoi, ori aducea mieunatul "turmei" sale de mâţe.

Aducea cu el mahalaua Ţicăului cu Bojdeuca lui, unde la 31 decembrie 1889 marele Creangă s-a stins din viaţă. Colindătorii nu au mai putut să-i ureze, iar veselia plângea la căpătâiul celui mai mare povestitor al românilor.

Mulţi elevi au învăţat după Abecedarul conceput şi gândit de dânsul, mulţi clienţi au şi acum cârciumile pe care el le frecventa, să vadă... cum mai merge treaba. Citind "Amintirile" lui Creangă, omul de azi pătrunde într-un univers din ce în ce mai îndepărtat, cu locuri şi oameni care nu mai sunt. Viaţa copilăriei însă, poznele, jocurile şi inocenţa sunt încă prezente şi vor fi. Mereu vom avea amintiri. "Amintiri din copilărie"! (Jurnalul National/7.12.2009)

Tuesday, December 1, 2009

Cantarul patriotismului

Hai! Hai mai repedeee! Depaseste! Baaaaaaaaaaaa!!! Unde esti? Nu te vad! Zi ma! Hai odata! Si pasi, multi pasi. Mai ceva ca la defilare. De la Aviatorilor spre Arcul de Triumf bucurestenii au marsaluit spre Parada de 1 Decembrie. E Ziua Nationala! La multi ani Romanie draga! Pe drumul marsaluit de romanii veniti sa vada pavaza tarii, militarii, politistii, chiar si caii jandarmilor, aproape de un copac ce strajuia vajnic putina ceata ramasa in zona, un personaj canta firimituri din Imnul National. Desteapta-te Romane! Hai scoala-te din praf! Sterge-te de umilinta! Ridica-ti fruntea sus! Esti pui de dac romane! Nu-ti cere nimeni sa razi in fata mortii pana o faci sa planga, dar stai macar drept! Si uita-te cum Dumnezeu te saruta cu stropi de vant pe frunte!

Scripca personajului mustacios isi depana leganat cantecul. In fata omului, cutia viorii statea deschisa. Nicolae Iorga privea lumea de pe bancnota de 1 leu. Se pregatea probabil sa scrie acum vreo poveste pentru Cei Plecati. Un tricolor mic completa si el tabloul prestatorului de imnuri. Cand credeai ca tabloul e complet, Pictorul Viata mai tusase inca ceva. Sa fie tabloul plin, bogat. Din tuse plasticoase aparuse un Cantar. Se cantarea Patriotismul! N-am avut curaj sa ma urc. S-ar fi miscat oare acul cantarului? M-ar fi tintuit pe loc dusmanoasa limba strigandu-mi rosie de spume ca nu mai am nici un graunte de iubire pentru Maica Romania? Nu indraznesc sa-mi cantaresc nici macar ideea ca poate simtamintele mele i-ar da acul peste cap! Si la fel ca mine, nimeni nu se cantarea. Nici macar nu se oprea. Sa-ti cada cerul peste cap, sa-ti tune dacii'n cap...nu-i prea placut ce-i drept. Mai bine haideti la parada! Ca poate chiar simtim, sau poate ne convingem! Avem o Maica Buna! Avem pe Romania! La multi ani!


Lasand in urma cantarul cu inima de fier, romanii s-au bulucit, ca niciodata parca la Parada! De cand mi-e dat sa vad lumina si oamenii si Tricolorul, n-am vazut nici o parada atat de urmarita! Mii si mii de oameni s-au insiruit de-a lungul bulevardului. Pe iarba, bitum, copaci sau banci, oamenii s-au urcat care pe unde a putut! Sa vada! Sa simta! Sa priveasca pavaza tarii. N-om avea noi arme ca americanii, dar avem inca inimi mari, si drag de tara. Sub glasul rotilor de taburi, barbatii trecuti prin noroaiele tarii in instructii, ori nevestele ce-au bocit pe atuncii iubitii sua chiar sotii plecati in unitate, la taras-pe-coate, le vorbeau micilor prunci. Si parca nici un tzanc de ai fi intrebat, n-ar fi dorit sa fie altceva decat...Soldat!  Mai tinerii privitori se uitau uimiti la cat-de-cat tehnica militara pe care o are armata tarii. Frezele geluite temeinic se crispau in bataia putinului frig venit si el la adunare. Batranii tarii, poate chiar fosti ostasi ce ne-au tinut in libertate pe cand vremurile tulburi ne bateau la temelie, erau poate cei mai simtitori. Erau flashuri despre tineretea lor, vedeau proiectii ale lor pe chipurile militarilor platiti de acum. O bucurie mare a reprezentat-o prezenta atator si atator copii. Poate ca ei vazand si traind  asemenea parade vor tine capul Sus. Calare pe tancuri, pe Taburi ori pe tunuri, micii daci au cucerit armata. Sa fi vazut ce bucurie! Ce veselie! Ce osteni! Toti la metru si la suzeta!

Si s-a terminat parada! Cantarul patriotismului nu stiu sa fi avut clienti. Poate la anul...

Sunday, November 29, 2009

Rugby. Irish Spirit vs. French Style

Ieri, cu cateva ore inainte de meciul de rugby disputat de nationala Romaniei in compania echipei statului
Fiji, pe terenul 3 de la complexul national de rugby de la Arcul de Triumf s-a disputat cu un meci foarte interesant... Multinationala Irish Spirits versus French Barbarians. Cine's astia???
Ei bine, expatii innebuniti dupa rugby si prietenii lor din Romania. Am avut onoarea sa ma numar printre acestia. Am crezut ca voi pierde juma/sambata. Dar, de fapt, am castigat suflet, am castigat impresii, conditie fizica si, cred eu, niste prieteni.
Partida a avut reguli mai usoare, cu gramezi simulate, jocul de picior permis doar in propriul teren de 22. In rest, fair-play cat s-a putut si multa bucurie. Se juca rugby doar...
Pana la urma au invins francezii. O victorie de necontestat. Foarte multi dintre echipierii Barbarians fac antrenamente saptamanal impreuna, au jucat multi ani rugby impreuna. Romanii "francezi" vin mai ales de la fosta echipa de glorie Triumf.

Irlandezii, o adevarata multinationala: Anglia, Irlanda, Noua Zeelanda, Romania si poate altele pe care nu le mai retin. Singura diferenta intre Irish si French: astia primii, multi dintre ie nu mai facusera pana anul trecut niciodata rugby....

Imi aduc aminte de prima partida dintre francezi si irlandezi. Eu, echipier al irlandezilor(ca doar nu's redhead degeaba). Erau baieti in echipa care nu mai atinsesera un balon de rugby. Ovalul ala saltaret li se parea ciudat, al naibii de ciudat, dar ii si atragea. Erau ca niste copii mai mari. E adevarat, copii veniti in Romania sa faca bani! Si...chiar ii fac. Dar asta e o alta poveste...Povestea de toamna trecuta e una in care barbarii ne-au batut de ne-au scos din ghete! ei antrenati, noi...noi invatam ce inseamna 22, tusa, placaj...
Anul asta a mai fost un singur meci. A venit acum al 2-lea. Si, deja in jocul redheazilor se observa o mare schimbare in bine. Aproape ca trag sperante ca peste maxim 2 partide vom invinge!!! Long live Guinness!!!

Odata partida terminata, dusul a venit ca o binemeritata rasplata! Fiecare a avut grija sa nu se aplece... Astfel, nu s-au scapat sapunuri, geluri de dush...d'astea....
Dupa dush.... Pullman! Guinness!!! Berea de dupa, Repriza a III-a!  Hotelul Pullman ne-a gazduit pe la primul etaj, in Mexico room. Bere la draft, suce, si mai ales...yes indiid! Guinness!(stiu, am tot pomenit-o, nu-i reclama...da e bunaaaaaaaaaaa!!!!). Brave-hartu' irlandezilor de Romania, Oliver, a angajat chiar si o mica trupa imbracata numai in carouri verzi si alte chestii specifice pentru a destinde atmosfera. Si de aici, incepe povestea...
Am fost la multe reprize tertiare, dar parca nici una nu a fost ca aceasta!!! Anglo-saxonii si-au cantat versurile lor petrecarete insotiti de acordurile formatiei. Impresia pe care ti-o creau era chiar aceea a unui pub din spatiul saxon. Incxredibil! Cantau mai ceva ca la Cerbu' de Aur!!! Si nu faceau nici playback!!!
Francezii, alti mandri nevoie mare, nu se puteau lasa nici ei mai jos... Un dans al victoriei insotit de un cantec aproape tribal i-a incantat pe toti cei prezenti! Era chiar misto!
Am vazut si eu acel spirit de care am tot auzit. Am vazut infratirea unor oameni atat de diferiti uniti doar de dragostea pentru rugby! O dragoste cum nu mai e alta!!! E rugby!!!

