Tuesday, December 28, 2010

Yeeeey! Mi s-a bulit masina:|

Fac bagajele, sa plec pentru ultima data pe anul asta la Curtea de Arges.  Dau la cheie....dau la cheie...dau la cheie...dau la cheie....ati inteles ideea...De cate ori...bune. Nik! Ziceai ca da sa moara... Ma c' morti si raniti???
Suna p'ala, p'ala p'ala...cati oameni...atatea idei....se distingea una...mergi la service...Sii...sun...trimit aia platforma...pe nici 5 km mi-au luat 155ron....Sa va xut! Sa va rup...sa va....ati inteles ideea. Acolo umbla pe la bujii, da jos nu-sh ce, imi zice ca e de la bobina, si mi-a mai luat 100 de ron...plus 20 spaga... In nici 3 ore mi s-au dus pe apa din benzina...fo 270 de ron...si cica bobina ar fi fo 3-4 sute de ron...trai nenica...nici apa plata nu mai iau de rev...

Wednesday, December 22, 2010

2% Pentru Hand-Rom

Hand-Rom, prietenul copiilor noştri speciali

Fundaţia Umanitară Hand-Rom din Curtea de Argeş s-a dedicat acţiunilor de educare, tratare şi pregătire preprofesională pentru mai mult de 100 de copii, din regiunea de Nord a judeţului Argeş.
Prin Centrul de Zi Marina, centru pentru copii cu cerinţe educaţionale speciale dar şi prin atelierul protejat Dizab-Rom, Hand-Rom schimbă în bine, zi de zi, destinele copiilor cu deficienţe din această parte a judeţului.

 Existenţa fundaţiei este absolut necesară, centrul şi atelierul său fiind singurele opţiuni reale existente la această oră pentru publicul ţintă, statul lăsând în grija fundaţiei educaţia copiilor cu deficienţe din zona menţionată.

Centrul de zi „MARINA” – un centru de suport educaţional pentru copiii cu dizabilităţi din Curtea de Arges şi comunele limitrofe, a fost înfiinţat în septembrie 2002 şi oferă servicii de educaţie specială şi incluzivă, abilitare – reabilitare, kinetoterapie şi ergoterapie, logopedie, psihodiagnoză, ludoterapie, consiliere individuală şi de grup.

Atelierul Protejat Dizab-Rom oferă anul acesta, prin finanţare Soros, cursuri de pregătire preprofesională în meseriile de lumânărar şi legător manual poligraf. Cursurile durează zece luni şi sunt susţinute de personalul specializat din cadrul atelierului.

Îngrijim peste 100 de copii, tineri care odată ajunşi adulţi vor avea atât educaţia cât şi pregătirea necesară pentru a putea lucra şi întreţine singuri, nemaifiind o povară pentru societatea românească, şi aşa chinuită de probleme economice şi sociale existente.

Dezvoltarea şi menţinerea în parametrii optimi a unei astfel de fundaţii şi ducerea la bun sfârşit a misiunii sale reprezintă însă o adevărată încercare.

Ne adresăm dumneavostră în încercarea noastră de a găsi parteneri stabili, prieteni şi sponsori care să ne ajute să ne ducem misiunea la bun sfârşit, înţelegând binele pe care îl fac copiilor.
Sprijinind acum tineri care pot deveni posibili angajaţi, dar şi tineri care prin munca lor vor putea aduce propria contribuţie la dezvoltarea societăţii, nu o vor mai împovăra cu alte şi alte cheltuieli de îngrijire, pensii de handicap etc.


Ajutaţi-ne vă rugăm să strângem formulare de donaţie de tip”2%” în cadrul companiei în care lucraţi. Pentru dumneavoastră reprezintă un efort minim, dar care pentru viitorul fundaţiei noastre umanitare poate însemna foarte mult.




Pasi de urmat: 

Prevederea 2% este un mecanism de transparenta fiscala prin intermediul caruia contribuabilii persoane fizice pot sa directioneze 2% din impozitul lor pe venit catre o organizatie neguvernamentala (asociatie sau fundatie).
Puteti astfel decide catre cine merg (2%) din impozitele dvs.!

