Un an nou, si doruri...de scris...

La multi ani!

M-am intors acasa...Mai bine zis, m-am intors in Bucuresti. As vrea sa plec iar. As vrea sa plec in Arges iar, acolo unde mi-am lasat o parte din suflet...Acolo unde am baut vin alb din sticla neagra, unde ingeri albi cu pene negre imi vegheau zilele, unde am cunoscut oameni buni, am cunoscut femei, barbati, pe Ea. Unde am facut oameni sa se bucure, oameni sa viseze, oameni sa imi rosteasca numele bucurosi. Ca la sfarsit m-ar fi strans de gat...e alta treaba...Mi-a cam reusit voluntariatul asta de profesie. Am credinta ca am schimbat ceva, ca am facut ceva bun. Pentru copii, Fundatie, oameni. Am luat din bunatatea lor si m-am hranit cu visele lor de mai bine si am baut din lacrimile-mi proprii cand simteam ca nici acolo nu e locul meu. Si nu simteam ca-L am decat pe Dumnzeu langa mine. As putea spuen ca aveam totul. Se poate. Dar as putea spune ca-mi lipseau oamenii cand eram intre oameni... As putea spune ca mi-am dorit sa realizez mai multe...poate din vina mea, poate din vina altora...a iesit cat a iesit. N-am vrut sa ranesc pe nimeni...si am facut-o. Imi pare rau. N-am vrut sa fac pe nimeni sa ma placa...am facut-o...imi pare rau... N-am vrut decat sa respir aerul de Curtea de Arges. Am vrut sa-mi traiesc povestea, visul...Am vrut sa scriu file din povestea vietii mele. Le-am scris, dar am scris si in cartile altora...si nu stiu daca e bine... M-as intoarce sa scriu iar...Dar as scrie acum si in alt fel...Mi-e dor de Jurnalul. Mi-e dor de delegatii, de zilele in care plecam fara o idee si ma intorceam plin de viata...LA dracu...mi-e dor de Jurnalul...nu credeam...dar...