Lecţii de... zbor

Ei vin în faţa dumneavoastră şi fac o plecăciune, o unduire a Eu-lui în faţa lumii. Sunt femeile cu chip ascuns de Zâne şi Feţi-Frumoşi cu inimă de zahăr! Sunt oameni speciali, cei cărora până şi Destinul le cere autografe.

Pe drumul vieţii, oamenii merg uneori fără să vadă nimic. Respiră, merg, dorm, mânăncă, poate râd sau poate le trece timpul fără ca ei să sară măcar o dată pârleazul care desparte viaţa "prea obişnuită" de cea plină de bucurii nebănuite.

Am cunoscut oameni care au rupt de pe ei zalele neputinţei, s-au dezbrăcat de cămaşa înnegurată a banalului şi umblă prin lume albi, luminoşi ca nişte Sori.

Sublimul Omului
În Maramureş, la Botiza, oamenii au în soi de Înger al comunităţii. Când sunt gata să renunţe merg la el sau doar îi pomenesc numele când cred că le e greu, imaginea lui mereu zâmbitoare le scoate îndoiala din cap. Un Înger! Cu pene din aripile-i proprii a scris o carte cum n-a mai fost alta! Gheorghe Petreuş e numele lui şi "Sublimul Suferinţei" este cartea lui de căpătâi. Printre rânduri, printre litere şi stele, Ghiţă a scris o poveste de viaţă incredibilă. Scrie Ghiţă cu penele lui despre om, condiţia umană, voinţă şi predarea armelor la picioarele Sublimului Suferinţei.

Aproape apostolic, maramureşanul descrie experienţa proprie a unei mântuiri pământene. "De mult timp îmi doresc să scriu şi să arăt şi altora cum am descoperit Fericirea, cum am găsit-o, cum o simt şi o trăiesc.

Da, o să încerc să descriu bucuriile şi necazurile mele, visele şi dorinţele pe care le port mereu în suflet. Unele mi s-au împlinit şi chiar am avut marea surpriză să realizez că totu-i posibil în această lume, dacă crezi cu adevărat în Dumnezeu şi în tine însuţi! Dacă ştii să lupţi cu obstacolele din drumul tău, cu greutăţile şi necazurile din fiecare zi. Cu răbdare şi dragoste pentru tot ce faci, vei reuşi să mergi înainte şi să te bucuri pentru fiecare răsărit şi apus de soare." Pentru Ghiţă Petreuş viaţa şi problemele nu au însemnat până la urmă durere, ci numai prilejul de a întâlni Fericirea. Şi poate vă întrebaţi ce-i aşa de special la Ghiţă? Păi... E imobilizat la pat permanent. Şi cartea a fost scrisă cu un efort de neînchipuit poate pentru un om sănătos. Bătăi de sârmă pe tastatură şi o ambiţie uimitoare. Aşa-i că e un Înger, Ghiţă?
O noapte de vis
Trăieşte într-o lume a sunetelor. Ascultă, compune, cântă. I se spune Bocelli din România. A absolvit una dintre cele mai prestigioase universităţi cu profil muzical din România, Academia Gheorghe Dima, din Cluj. Sibianul Ionel Man a ajuns să slujească cu mândrie Sunetele la Cluj, oraşul care l-a adoptat şi l-a ajutat, într-un fel sau altul, să ajungă din simplu slujitor un Maestrul al Muzicii. Deşi a obţinut multe premii şi are numeroase apariţii la diferite posturi de televiziune, Ionel Man rămâne un tânăr cu bun-simţ, măgulit de renumele lui de Bocelli din România, dar totuşi conştient de drumul lung pe care îl are de parcurs până la afirmarea deplină!

Atunci când vorbeşti cu el, vocea-i trădează emoţiile. Trecând totuşi peste ele, realizezi că în faţa ta stă un om cu un caracter puternic, un munte într-un om! Despre muzică, acest mod de viaţă a lui Ionel, clujeanul prin adopţie spune: "Niciodată nu mă inspiră o melodie. Sunt compozitori pe care-i am ca modele, încerc să învăţ din ceea ce au scris ei la viaţa lor. Muzica se trăieşte, dacă n-o trăieşti nu ai cum să scrii, să creezi. Dacă nu trăieşti ceea ce scrii şi nu simţi că vine din suflet, ori nu ai un mesaj clar de transmis, nu prea se leagă lucrurile".

I s-a dat porecla de Bocelli datorită, spun "naşii", asemănării dintre timbrele vocale ale celor doi. Ion consideră însă că nu merită acest nume. "Eu sunt doar un discipol, mai am multe de învăţat, pe când el este un maestru! A atins apogeul."

Lucrează rar cu notele, compune mereu în gând, se ajută de orgă, iar la sfârşit din portativul sufletului ies adevărate perle. Compune muzică uşoară cu influenţe lirice şi aplecări spre balade. Primele melodii le-a compus prin liceu. O perioadă înfloritoare pentru imaginaţia oricărui tânăr...

A lansat în anul 2004 un album de colinde intitulat "Noapte de vis". Acea noapte în care s-a născut Mântuitorul. Pentru Ionel, "Noapte de vis" semnifică şi altceva, crede că pentru el cea mai frumoasă noapte ar fi aceea în care "ai reuşi să simţi că eşti iubit, că cea de lângă tine este persoana care te împlineşte, care îţi dă totul, sufletul pereche". De-ar găsi un impresar, un sponsor, şi-ar mai lansa un album, "Sărutul din zori"... 

Dornic să-şi ajute semenii, a realizat proiecte în Luxemburg şi Germania dedicate persoanelor cu dizabilităţi. Cum s-ar spune, "omul sfinţeşte locul", iar Ionel Man este un exemplu viu pentru adevărul acestui dicton. Crede că în spatele artistului Ionel Man stă familia lui, oamenii care l-au ajutat şi l-au încurajat mereu. De ce iubeşte atât de mult muzica? Sunetele? Pentru că ele l-au însoţit de când se ştie. Prin ele vede lumea, trăieşte, se apără, află. De ce? Pentru că este nevăzător! Un mizilic pentru el. Doar şi-a propus să reuşească şi nu-i genul acela de om care să renunţe prea uşor!
Poezii, versuri, aripi frânte
Procesul creaţiei n-a fost, poate, niciodată uşor. Cu atât mai puţin atunci când creatorii au dorit să scoată la iveală nestemate, diamante de diferite soiuri. Poezia reprezintă una dintre cele mai de preţ creaţii umane. Pământul este fără îndoială creatorul suprem al emoţiei poetice. De atâtea milioane de ani el creează, compune şi nu se mai opreşte. Întregul pământ este o poezie, o plăsmuire atât de frumoasă. Şi totuşi, Pământul lucrează nestăvilit de nimeni. Nu-i mutilează nimeni visele, nu-i strică nimeni rima. Ei bine, pământul se compune pe sine!