De ce e bine sa folositi aceasta prevedere?

Nu va costa nimic!
Contribuiti la eficientizarea cheltuirii banului public-deci al dvs.!
Puteti ajuta la rezolvarea unei probleme din comunitatea dvs. directionand 2% catre o organizatie care lucreaza in acel domeniu.
Va puteti asigura ca acei bani raman in comunitatea dvs. directionandu-i catre o organizatie locala.
Puteti ajuta oameni in nevoie directionand 2% catre o organizatie care lucreaza pentru ei!

Ce trebuie sa faceti?
 1. Descarcati de pe internet un formular 230, completati datele fudatiei asa cum sunt completate in imaginea de mai sus, iar apoi completati astfel:
Directionarea a 2% din impozitul dvs. este o optiune si nu o obligatie.
Nici o autoritate a statului, nici o organizatie sau angajatorul dvs nu va pot obliga sa faceti acest lucru.
2 Completati datele pe declaratia in functie de sursa dvs. de venit:
daca aveti venituri din salarii:
completati declaratia 230 (punctele A si B)

Nu va faceti probleme daca atunci nu cunoasteti suma corespunzatoare a 2% din impozit. Va fi calculata de catre organele fiscale. Puteti lasa casuta necompletata.



Asta-i tot!

Pasul 3. Trimiteti prin posta declaratiile administratiei financiare de la domiciliul dvs. sau depuneti-o chiar dvs, ori inmanati-le persoanei care v-a indrumat in alegerea dumneavoastra. Termenul limita este 15 mai 2011!
V-ati adus contributia la buna cheltuire a fondurilor publice si ati contribuit la o viata mai buna in comunitatea dvs.! Pana la 31 decembrie administratia financiara va centraliza toate informatiile si va vira sumele stranse catre organizatiile beneficiare.


Tuesday, December 21, 2010

Aerosmith - I Dont Wanna Miss A Thing (Armagedon)

?

Ce-as putea spune, mai mult decat ce spun ochii?In ce cuvinte sa descriu ce se vede in privire? In ce moduri sa mai spun ce am mai spus? Oare ce pot spune schimba ce este? Schimba situatii, stari, acte ori decizii? Schimba timpul? Schimba viata? Oare? M-as bucura! Dar pana una alta...e situatia cum e si nimic nu pare a se schimba...decat poate modul de a plange...Si atunci?

Thursday, December 9, 2010

N-am chef...

...Aproape de nimic. N-am chef nici de tine, de tine sau de tine. N-am chef de jocuri curate sau murdare, n-am chef sa mai stiu ca tu nu stii si nu intelegi nimic. N-am chef sa mai zambesc de complezenta si nici sa incerc sa luminez unde nu reusesc nici licuricii. N-am chef sa mai vad cum nu-ti reuseste sa fii al dracu cand tu esti doar prost. N-am chef sa mai dau buna ziuna unor oameni carora nu le doresc decat zile proaste. Nu mai am chef sa ma uit in oglinda ochilor tai. Nici macar in oglinda nu ma vad eu si nu ma vezi tu. N-am chef sa mai vad cum consumi oxigenul aiurea. Cum imputi lumea cu dejectiile tale si mai ales nu mai am chef sa vad cum esti prost. Nu mai am chef sa vad ca nu ai invatat nimic din lectiile vietii. Tot dai vbina pe oameni si destin. N-au treaba ei. Ai treaba tu. N-am chef sa vad ca incerci sa faci din viata o curva si de fapt curva esti tu. Nu am chef sa vad cum faci matanii si te inchini in timp ce'n gura indesi o ..la. Hai sictir. N-am chef.
N-am scris pentru cineva anume. Daca te regasesti...ghinionul tau.

