Friday, January 21, 2011

Olteanu' atotstiutor

Am crezut ca o sa fie o calatorie anosta. Iar sageata fara zbor. ora matinala si mai ales plecarea cam fortata de langa zambetul ei. dar daca este ordin...cu placere. nici nu m-am urcat bine in tren strangand in pumni vreo trei vise ce nu au mai apucat sa-si spuna povestea si a aparut el. la locurile din fata mea. mic, putin indesat, gat scurt si vorba multa. a dat peste niste cunoscuti. imediat s-a legat discutia. el vorbea cel mai mult. il ajuta teribil motorasul limbii. trebuia sa sune pe cineva. oameni de soi bag seama. nu s-a putut abtine si si-a dat telefonu pe spicher...sa s'auda, sa sa stie...'traiti dom' director! gigel sunt!....' ala voce de director. asta micu de vorbea repede incerca si el sa fie impunator...dar se cam indoia de sale vocea lui...de parca telefonul lui era chiar ochiul directorului...a inchis. s-a indreptat de glas...ati vazut domne? impresionant...tovarasii de vorba nu erau prea convinsi...el nu era ,prea convingator. s-a lansat intr-o tirada despre orice. nu parea za-i pese ca omatului de afara ii era cam somn, dupa cat cadea de molcom. pesiile, rudele de au patru mii de euro salariu...codul muncii, concursuri de post masluite...america...pe toate le stia. si-a pregatit manevra finala de belit ochii convorbitorilor...hanc'un telefon pe şpicher...traiti ! etc...nume, fraze scurte, aproape codate despre nimic. s-a ridicat si s-a dus in aia masii la locul lui. mai aburise niste oameni...mie mi-e somn....asa ca...somn.
Published with Blogger-droid v1.6.5

Monday, January 17, 2011

Un exercitiu dureros...

Am facut un exercitiu azi...sa recompun o stire de ziar pt teve. Si'n stire, o stire adevarata din pacate...si din fericire...unui c opil de 3 ani aflat in moarte cerebrala i s-au recoltat rinichii si inima si astfel au fost salvati alti trei copilasi, de 2-3-5 ani de la moarte....Nu vreau sa ma gandesc cum au luat parintii decizia asta...nu vreau sa stiu cum s-a simtit tatal lui, cel vinovat de accidentul in urma caruia copilul lui, raza lui de soare a ajuns sa moara...Si totusi...ei au avut taria sa doneze organele. Au salvat trei copii... Baietelul lor se duce la groapa...din moarte nu-l mai intoarce nimeni... Dar inima lui traieste acum intr-o fetita...rinichii lui scapa de dializa doi baietei...Voi ce ati face? Daca ar fi vorba de copiii vostri...ori chiar de voi...daca ati ajuta pe cineva sa traiasca prin sacrificiul vostru...ati face-o? V-ati dona organele? Decat in pamant...nu mai bine sa ajutati pe cineva???

Eu unul as vrea sa fac lucrul asta...n-am inca copii, dar despre mine...sa se stie...daca organele mele pot ajuta pe altii sa traiasca...atunci sa o faca...sa nu putrezeasca degeaba in pamant. Am zis!