Dana Dascălu are poate una dintre cele mai originale metode de a scrie poezii. Nu-i chiar Pământul, dar... Dana scrie în mintea sa, îşi memorează toate poeziile, le corectează, le modelează, le prelucrează, le reface, le şlefuieşte, pentru ca mai apoi să le dicteze. Sunt versuri fragile, cu idei profunde. Ai putea crede că se află într-un labirint, doar are o poezie intitulată astfel, dar citind-o îţi dai seama că labirintul s-a transformat într-o scară cu ieşiri în balcoanele lumii, cu intrânduri când mici, când mari, cu intrări şi ieşiri secrete. Din labirint, Dana şi-a construit un domeniu cu grădini, cu alei, cu păsări-idei şi vise cu aripi uriaşe din manuscrise cu versuri. Iar ea, stăpâna domeniului, alege cum să respire lumea labirintului ei! Trei volume de versuri stau mărturie valorii literare şi puterii umane a Danei Dascălu. "Totul sau Nimic", "Echo" - în limba franceză, "Desculţă pe un picior de crin". Dana scrie în mintea sa, îşi memorează toate poeziile, le corectează, le modelează, le prelucrează, le reface, le şlefuieşte, pentru ca mai apoi să le dicteze. Da, dictează, pentru că din scaunul ei cu rotile nu poate da altfel lumii din iubirea ei pentru viaţă!

Aceste minuni fac parte dintre oamenii pe care viaţa i-a încercat greu. La 3 decembrie este Ziua internaţională a persoanelor cu handicap. Iar poveştile lor sunt lecţii de supravieţuire şi de zbor.

Dansează, filosofează, priveşte, aleargă, iubeşte oamenii, serioşi sau zâmbitori, iubeşte animalele. Călătoreşte, zboară... Reprezintă totul în lucrările sale. Iar ele sunt prezente în colecţii particulare din Argentina, Austria, Belgia, Danemarca, Franţa, Germania, Marea Britanie, Ungaria, Italia, Japonia, România, Suedia, USA, Vatican. Este licenţiat în artă, profesor de desen, pictură şi sculptură. Luptă prin arta sa, dar şi prin atitudinea civică pentru o lume mai bună. Gheorghe Aştileanu. Artist plastic.

Un creion, punctul de sprijin şi de siguranţă al universului său

 Care sunt poveştile spuse de picturile dumneavoastră?

Pentru mine, arta este o frumoasă şi continuă poveste de succes. Aşa cum spunea şi regretatul critic Mircea Ţoca, "Gheorghe Aştileanu şi-a transformat viaţa în artă, înţelegând pictura ca motor al vieţii, cel mai vital şi mai viguros organ al strategiei sale de supravieţuire" (Ed. Arc 2000 - vol. l , pag. 22, ENCICLOPEDIA ARTIŞTILOR ROMÂNI CONTEMPORANI). Dincolo de orgoliu, sunt în măsură să afirm că mi-am transformat viaţa în artă şi arta în viaţă, în ciuda tuturor problemelor şi obstacolelor pe care le-am depăşit sau va trebui să le depăşesc. Nu cred că suferinţa echivalează cu creaţia şi invers, deoarece doar munca, perseverenţa şi credinţa în Dumnezeu este calea pe care am ales-o. Iubirea este calea şi metamorfoza către desăvârşire şi perfecţiune. Revenind, pot spune că pictura mea este povestea vieţii mele, începând de la o vârstă timpurie, când mama mea a făcut imprudenţa să îmi pună în palmă un creion, pe care l-am îndrăgit şi l-am ţinut strâns în mână şi cu care am făcut primii paşi, crezând că acel creion este un punct de sprijin şi de siguranţă al universului meu pe care am început să-l explorez o dată cu primii paşi ai vieţii mele. Acum îmi amintesc cu plăcere acele momente, în care nimeni nu visa sau credea că eu voi fi alesul destinului pentru o viaţă artistică. Poate în fiecare lucrare există o amintire a poveştilor copilăriei mele, pentru că atunci când lucrez sau meditez îmi revin în minte amintiri de neuitat, ca o căutare tristă a paradisului pierdut.

  Vă povestiţi viaţa prin intermediul artei?

 Creatorul Suprem a desenat traseul sau drumul sinuos al vieţii mele. Viaţa mea a fost un drum cu suişuri şi coborâşuri, cu momente sublime de înălţare, dar şi de cădere (acele CLADES, cum le numea Swedenborg). Orice zbor se poate frânge şi fiecare are dreptul la naufragiu, urmat din nou de acea voinţă vitală de a învinge şi de a supravieţui. Fără să vreau am ajuns propriul meu prizonier, dar şi supravieţuitor în acelaşi timp. Am avut parte de evenimente pe care nu oricine le poate supravieţui sau înţelege. Gloria lui Dumnezeu constă în a-şi ascunde misterele şi cea a omului în a le descoperi. Singurătatea divină şi singurătatea umană sunt două ecuaţii care descriu aceeaşi căutare. Am trecut prin încercări dramatice şi de tânăr am înţeles importanţa de a muri. Am fost mult timp îngrozit de sentimentul morţii care mă pândea de foarte aproape. Ştiam că timpul iubirii e scurtat de veşnicia morţii. În timp am înţeles că fuga de moarte e un nonsens, că fuga de obsesii e o gratuitate, iar fuga de timp e o încercare de a intra în veşnicie. La fel cum orice nebunie creativă sau artistică se naşte cu iz de cer şi de aripă...

 Care sunt ideile în care vă ancoraţi viaţa?

Frumuseţea este eternă şi pentru a fi exprimată ea poate apărea în mii de forme asemeni unor ferestre ale timpului. Desigur că nu poţi să-ţi ancorezi corabia vieţii în nisip. În nisip poţi construi doar castele fragile sau poţi desena ori lăsa urme ale trecerii tale. Stânca vieţii mele este credinţa în Dumnezeu, în dragoste şi adevărata iubire, în valorile familiei şi în dragostea pentru frumos şi artă în general. Arta ar trebui sau trebuie să ne înconjoare la tot pasul, să ne înfrumuseţeze viaţa şi existenţa. Lupta pentru supravieţuire, pentru afirmare, pentru perfecţionare şi desăvârşire continuă. Cred în puterea de a visa şi de a iubi, de a iubi şi preţui clipa, de a ajuta şi de a face binele. Cred în puterea şi libertatea de exprimare. Cred în libertatea absolută, chiar dacă uneori trăim intre abstract şi absurd.

Iubeşte viaţa aşa cum este. Chiar dacă un accident, în 1983, l-a făcut propriul prizonier şi... al unui scaun cu rotile. La doar 19 ani.
Poezii de Dana Dascălu

TOTUL SAU NIMIC
"Sunt simplă precum vezi/ Şi sunt acum femeia/ Ce crede în minciuni/ Şi-ngăduie ideea/ Că poate fi iubită,/ Că rău-i necesar,/ Că toate îşi au rostul, Neregăsind măcar/ O clipă în care simte/ Fiorul dulce-amar/ Ce-ar vrea ca să dezmintă/ Că totu-i în zadar."

LABIRINT
"Am fost deosebită şi poate că mai mult/ Dar jocul vieţii e puţin cam strâmb/ Ne-aruncă, ne-nvârte şi ne-nvaţă să cedăm/ În faţa zidului pe care îl ridicăm/ Au existat şi prieteni şi iubire, dar toate au dispărut/ Sunt singură în labirint şi încerc să mă descurc/ M-am săturat de jocuri şi vreau ca să dispară/ Puţin câte puţin din labirintul ce mă înconjoară/ Am înţeles că viaţa mea contează/ Cu tot cu labirintul care mă încadrează/ Dar, fiind o luptătoare, nu voi lăsa să treacă/ Această existenţă puţin contrariată/ Şi-n vers, şi-n vorbă voi spune tuturor/ Că labirintul schimbă şi totu-i schimbător."

Te voi iubi din umbră
(Cântec şi versuri de Ionel Man)
"Te voi iubi din umbră/ Chiar dacă vei simţi/ Fiori, durere sumbră/ În fiecare zi/ Inima ta posacă/ Va trece peste şoapte/ Vei spune: Şi ce dacă?/ Vezi ochii mei în noapte/ Sufletul tău mă ţine/ Nu pot să te privesc/ În viaţă aleg ce-i bine/ N-am voie să-mi doresc!/ Te voi iubi din umbră/ Chiar dacă vei simţi/ Fiori, durere sumbră/ În fiecare zi./ O inimă curată/ Un zâmbet foarte fin/ Dar ştiu nu-i prima dată/ Soarta mi-a dat puţin/ Viaţa mea-i un sfeşnic,/ O candelă lugubră/ Dar va rămâne veşnic,/ Dragostea mea din umbră!/ Te voi iubi din umbră/ Chiar dacă vei simţi/ Fiori, durere sumbră/ În fiecare zi."