Saturday, December 4, 2010

Grigore Lese, dupa multa vreme

Cand lucram la Jurnalul am scris de multe ori despre si cu Grigore Lese. I-am facut Editie de Colectie...reportaje....cred ca si interviu...Ultimii Rapsozi...ICR...toate nebuniile...Eram luat de nebun...si mai ales de fraier..."se foloseste de tine"...cand n-o sa mai scrii...nici nu se mai uita la tine"...si nu mi s-a zis doar odata...Consider inca falsa afirmatia...Am altceva de scris despre Lese... In seara asta am fost iar la un spectacol de-al lui, la Sala Radio. Tot ultimii rapsozi, cu aromanii farseroti din Cogealac, moldovenii corindatori din Ranca si un grup din Lapus...
Cat de mult imi doresc sa inteleg ce canta aromanii, ramasi mai putini din pacate...nu reusesc...felul lor de a canta...polifonia aceea ce pare din alta lume te copleseste. Mandria si felul lor de a se prezenta si reprezenta. Daca Lese nu ar fi spus ca au toti peste 80 de ani...n-as fi banuit asa ceva...Sunt prea puternici in armonia lor..nearmonioasa...Ca sa ii inteleg, incerc sa ascult sunetul complex de pe final de voce...sunetul plin, compus din toate nuantele vocilor lor. Cu mataniile lor in maini, la costum, cu bastoane stilizate si palarii, parca vestesc schimbarea lumii. Aparitia unei noi stari primordiale, cand omul va folosi minimul de cuvinte si maximul de trairi...
Ne-am indepartat de firea noastra umana si devenim tot mai mult roboti, sau animale...mai putin oameni...Farserotii din cogealac imi amintesc de oameni...

Maramuresenii....maramuresenii au venit nu din "patria" lui Lese, Tara Lapusului(sau de unde or fi venit) ci mai precis din inima lui...Ii drept ca toata muzica aceasta traditionala ii place, altfel nu cred ca se tot lua de guler si de clop cu atatia si atatia tampiti, doar, doar or indrepta coasa vremurilor spre muzica ce intr-adevar merita cosita...nu spre cea venita din sufletul taranului...Ma uit la Lese si vad cum alte raporte parca ii mana inima cand aude muzica din "patria" lui...altfel zbarnaie clopul, altfel se agita camesa...e muzica teribila...muzica care iti scufunda sufletul in durere cand cetera suspina subtirede dor, de jale sau razboi...si tot muzica aceasta te face sa bati din picioare ca nebunul cand ceterii inveselite dintr-o fele de horinca i se latura o zongora, o doba.....O rasunat Sala Radio de cetera maramuresenilor...

Moldovenii din Ranca au venit cu corinde...nu colinde...ci corinde... Cu un bata de care era prin un fuior-simbol al sarpelui.....cu un fuior prins de-o caciula ce reprezenta leul...
Cam ce vechime sa aiba oare corinde moldovenilor din Ranca...de vorbesc despre lei? Ori de soare sau bufnita...vechi...vechi si bune...

Si peste toti a fost Lese. M-a surprins...Mai vesel decat de obicei, intrebator, ganditor, dar si dedicat...Si a reusit cum reuseste de fiecare data sa (ma) transpuna lumile oamenilor in cantec. Vorbesc de lumi pentru ca vorbesc de stari, de situatii...de oameni si locuri....Trec peste vocea lui....nu are sens sa comentez un ceva aplaudat oriunde...As vrea insa sa vorbesc de cum el m-a invatat(fara sa vrea, cred)sa trec peste granita primului auz(asa consider eu) si sa caut sufletul omului de la care vine horea, doina, strigatura...Am ascultat scrisor iscrise pe front si mi-au dat lacrimile...Nu din cauza lui Lese...ci din cauza oamenilor care le-au scris...A feciorului plecat la razboi fara soarta de intoarcere...ori poate din cauza femeii care prin corinda isi canta sotul, feciorul ori alta parte barbateasca din neamul ei...Luati din Lese nu cantecul...ci omul care a facut cantecul...incercati sa simtiti sufletul omului care in simplitatea lui taraneasca a incepus sa se cante...sa-si cante dorul si nevoia...ori poate bucuria...veti fi coplesiti...De surprins la Lese...la omul Lese...sunt de surprins momentele cand se arata el pe adevarat(tot de la el am invatat asta...nu ca mi-a zis...doar am fost atent..). Ca ven ivorba...ne mai aratam noi pe adevarat? Mai suntem adevarati? Sau suntem un soi de camera a oglinzilor? Cate o oglinda pentru fiecare alta camera a oglinzilor cu care ne intalnim...?Pe adevarat...n-am prea mai vazut oameni...e si greu...Fiecare avem impresia ca ducem o golgota in spate...si'n loc de un Ajuta-ma Doamne...cautam filozofii ieftine...si-am uitat de neam, de tara...si-am uitat mama si tata...am uitat cine suntem...Pe adevarat nu mai suntem nici noi cu noi...

