Mantuire cu aripi proprii

Dacă mâine ar trebui sa fiu inger...Probabil ca ar fi cea mai dureroasa experienta din viata mea...Din spatele batucit de oameni, ingrosat de pacate, calit in lupte cu oameni si cu mine, aproape fier, aproape otel, ar trebui sa-mi creasca pene...Ar trebui sa-mi strapunga pielea, sa spele pacate in sange. E greu pe Drumul Raiului cand n-ai merinde de*ajuns in desaga! Cand nu esti pregatit si aripile n-au loc sa-ti creasca! Ar trebui ca in loc de fulgi albi sa fie la inceput ghiare. Ar trebui sa smulga, sa rupa, sa muste din pielea pacatului. In cor de urlete sa-mi spal pacatele si tot n-ar fi de*ajuns.  Cine sa-mi taie spatele, sa faca loc la aripi? Cine sa-mi traga de fulgi, sa poata respira Raiul? Si cine sa se roage la El, sa ma ierte de vina? M-as ruga eu, dar inaintea mea sunt altii pentru care ma rog. Sunt si mai in fata altii care merita aripi...Probabil ca si aripi de-as avea, le-as primi murdare, cum murdar am fost. Si cauta tu detergent in Rai...si cauta tu apa de rufe...cam greu...