Mulţumim Agenţiei Naţionale pentru persoanele cu Handicap pentru sprijinul acordat la realizarea acestui articol.
29/11/200/ jurnalul national

Friday, November 27, 2009

Mana de un kil' trei sute'

Din cand in cand, merg inainte sa vin la ziar, sa-mi cumpar fructe din piata. Bune sunt, vitamine au...na! Iarna fiind, pentur mine a venit sezonul citricelor. Portocale in special. La piata sudului, in piata mica, de langa piata mare aflata in constructie, fructele sunt mai ieftine decat in piata improvizata de langa intorsura troleelor. Din piata mica, eu imi cumpar fructe. Acum cateva zile, merg la o precupeata sa-mi cumpar fix portocale. Inaintea mea, o cucoana. Cere un kil' de portocale. Marfa costa 3 ron kg. Vanzatoarea ia o punga si incepe sa puna portocale. Aseaza punga pe cantar si zice. un kil trei sute, patruj'de mii! E bine? cumparatoarea incuviinteaza si plateste.
Vine randul meu. Cer tot un kg. Iar ia punga, iar pune pe cantar. "Un kil trei sute, patruj'de mii! E bine?". E bine! Platesc si merg in treaba mea.  De pacalit la cantar, nu pacalea, era electronic dispozitivu de numarat fire de vant.
Azi, merg iar sa iau portocale. Si eu si a mea sora, C. In fata noastra, iar o precupeata. Cere acelais kil' de portocale, de la aceeasi vanzatoare. Cu caciula trasa bine pe cap si cu chipul imprastiat parca in toate zarile, vanzatoarea ia o punga, pune portocale si jap! pe cantar. "un kil trei sute, patruj'de mii! E bine?" Clienta pluseaza: "ei! daca tot a depasit, puneti de 50'jde mii". Zambind pe sub mustata neceruita de mai multa vreme decat e cazul, vazatoarea se conformeaza dorintei clientului. Nu-i asa? "Clientul nostru, stapanul nostru!". Vine randul meu. Incep sa banuiesc ceva... Cer tot un kg de portocale. Iar ia punga, iar pune fructele, iar cantareste. "un kil trei sute, patruj'de mii! E bine?" Raspunsul meu aproape ca-i darama taraba cu calcule financiare facute pe genunchi, in gand: NU! Doar un kil' vreau! N-are ce face si mai ia din portocale.
C vrea si ea tot un kg.  Ma asteptam sa aud iar:"un kil trei sute, patruj'de mii! E bine?".Am ramas dezamagit insa.  S-a auzit doar: un kil doua sute. 33de mii. E bine?". E bine. Schimb de marfa si de bani si safteaua e gata!
M-a lasat un pic "in aer" smecheria femeii. Mana ei era de un kil'trei'sute la 40j'de mii! Ea nu te fura la cantar. Te forta totusi sa iei mai mult. Mie tot o teapa mi se pare si asta...

Thursday, November 26, 2009

Tudor Gheorghe la Bor

Varianta foto a ultimei postari, cateva dintre fotografiile facute la concertul lui Tudor Gheorghe de la Bor, Serbia.

 
 
 
 

Tuesday, November 24, 2009

O doină şi o îmbrăţişare de la Tudor

MUZICĂ ROMÂNEASCĂ ÎN TIMOCUL SÂRBESC

Cântecul românesc s-a făcut auzit serile trecute în inima Timocului sârbesc, la Bor. România a trimis la fraţii ei mai mici pe unul dintre cei mai de seamă interpreţi ai ţării, pe maestrul Tudor Gheorghe. La Bor s-a scris o mică pagină de istorie, iar pecetea actului a fost cântecul cobzei.

Institutul Cultural Român (ICR) a adus în Serbia un om cu o carte de vizită impresionantă. Tudor Gheorghe este unul dintre cei mai iubiţi interpreţi din România, el fiind în aceeaşi măsură apreciat şi de românii din Diaspora şi de etnicii români din jurul graniţelor. Concertul de la Şcoala de Muzică din oraşul timocean a reprezentat încă o dovadă vie a celor scrise mai sus.

Maestrul le-a răsplătit însă cu vârf şi îndesat simpatia românilor timoceni. Le-a adus nu doar un recital extraodinar de muzică intrepretată în stilul său inegalabil, ci şi o îmbrăţişare călduroasă, un îndemn, şi un mesaj de susţinere a etnicilor români din Valea Timocului.
"Dragi prieteni, am îmbătrânit bătânt drumurile spre America şi Canada. Am fost dincolo de Ocean să mă întâlnesc cu românii de acolo. Şi nu mi-am găsit timp să vin aci, la doi paşi, la Bor, să mă întâlnesc cu românii de lângă mine. Nu e numai vina mea, aşa a fost să fie. Poate n-o să înţelegei toate cuvintele, dar important până la urmă e să înţelegeţi ceea ce vreau să vă spun. Mi-aş dori ca de acum încolo să facem un efort cât se poate de serios să vă recăpătaţi demnitatea de români. Aveţi de ce să fiţi mândri că sunteţi români, chiar dacă statul român de multe ori a uitat de dumneavoastră. Vă promit că eu de acum încolo n-am să uit de dumneavoastră", le-a spus Tudor Gheorghe românilor timoceni.


CÂND DUMNEZEU ERA MAI JOS
Însoţit de cobza sa, dar şi de patru lăutari cu vioară, braci, tambal şi contrabas, Tudor Gheorghe a compus la Bor un recital alcătuit din piese de pe albumele "Petrecere cu taraf" şi "Când Dumnezeu era mai jos". A fost o seară în care muzicii satului interbelic românesc i s-au alăturat sonorităţi venite pe-un drum lung, tocmai din secolele XVI-lea şi al XVII-lea. Nu au lipsit nici versurile lui Marin Sorescu. Spectacolul a fost pe deplin împlinit, ca un vin bun, de interpretarea autentică a maestrului oltean, Tudor Gheorghe.

Taraful a fost la înălţimea maestrului, interpretarea genială a pieselor permiţând crearea unei legături foarte puternice cu publicul. Astfel, dacă înainte de eveniment, organizatorii simţeau o oarecare teamă faţă de posibilitatea ca românii timoceni din sală, lipsiţi de mai bine de 200 de ani de şcoală şi biserică în limba română, ar putea să nu înţeleagă versurile interpretului, marea de aplauze şi bisurile cerute de publicul prezent le-a spulberat orice nelinişte! Izvorul simţirii româneşti n-a secat în Timoc, e doar un pic colmatat! Prezenţa unor oameni deosebiţi ca Tudor Gheorghe în regiunea cu mai bine de o sută de sate autentice româneşti v-a ajuta mai mult ca sigur la curăţarea şi sporirea puterii izvorului de românitate din Timoc. Prin muzică, prin cultură, prin încurajări şi sprijin material, etnicii români din Serbia nu-şi vor pierde identitatea.

Trebuie spus că acest concert a fost organizat cu sprijinul Consiliului Naţional al Minorităţii Naţionale Rumâne din Serbia, Centrului Cultural şi Primăriei din Bor. Evenimentul a încheiat seria manifestărilor dedicate în acest an românilor din Timoc de Institutul Cultural Român.

de Costin Anghel
24/11/2009(Jurnalul National)

Monday, November 23, 2009

Vaca, boul si cu caroul

M-am mai gandit. Azi mi-am adus aminte de-o faza din copilarie. Drept urmare...inaugurez o noua jucarie "Amintiri din copilarie". Cand imi mai aduc aminte de-ale copchilariei vremuri...va mai scriu.