Thursday, December 2, 2010

ei? pe unde umbli?

CeicutineingernegrudenumaiaparinumailasipenenumaisimtcumrespiriinvazduhdeasuprameatisaufrantaripiletisaualbitaiinceputsatifacicruceainversoripoatevinulalbdinsticlaneagrateaimbatatdeairatacitdrumulsiraiulastaeplindepericolechiarsipentruingerisanumaizicdepamantenimulttimpamstatatarnatdoarintrundegetdebuzaraiuluisinjosmatrageaupacateleghiaremulteamsimtitininimapicioarelemiaufostzdrelitedeciocaneleinfamieitupeundeumbliingereetreabatacefacidarvezisanuafleDumnezeu...

Dupa mic dejun...merge s'un dulce...

De 1 decembrie am tras o fuga pana la Pitesti...chestiuni....importante...si foaaarte....bine dispunatoare...Pana insa sa ajung acolo...a trebuit sa bag ceva gaz in Lia...ca n-o merge saraca numa cu aer...so...Opresc la Petromul de la iesirea din oras, pe sensul spre Pitesti...In masina...urlau parazitii....minte-maaaaaaa, minte-ma frumooooos.... zi ca-mi bag ...la in crucea ta...ma mai iubesti??? Trecem peste...bag benzina si ma'c la casa, sa platesc. Achit si dau sa ies. La usa, un cutulache mic si frumusel foc. normal, privire plina de staruinta, mila, cersetorie, trai-ti-ar da si mie .etc... fiind zi de sarbatoare nationala(app... La multi ani!!! Romanilor...e...vecinilor veniti cu carnea sub sa p'aci pe langa noi).  bun...fiind zi de sarbatoare, m-am gandit si la sufletelu' lu asta micu, a lui snoopisor dog... intru inapoi in benzinarie si intreb vanzatoru'... Auziti, catelu' ala micu de afara...papa el eugenii??? Omul se uita la mine si crezand ca-l iau la misto imi zice...mai degraba batoane fagaras...
DA? Bine, dati-mi si mie unu ca'mi trebuie...
Il iau, il achit si ies la cutu.

Mai cutu, papi tu fagaras(spre norocul lui, a raspuns da).
Na d'aci...si iau fagarasu' pe care eu unul nu l-as manca, nu pentru ca nu e bun ci pentru ca este plin de stafide...deci nu mersi, si il rup bucatele la animalul in cauza...lu' snoopisor. Asta micu, de respira greu de la frig, inhata o bucata si incearca s-o rontaie...nici tare, nici moale...ma omule, ce dracu' mi-ai dat??
Papa ma! t'ar coada plina de covrigi!!!
Si...papa...mai scotea limba p'afara ca devenea fagarasu lipicios mai...ma rog...
Vanzatoru' era socat...nu-i venea sa creada. Vine pana la usa(d'aia automata) si se uita...usa se deschide si-l aud strigand: maaaaaa, vino sa vezi ceva!!!
Mai apare un coleg...amandoi se uitau...ca la un nebun de da la caine sa mance ala baton fagaras...
Cainele...baga una, baga doua...parca nu era chiar ce'si dorea...
Baga ma in tine daca ti-am dat!!! altceva nu vezi! Sau nu-ti place???
Petromistu ii ia apararea...mananca el, da' mai incet...

M-am linistit...gata snoopisor...la multi ani ma!!!

Volutar, la Prima TeVe


„Voluntar de profesie”, ediţia a-VIII-a, 28 noiembrie 2010 from maimultverde on Vimeo.

Film luat de pe bucurenci.ro