Sunday, January 16, 2011

Sageata care n-a zburat niciodata

Aveti tren la saptesiunsfert...'Sageata Albastra'... E trenul departarii mele, trenul ce ma duce departe de ochii ei. ma poarta prin o suta si ceva de kilometri. as vrea sa cunosc povestea metrilor din cei o suta si ceva de kilometri. intreb pamantul batran. abia vorbeste si nu pot sa-l aud. sageata scartaie ca rotile unui funebru dric ce duce la groapa speranta din lume. mergi cu trenul numit sageata...o sageata care n-a zburat niciodata.poate in vis. s-a murdarit sageata. nu doar huruie ca un dric. miroase ca un boschetar. cand m-am urcat, pe locul meu,106, chiar statea unul. l-am gonit. m-am asezat pe scaun. dar am simtit cum la cur ajunge miros de boschetar. nu vreau sa-mi puta curu'.m-am asezat langa. pe 107 sta o tipa. si-a pus geaca pe 106...deci o sa-i ,uta geaca. apoi va puti ea. mai rau decat era sa-mi miroasa mie curu daca stateam pe 106. asa stau pe 104. asta parca nu pute. dar nici nu acopera zgomotul ca de dric al incheieturilor sagetii. e mai rau ca o baba trenu asta. mi-e sete. as vrea o tzata de la care sa sug vin. si-o buca din care sa musc bucati de pui la ceaun...si apoi sa revin la tzata cu vinul. e cam.intuneric. nu,nu. nu afara. afara e doar noapte de ianuarie. eu ma uitam la oameni. ma uit cum ninge peste ei si din stepa de dupa ochii lor se aud urland lupii. lupi uriasi cu colti de os si par de sange. E grav. n-am nici o bata sa ma apar. doar o rugaciune. Fa-ma Doamne mai om de cat sunt ei, sa nu urle Doamne lupii in mine. Si ma fa Doamne un suflet usor, sa pot sa urc la Tine! Si-mi da Doamne o balta cu apa sfintita, sa ma spal in ea de pacate... Am trecut de Gaesti, in drum spre Bucuresti...si merg cu o sageata. o sageata care si-a ratat destinul. n-a zburat niciodata. a mers doar pe sine...
Published with Blogger-droid v1.6.5

Vreau

Cred ca...vreau sa ma impregnez cu tine...cred ca imi doresc sa ma nasc zi de zi la sanul tau...cred ca...vreau sa am mereu telefonul in convorbire cu tine si cred ca vreau sa te am mereu....si as vrea sa cred ca vrei la fel...si vreau sa sper ca va fi bine mereu...si mai vreau sa spun ca mereu imi lipsesti si mai ales cand ma saruti si ma'nebunesti...

Wednesday, January 12, 2011

Tuesday, January 11, 2011

Marele castig

Iexplicati-mi si mie ce si cum...
Published with Blogger-droid v1.6.5

Tuesday, January 4, 2011

Nu

N-am murit Soare. Ne te-am uitat luna. Nu am uitat priviri si ganduri si gesturi. N-am uitat cum ma inconjurau muntii si n-am uitat cum dimineata primeam in dar un zambet. Si n-am uitat ca inca traiesc. Si n-am uitat ce-i uitarea si nici ce-i dat uitarii... N-am uitat nimic...din nimic...

Sunday, January 2, 2011

Un an nou, si doruri...de scris...

La multi ani!

M-am intors acasa...Mai bine zis, m-am intors in Bucuresti. As vrea sa plec iar. As vrea sa plec in Arges iar, acolo unde mi-am lasat o parte din suflet...Acolo unde am baut vin alb din sticla neagra, unde ingeri albi cu pene negre imi vegheau zilele, unde am cunoscut oameni buni, am cunoscut femei, barbati, pe Ea. Unde am facut oameni sa se bucure, oameni sa viseze, oameni sa imi rosteasca numele bucurosi. Ca la sfarsit m-ar fi strans de gat...e alta treaba...Mi-a cam reusit voluntariatul asta de profesie. Am credinta ca am schimbat ceva, ca am facut ceva bun. Pentru copii, Fundatie, oameni. Am luat din bunatatea lor si m-am hranit cu visele lor de mai bine si am baut din lacrimile-mi proprii cand simteam ca nici acolo nu e locul meu. Si nu simteam ca-L am decat pe Dumnzeu langa mine. As putea spuen ca aveam totul. Se poate. Dar as putea spune ca-mi lipseau oamenii cand eram intre oameni... As putea spune ca mi-am dorit sa realizez mai multe...poate din vina mea, poate din vina altora...a iesit cat a iesit. N-am vrut sa ranesc pe nimeni...si am facut-o. Imi pare rau. N-am vrut sa fac pe nimeni sa ma placa...am facut-o...imi pare rau... N-am vrut decat sa respir aerul de Curtea de Arges. Am vrut sa-mi traiesc povestea, visul...Am vrut sa scriu file din povestea vietii mele. Le-am scris, dar am scris si in cartile altora...si nu stiu daca e bine... M-as intoarce sa scriu iar...Dar as scrie acum si in alt fel...Mi-e dor de Jurnalul. Mi-e dor de delegatii, de zilele in care plecam fara o idee si ma intorceam plin de viata...LA dracu...mi-e dor de Jurnalul...nu credeam...dar...