Bun! Intamplare. Eram la tara, la Tamadao. Printre ocupatiunile vremii...mersu' cu vaca!(Dupa ce duceam gastele la apa). Luam vaca si o duceam ori la cireada, la vacar, ori o plimbam pe campuri cateva ore sa bage'n ea ca...vaca, ori o priponeam pe islazul comunei. Ma rog... Intr-o dimineata, duc gastele, ma intorc... Nema vaca! Adica nu era scoasa la poarta. Eo ma mir. Si ma mir intreband care-i baiul.
Unchiu' Mirciulica imi zice: E de monta! Adeca.... Ii venise vremea sa  se copuleze si ea nitel, ori macar veterinaru' sa-si puna o manusa cat un pantalon pe mana si sa-i bage o sonda'n...locu cu pricina. De data aceasta, Unchiu' alesese metoda Taur. Adeca...frecangeala! Fie! Dar...problema...In sat, inafara de agaricii care se credeau tauri la femei...tauri, tauri...nu erau! Adeca, numa' boi si vaci. Si prosti.
Ce-i de facut? Dus vaca la o intalnire amoroasa in satu' vecin. O localitate aparte... Calareti( ce dreaq au calarit aia pe acolo nu stiu!Da asa ii zicea la satu' lor. Bun! Haide!
Luam vaca de lant, mergem cu ea pe marginea soselei si hai-hai! Mergem fo juma de ora, sau mai mult, si am ajuns! Gigolou' era la locu lui. Astepta mandre disponibile...Mergem, unchiu' studiaza reproducatoru...Ii placea. Mare, frumos, fezanda bine si vaca si iesea si vitelu frumos...gata! S-a batut copita, pardon, palma si...haida! Propretaru gigoloului ia vaca de lant si o duce la intalnire. Al dreaq! Macar un preludiu, ceva sa le fi asigurat! Nik! Vede animalu femela si, da sa se repeada'n p.... Cand sa se repeada, se opreste brusc! Se da jos de pe vaca fara macar sa-si ceara scuze si, se uita fix ca bou' la noi! Nu ca le deranjam intimitatea, ca eram dupa gardul de plasa...da-l deranja ceva. Nu se putea concentra...era...stresat! Stapana-su il injura vartos de doamna masa vaca si-i cere impetuos sa 'uta! Ala nik! Se uita la noi si gata! Mirciulica incepe si el sa injure, ca a venit atat drum si iaca bou'i impotent! Ntntntnt!!! Bre unchiule! Nu-i bou' de vina! Matale esti! Il atragi!!! (!?!?!?!?!) Pai ai camsa cu carouri rosii! Jos textila! Bai nepoate esti nebun??? Breeee! Jos textila ca ala nu 'fute nimic!!! (!?!?!?!?) Il conving pana la urma. Da camasa, taurasu se mai uita un pic la noi, vede ca nu mai ie nimic deranjant in raza de actiune a... aparatului din dotare si! da-i si 'ute!!! Ihaaaaaaaaaaaaaa!!! Si vaca nici pas! Ii placea la bagaboanta!:))
Se termina povestea lor de amor si...hai cu vaca inapoi! Breeeeeeeeeee! Unde la dus tragea in lant de numa-numa! Mergea acu vaca.....Leganata...bucuroasa....ce sa mai! Ii priise! Facusem o vaca fericita! Bravo Mirciulica!

Monday, November 9, 2009

Samoanul Zburator


Aceasta imagine extraordinara a fost aleasa drept: Photo of the Year 2009 de International Rugby Board. Enjoy!


Anul Trecut acelasi for rugbystic a ales aceasta fotografie ca fiind cea mai valoroasa fotografie a anului. The Gladiator :




Un meci nebun cum n-a mai fost altul


V-am zis de vineri, dar nu am simtit ca va inghesuiti sa veniti sambata pe Tei sa vedeti un meci de rugby de calitate si o vedeta incontestabila in actiune, adica EU! Voi ati pierdut! Ce-ati pierdut? Un joc nebun, nebun cum n-am mai avut de mult!!!

Sportul Studentesc(echipa mea) vs. RC Martelli Buzau. Un meci contand pentru Cupa Romaniei la Rugby.
Ideea e cam asa... La Buzau au plecat cativa colegi de la echipa si acum apara culorile clubului din Buzau. Apara pe dreaq! Sunt platiti mai bine, atat. Ma rog, noi, cativa nebuni, ne permitem sa mai jucam rugby doar din placere... AVE!

Intalnirea precedenta a avut loc pe terenul lor. O ploaie ingrozitoare si un teren aproape impracticabil au ajutat atunci echipa buzoiana sa ne surclaseze. Parca aveti si un comentariu de la acea partida. Bun!
De data aceasta, terenul a fost numai bun de jucat rugby! Inainte de meci ne-am incurajat reciproc, am incercat sa intelegem ce echipa avem in fata. Am reusit asta si, am avut o prima repriza nebuna, nebuna! Le-am dat 3 eseuri, din care unul marcat de mine!(2 eseuri in 2 etape consecutive...mmmmm). Pauza a venit salvatoare pentru ambele echipe. Incrancenarea din teren ne marca fizic...
Dupa pauza, pe fondul unei oboseli premature a Sportului, precum si o relaxare la fel de neavenita, precum si datorita multiplelor schimbari efectuate de buzoine si pe fondul mutarilor insuficiente facute de noi, Buzau a inceput sa ne pune probleme din ce in ce mai des. Pe finalul partidei arbitrajul a inceput sa ofere motive de nervozitate din partea jucatorilor. Eu personal, abia am scapat de la un galben, de la acelasi arbitru care m-a ingalbenit si ultima data cand ne-a arbitrat, in jocul cu Grivita de acum vreo....3 saptamani, contand tot pentru Cupa Romaniei. Trecand peste acest mic incident personal, finalul meciului ne-a gasit "in genunchi". O degringolada destul de mare in atacul dar si in apararea noastra a permis buzoienilor sa ne marce trei eseuri, doua dintre ele din partea unor jucatori cu aproape 100 de ani de viata adunata!!!  In ultimele secunde, dupa marcarea celui de-al treilea eseu pentru oaspeti, transformeorul lor, Nitu, a ratat incredibil o transformare si scorul final a fost de 21-19 pentru echipa din Tei, Sportul Studentesc!
Viitoare etapa a Cupei Romaniei programeaza un meci in care studentii sunt curiosi ce surprize neplacute la poate rezerva Mustata Manolache-seful echipei Metrorex, adversara de Sambata ce sta sa vina a Studentilor. Meciul se va desfasura pe Stadionul de la Ciurel, langa Crangasi. Va asteptam.!!!
De la fata jocului, a transmis in direct.... 

Wednesday, November 4, 2009

Mediateca românilor din Timoc, proiect documentar dedicat românilor din Timoc. Filme documentare şi expoziţie de fotografie la Institutul Cultural Român


Miercuri, 4 noiembrie şi joi, 5 noiembrie 2009, orele 18.00, la Institutul Cultural Român (Aleea Alexandru 38, Bucureşti), va avea loc o serie de evenimente dedicate comunităţii româneşti din Timoc (Serbia de Răsărit). În prima zi, va fi proiectat filmul documentar Sinele şi celălalt. Balkan love story, realizat de Ionuţ Piţurescu. Joi, sunt programate proiecţia filmului documentar şi vernisajul expoziţiei de fotografie Timoc│Lumea de dincolo, regizor şi fotograf Marius Olteanu.
Filmele şi expoziţia de fotografie prezentate la ICR sunt rezultate ale proiectului Mediateca românilor din Timoc, derulat de ICR, prin Direcţia Români din Afara Ţării, în perioada aprilie – octombrie 2009. Proiectul este conceput ca parte a unui program amplu, de lungă durată, având ca scop promovarea patrimoniului istoric şi cultural al acestei comunităţi româneşti, prin valorificarea cercetărilor de teren pe teme antropologice şi etnografice şi mediatizarea lor în România şi în străinătate.
La evenimentele de la ICR vor fi prezenţi Protopopul iconom stavrofor Boian Alexandrovici, paroh al Mălainiţei şi Remesianei şi protopop al Daciei Ripensis (Serbia), Zavişa Jurj, preşedintele asociaţiei Ariadnae Filum din Bor (Serbia), Duşan Pârvulovici, directorul Federaţiei Românilor din Serbia (Negotin). De asemenea, vor lua cuvântul conf. univ. dr. Otilia Hedeşan, de la Catedra de literatură română şi comparată a Universităţii de Vest din Timişoara, Dorin Lozovanu, preşedintele Asociaţiei Europene de Geografie şi Etnologie din Republica Moldova, dr. Emil Ţîrcomnicu, cercetător la Institutul de Etnografie şi Folclor din Bucureşti. Din partea Institutului Cultural Român vor fi prezenţi domnul Horia-Roman Patapievici, preşedinte şi Ion Mircea, directorul Direcţiei Români din Afara Ţării.

Expoziţia va putea fi vizitată până pe 8 noiembrie, în intervalul orar 10.00-20.00. Accesul publicului este liber.

Comunicat de Presa al ICR.

Tuesday, November 3, 2009

Titlu activ in 5 minute...

Peste 5 minute, noul titlu al Gardianului de infricosat romanii, " Pandemia de gripa s-a instalat in Romania", cred ca va fi depasit cu brio de unul si mai al dreaq!:" Gripa noua a ucis romania."(deci acum citesc fantomele). Este incredibil! Traim zile amare, de acord, DAR! Romani cum suntem...ne luam Cruce si pantofi de "ultimul drum" cand mai avem de trait fo cativa zeci de ani! MA leg de titlul Gardianului zicand..."Baaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa!!! Io stiu ca pentru Pandemie tre sa fie multi bolnavi! Nu 300 si ceva ca la noi!!! V-ati tampit!". Ne tampim cu totii! Pe minut ce trece! Si dupa cum v-am zis, in 5 minute...
E campanie electorala, se da cu rahat din toate pozitiile si pe toate fetele! Nu se caca curul tarii cat cacat au astia nevoie!!! Gripa porcina si daca nu exista, tot o inventau romanii!! Aveam nevoie de o noua molima! Sa nu ne mai dam seama de molima umana care ne conduce si sa ne facem cruce de frica porcinei! Nici aviara nu mai e la moda! Un mizilic! Si daca tot am ajuns la cuvantul "mizilic", aruncat de Dr Strainu Cercel in lumea asta cruda, trebuia sa spun ca, daca romanii n-ar fi panicosii-panicosilor, mesajul marelui doctor ar fi fost doar un avertisment! Unul lansat la timp. Dar ma rog... suntem romani. De fapt...mi-e jena sa mai spun asa ceva! Romani erau altii...noi suntem doar jeguri. Si, cred ca daca ne chinuim un pic, cu duhoarea noastra romaneasca, am putea ucide porcina asta! Doar cu respiratia noastra balcanica!

Tebea, 1991, pe cand inca eram Romani





Piata Crangasi, Raiul minoritarilor si al hotilor la kil

Dimineata, cu voie sau...mai putina buna-voie am mers la Piata Crangasi sa cumpar cartofi, ceapa, varza, usturoi. Nu singur ci cu...Miss E. Bun. Varza 1ron. Nu cumva sa vrei sa si alegi, ca nu te lasa nici dreaq! Cand vad ca nici nu cumperi sute de kg ci doar fo 6-10 verze...Ai rupt-o in fericire! Abia, abia am gasit! Un vanzator imi arata o varza exact cum i-am cerut. Ok. Cumpar! Incepe sa ia altele si vroia sa le puna direct in sacosa. Nu,nu! Sa le vad si eu! Imi ia varza inapoi. Nu se poate! N-o sa va dea nimeni asa! Neneeee!!! Ti le si platesc ma! Nu-i pomana! Nimic!
Nu-i bai! Mai caut! Gasesc altul. Numar de DB, varza de Turcia! Cum mi-am dat seama? Aveau venele alea la baza groase cat destu', indiferent de marime...Eo la geologie...parca am invatat altceva...
Gasesc, cumpar. Nu-s chiar cele mai cele verze...da au o foaie...numa buna de sarmale!
Bun! Am luat varza, hai dupa cartofi!
Ma uit, ma uit...peste tot aceiasi cartofi. La sacotei. Dau sa iau unul de cartofi albi si unul de cartofi rosii. Mi-i pune pe cantar, 25 de kg! Ma sa fie masa a dreaq! Asa grei? Doar eu ii pusesem pe cantar si numa 25 de kg nu-mi inspirau...
Ma uit cum ii cantarise. Cantarul cu diviziuni din 10 in 10 kg si diviziuni mai mici la kg. Omul, foarte relaxat pusese fieratania aia intre dviziunea de 10 si 20 de kg... Ma sa fie!
Domne', e o problema la cantar!
Nu e!
Uita-te bine! E!
Unde?
Ii arat, muta la 20 de kg si! Surpriza! Din 25 de kg, se facusera 21! 4 kg furate dintr-o singura miscare! 4 ron! Ala, se uita cica mirat, si nu intelegea saracu ce s-a intamplat... Nu-i nimic, am inteles eu! In mata de ciorditor la kil!
Concluzie... Feriti-va de Piata Crangasi. Locul e de groaza!!!! Si ciorile croncane tare....

Monday, November 2, 2009

Ma mai culturalizez si eu...

Un nene mare si tare de la JN si-a facut pomana de intrare in Rai si mi-a donat 2 bilete la un concert(sper eu misto...) Asa ca, in seara asta....

Becalismele netului

Am gasit colindand pe culoarele Internetului "becalisme" vi le redau integral, normal, cu precizarea sursei.

Becalisme:
- Gigi Becali nu face flotări, le cumpără gata făcute.
- Dacă tu ai 1 leu şi Gigi Becali are 1 leu, atunci Gigi Becali are mai mulţi bani decât tine.
- Gigi Becali nu o să ajungă în Rai pentru că a fost deja acolo şi nu i-a plăcut.
- Dacă ai o prietenă, înseamnă că Gigi Becali nu a mai avut chef de ea.
- Unele persoane poartă pijamale cu SuperMan. SuperMan poartă pijamale cu Gigi Becali.
- Gigi Becali nu se spală pe dinţi. Dinţii lui spală periuţa de dinţi.
- Gigi Becali poate să împartă la 0.
- Gigi Becali donează mereu sînge la Crucea Roşie. Dar nu e niciodată al lui.
- Timpul nu aşteaptă pe nimeni, decît dacă e Gigi Becali.
- Dumnezeu plăteşte drepturi de autor lui Gigi Becali pentru Biblie.
- Gigi Becali nu poartă ceas. El decide ce oră să fie.
- Doar punctele de la “i” au voie să stea deasupra lui Gigi Becali.
- Gigi Becali a luat examenele înainte să le dea.
- Ca euro-parlamentar, Gigi Becali va anula Legea Gravitaţiei.
- Gigi Becali a învins soarele într-un concurs de strălucire.
- Gigi Becali are puterea financiară necesară pentru a-l plăti pe Chuck Norris să-şi dea o palmă.
- Gigi Becali a fost primul om care a elaborat teoria relativităţii, dar ca să nu pară tocilar a vîndut-o lui Einstein.
- Gigi Becali unge pîinea pe unt.
- Gigi Becali poate fisiona atomul cu mîinile goale.
- Gigi Becali poate filma HD cu Nokia 3310.
- Gigi Becali poate să deseneze un triunghi cu 4 laturi.
- Gigi Becali poate să alerge 10 km în 15 secunde, că ştie o scurtătură.
- Timpul nu trece pe lîngă Gigi Becali, Gigi aleargă pe lângă timp.
- Gigi Becali poate să dea foc la un cub de gheaţă şi să îl stingă cu benzină.
- De ce în calendarul lui Gigi Becali se trece direct de la 31 martie la 2 aprilie? Nimeni nu face mişto de Gigi Becali.
- Gigi Becali nu are acces la internet, internetul are acces la el.
- Gigi Becali poate să dea mat dintr-o singură mutare.
- Gigi Becali poate să amâne sfîrşitul lumii.
- Toate companiile de asigurări se bat să-i facă o asigurare de viaţă lui Gigi Becali pentru că el este nemuritor.
- Sunt lucruri pe care doar Gigi Becali le poate cumpăra, pentru toate celelalte există MasterCard.
- Lumea a fost făcută în urma unui proiect finanţat de Gigi Becali.
- Gigi Becali poate să apară la mai multe emisiuni TV în acelaşi timp. În direct.
- Gigi Becali a lovit odată un cal în barbă. Descendenţii acelui cal se numesc acum girafe.
- Gigi Becali a fost de 3 ori pe Lună, odată cu oile la păscut, odata cu Steaua în deplasare şi odată cu Rădoi când era mic.
- Gigi Becali a lăsat o urmă de pantof pe apă.
- Iniţial erau 8 minuni în lume. Dar Gigi Becali a declarat că preferă să ramînă modest.
- Gigi Becali poate să trântească o uşă închisă.
- Gigi Becali este capabil să lase un mesaj înainte de bipul sonor.
- Gigi Becali şi-a pierdut virginitatea înaintea tatălui sau.
- Gigi Becali a căzut de 2 ori în viaţa lui din avion: la Hiroshima şi Nagasaki.
- Gigi Becali stă cu viteza luminii.
- Gigi Becali a înecat odată un peşte.
- Doar Gigi Becali ştie să scrie cu pana care se află încă pe pasăre.
- Gigi Becali a cîştigat o partidă de şah cu un careu de aşi.
- Gigi Becali are o casă de vacanţă pe Soare.

http://www.bancuri.net/bancuri/?c=35

Un concediu fara tel

Am revenit din concediu.Un concediu fara tel. Adica fara bani. Dar, cum in ori ce rau exista si macar un pic de bine...eu am descoperit mai multe...

am incercat vreo 3 soiuri de tulburel. Nu m-au tulburat, doar m-au inveselit. Am castigat o batalie cu frigul! Am racit si nu prea, deci l-am facut!

Am stat cu tata. Doar eu si cu el. Muncind cot la cot. Un om pe care l-am inteles greu. Ma uitam la el cum muncea, cum parul ii este tot mai alb zi de zi, cum imbatraneste si totusi nu renunta. Merge pe drumul lui fara abateri. Este drumul lui corect? Nu stiu. Dar macar nu-l abandoneaza.

Am stat la tara aproape o saptamana. In comuna copilariei mele -Tamadao. Am descoperit "fosti tarani", caci tarani...nu prea mai sunt. Renunta la stilul de viata pe care noi, orasenii, l-am numit din caldura caloriferelor "traditional". Haha! Renunta la vaca, la cal, la oaie, la gasca, la rata! Abia mai lucreaza ogorul, abia isi mai pun chiar si vie. Nu-i impinge modernismul de la spate ci timpul. Al dreaqului Mos Timp, la tara, de cand cu tulburelul asta nou...a cam prins puteri...Si-i goneste pe tarani de la matca lor si-i arunca intr-un soi de modernism fara cap si fara coada... Au puturi sapate in curte, cu apa curata, limpede, dar isi cumpara apa plata...au renuntat la vaca, dar iau lapte uht... oua...nu mai dau gainusele din curte, da tanti de la magazin in punga...
Se duce dracului satul romanesc. Si am mai observat ceva...se duce dracului pana si omenia. Din ce in ce, aria de oameni cunoscuti se restrange, prieteniile la fel, parca pana si neamurile o iau razna! Invidia e din ce in ce mai puternica, omenia merge deja desculta, insangerata si abia tinandu-se in carje! Sunt oameni care nu mai vor sa fie tarani, se vor oraseni la sat. Nimic de zis... Dar nici ce-i cu orasenismul asta nu mai stiu. Lemnul nu mai e bun, numa plastic, fier si termopan!
Si iar zic...se duce dracului satul!
Nu-s absurd, dar cand pe telefoanele copiilor de scoala primara rasuna guta ca-n codru...e treaba data naibii!
AAAAA!!! Si nu cumva sa-ti faci ceva mai frumos decat vecinul...ca-i bai mare!
Si tu oraseanule...ce palaria mosului tot vrei sa-ti faci casa la tara? Ca-i mai bine ca la oras? Esti nebun? Gainuse iti trebe? Porc? Pai pute! Pute...pute...pute...rasuna in urechi dusmania vorbitorilor de circumstanta...ei vor sa scape, tu vrei sa te bagi sluga la animale...Cine sa inteleaga de ce iti place tie aerul de iarna, cu miros de ger, de fum in sobe si un iz animal? Pari nebun. Iar tata...tata pare nebunul suprem cu toate gandurile lui, cu cheful lui de intoarcere la origini...nu-i la el in Olt, e in Calarasi, dar glasul pamantului il cheama si aici.. iar ceilalti? Ceilalti ar vrea sa omoare pamantul, sa-i puna calus la gura, sa poata sta ei linistiti, sa uite cine-i cheama si de unde s-au ridicat.
Scriu respirand aerul din sarcofagul intitulat Casa presei si vag, vag imi aduc aminte de aerul rece, cu miros de fum, cu muget de animal, cu tulburel, cu pamant negru gata sa te imbratiseze cand va fi ceasul tau de iubire vesnica cu cerul.

Friday, October 16, 2009

Masina Fantoma de la Milano

Anu' trecut eram la Milano. Da ma, am fost si eu la Milano. si de draguti ce-au fost altii, m-am certat cu gazda de acolo, de nu mai am unde ma duce. Lasa sa se duca altii...ce sa zic... Ma rog. eram la Milano. cu harta orasului in brate si pe ea incercuite locurile de maxim interes. Strada unde stateam, statia de metrou la care trebuia sa cobor ca sa ajung la strada incercuita unde stateam si linia de metrou pe care era incercuita statia la care trebuia sa cobor ca sa ajung la strada incercuita unde stateam.Acu' ati inteles? Bun!
No, intr-o zi am luat-o eu la piciorus prin Milano. Cat am mers pe bulevardu mare(ala pe la Dom, pe la alea-alea) a fost bine. eu smecher, am luat-o pe stradute, sa mai vaz si altceva. Si, ajung in fata la o bisericuta misto rau! Se lafaia Barbosu' in ea de frumoasa ce era! Ma uit pe harta, desi numele strazii era identic cu cel al pietei din Venetia, io pe harta n-o gaseam! si m-am chiorat...si m-am chiorat...nimic! Cand sa ridic capul din harta, ce sa vaz... Un fiat d'ala mic, (strada era un pic inclinata, de fapt era un mic bulevard inclinat), deci...un fiat d'ala mic, in loc sa stea si el ca ori ce fiat micut parcat, s-a gandit sa iasa din parcare ca'n reclama de la noi de la teveu, de pleaca masina la sarbatorirea a fo 20 de ani de firma importatoare! No, la ce petrecere pleca fiatu ala micut nu stiu, dar sa vedeti intamplareeee! Pleaca el de pe loc si, buf! buf! buf! intr-o masina de carat marfa! buf! pur si simplu! Noroc ca ala abia pleca de la stop. Buf! ala claxoneaza si se da jos! Al dreaq fiat, dupa ce ca l-a lovit, nici nu s-a dat de pe loc, sa se verifice reciproc la daune. Vine soferu de la marfar sa se ia cum e frumos de soferu neatent, si! Surpriza! Fiatu nu avea sofer!!! Asta se uita si nu-i vine sa creada! Se uita de jur-imprejur, o fi fo camera ascunsa! Ceva, o fi vreo... bai, nu era nimic! Impinge fiatu la parcare, asta nimic! buf! iar de masina:)) Se indragostise... ii placea bufuiala....soferu de la marfa...ramasese interzis! a scos din masina o bucata mica de lemn sau ceva de genul, de i-a pus la roata fiatului, sa-i potoleasca pofta de buf(uiala), pardon, iubire! A plecat bagandu-si obiectul muncii in prostalaul sau prostaloaica de-o uita sa traga si frana de mana la fiat...si asta se indragostise...

Thursday, October 15, 2009

Lectie de Rugby

am gasit pe Internet o lectie de rugby de la "adevarati", Din NZ, lectie despre Placaje:




Si daca tot ati vazut teoretic cum se face...sa vedem si pus in practica... Unu mic, tot de la meseriasi... pe unul, Jonah Lomu...il stiti?

Pentru suflet...

Dedicatie pentru...

Dedicatie pentru...

Expoziţie 3D la Muzeul Naţional de Istorie a României

În perioada 16 octombrie – 12 noiembrie, la Muzeul Naţional de Istorie a României (Calea Victoriei 12) va avea loc expoziţia de imagini 3D "Cunoaştere şi Promovare prin intermediul fotografiei stereoscopice" realizate de arh. Matei Filip. Expoziţia este organizată de Muzeul Naţional de Istorie a României , cu sprijinul Institutului Cultural Român, Muzeului Căilor Ferate Române şi Grup Transilvae şi prezintă imagini şi scurtmetraje stereoscopice realizate în Bucureşti, în special în spaţiul expoziţional bucureştean. Expoziţia a putut fi vizitată, timp de o zi, şi la Institutul Cultural Român, la începutul lunii septembrie.

Fotografia stereoscopică creează efectul de spaţiu 3D prin suprapunerea a doua imagini pe acelaşi suport (fotografie, hârtie, ecran), urmată de "citirea" lor cu ajutorul unor ochelari speciali. Acest procedeu este asemănător celui folosit pentru vizionarea filmelor 3D în cinematografe.
Printre obiectele fotografiate tridimensional se numără mitra arhiepiscopală, coiful princiar traco-getic de la Coţofeneşti, coroana Reginei Maria, Columna lui Traian, precum şi alte obiecte de patrimoniu, expuse la Muzeul Naţional de Istorie al României. Totodată, vor fi prezentate fotografii ale unor machete ale locomotivelor “Pacific” şi “Călugăreni” (cea mai veche locomotivă cu aburi din România), machete ale diferitelor tipuri de vagoane şi locomotive care au circulat de-a lungul timpului în reţeaua feroviară din România, precum şi alte obiecte expuse la Muzeul Căilor Ferate Române. Autorul consideră că această inovativă şi spectaculoasă metodă de promovare poate influenţa în mod pozitiv interesul publicului pentru obiectele de patrimoniu şi, în general, pentru orice fel de conţinut vizual prezentat astfel.

"Pornind de la instantanee şi imagini care ilustrează spaţiul ambiental şi sfârşind cu imagini ale unor piese de patrimoniu din Tezaurul României, imagini ale Columnei lui Traian, precum şi imagini cu piese de patrimoniu ale Muzeului Căilor Ferate Române, expoziţia se va contura în jurul ideii de cunoaştere şi promovare, prin efectul iluziei optice al fotografiilor stereoscopice, iluzie care creează senzaţia de apropiere, de profunzime şi pătrundere în spaţiul fotografiei, de dilatare a timpului, precum şi senzaţia experimentării fizice a unor lucruri aflate la depărtare.

Fotografia stereoscopică redefineşte conceptul de perspectivă în fotografie; redefineşte reprezentarea aproximativă pe o suprafaţă plană, precum şi relaţia dintre proporţiile obiectelor înfăţisate intr-o fotografie. Cu toate că reprezentarea îşi păstrează cele două dimensiuni, perceperea adâncimii şi a profunzimii imaginii se realizează subiectiv pentru fiecare privitor; implicit subiectul fotografiat capătă viaţă prin iluzia optică. În acelaşi timp componenta vizuală a modului de transmitere a cunoştinţelor este şi ea la rândul ei redefinită prin acest tip de reprezentare. Prin acurateţea şi claritatea fotografiei stereo se subliniază particularul, detaliul este scos în evidenţă, iar cunoaşterea şi înţelegerea reprezentării unui subiect se face într-un mod subtil şi totodată complex." - Arh. Matei Filip(ICR)

Wednesday, October 14, 2009

Anunturi fierbinti

Luate ca de obicei de pe net... have fun!

Pozele-mi privirea- ti fura si iti lasa apa-n gura?Sa punem de-o muratura ca e buna garnitura la o zi plina de munca,precum ceapa langa sunca!Pastarnac si gogonele,conopida-mi peste ele,sa stoarcem zeama din ele! Reala 0743.xxx.xxx


AGREABIL, delicat, masterand, 1 camera Gara de Nord (2/curte/2011), astept (pasiv/neinitiat), sub (41/1,72/66), nematerialist, nefumator (studios) + (locatie) + t. liber (heterosexualism); astept sms detaliat, caprui, senzuala, s. total, nelacoma; 0726.xxx.xxx

AS dori o fata din provincie, pentru casatorie, preferabil sanii mari, 1,72 m, 67 kg, ochii caprui, saten. Adrian; 0762.xxx.xxx

DIVORTATA, economist, 53 ani, 1.70 m, 67 kg, serviciu + locuinta, calitati + defecte, urasc minciuna si fuga de raspundere in orice imprejurare. Rasp. la tel. intre orele 17-21, Antonia; 0735.xxx.xxx

DOMN tulburator de modest 57/1.78/78, prafuit de trecerea ireversibila a anilor, doresc doamna fara obligatii de nicio natura; 021.xxx.xxx

DOMN 40 ani, 1,80 cm, 92 kg, caut partenera draguta, max. 35 ani, care ar dori sa muncim impreuna cu mine in Londra; 0733.xxx.xxx

DOMN, serios, 75/ 1.76/ 67 kg, nefumator, nealcoolic, fara obligatii, doresc doamna 75 - 78, fara obligatii, vaduva, cu locuinta, casa, ca sa locuiesc impreuna cu ea toata viata, rog multa sinceritate; 0727.xxx.xxx

OM de afaceri, inteligent, 57/174/70, caut doamna pentru casatorie, strict intelectuala, supla, fara obligatii, obligatoriu sa aiba casa la curte in Bucuresti, cu situatie materiala foarte buna, varsta 50- 60 ani. 0764.xxx.xxx

TANAR intelectual, 22 de ani, student stomatologie, doresc relatie cu persoana corpolenta si de preferat mai in varsta, am apartament, masina, venituri atractive; 0748.xxx.xxx

Nou venita in oras

Salutare! Aseara am fost la film. Daca atunci cand am intrat la Scala era frigut, cand am iesit ma asteptam sa vad ursi polari in intersectii! Dar n-a fost sa fie...Sa fi fost devina doar gerul aproape polar din Bucuresti, impresiile ramase in minte dupa vizionarea filmului...nu stiu. Oricum, nu frigul e subiectul, sau cel putin nu ala de m-a doborat pe mine ci filmul "Nou venita in oras". O productie holiudiana numa' buna de destresat neuronu fara al incita totusi prea tare.
Povestea e simpla, v-o dau de pe cinemagia:
"Aflată în plină ascensiune profesională, Lucy Hill (Renée Zellweger) este o tânără consultantă de afaceri, care se vede brusc nevoită să facă faţă unei provocări neaşteptate. Trebuie să renunţe la traiul ei confortabil din Miami pentru a supraveghea restructurarea unei fabrici tocmai din Minnesota. Înarmată doar cu o garderobă văratică, Lucy este pornită să cucerească gerul din Minnesota, ca o adevărată fată de oraş, forţată să supravieţuiască la ţară. După ce a avut parte de o primire cât se poate de rece din partea localnicilor, acum ea încearcă să se acomodeze şi cu ostilitatea mediului, implicit cu străzile îngheţate şi zăpezile permanente.

În momentul în care i se cere să închidă fabrica şi să lase comunitatea fără locuri de muncă, Lucy trebuie să ia cea mai dificilă decizie din viaţa sa, trebuie să aleagă între confortul luxosului Miami şi frumuseţea unică a Minnesotei, de care este acum îndrăgostită".

Acum ca stiti cu ce aveti de-a face, sa va mai plictisesc si eu un pic.
Filmul e usurel, bunut, nu exceleaza. Gerul din el a picat ca o incalzire pentru gelul din realitate. Renne nu face chiar rolul vietii ei, dar e draguta!
Misto faza in care din greseala ii umple fundu' de alice tipului care incepuse sa-i placa. ma rog, cica erau la vanatoare de ciori, da nu chiar de ciori, asa...mai mult sa puste aerul o lecutica.
De unde la inceput ii da frigul peste bot, la final se imprieteneste eroina noastra cu el de numa-numa!da-i iubire(fara sex vizibil), faze dragute, dulci, si actiune previzibila. Il recomand, dupa cum ziceam mai sus, doar daca vreti o destresare usurica a cerebelului.
Apropo...mi s-a parut trist rau faptul ca, in tot cinematograful nu stiu daca erau 15 oameni!Dezamagitor. Asta e!
Luati si traileru' poate va convingeti sa da sau nu: