Olteanu' atotstiutor

Am crezut ca o sa fie o calatorie anosta. Iar sageata fara zbor. ora matinala si mai ales plecarea cam fortata de langa zambetul ei. dar daca este ordin...cu placere. nici nu m-am urcat bine in tren strangand in pumni vreo trei vise ce nu au mai apucat sa-si spuna povestea si a aparut el. la locurile din fata mea. mic, putin indesat, gat scurt si vorba multa. a dat peste niste cunoscuti. imediat s-a legat discutia. el vorbea cel mai mult. il ajuta teribil motorasul limbii. trebuia sa sune pe cineva. oameni de soi bag seama. nu s-a putut abtine si si-a dat telefonu pe spicher...sa s'auda, sa sa stie...'traiti dom' director! gigel sunt!....' ala voce de director. asta micu de vorbea repede incerca si el sa fie impunator...dar se cam indoia de sale vocea lui...de parca telefonul lui era chiar ochiul directorului...a inchis. s-a indreptat de glas...ati vazut domne? impresionant...tovarasii de vorba nu erau prea convinsi...el nu era ,prea convingator. s-a lansat intr-o tirada despre orice. nu parea za-i pese ca omatului de afara ii era cam somn, dupa cat cadea de molcom. pesiile, rudele de au patru mii de euro salariu...codul muncii, concursuri de post masluite...america...pe toate le stia. si-a pregatit manevra finala de belit ochii convorbitorilor...hanc'un telefon pe şpicher...traiti ! etc...nume, fraze scurte, aproape codate despre nimic. s-a ridicat si s-a dus in aia masii la locul lui. mai aburise niste oameni...mie mi-e somn....asa ca...somn.

Published with Blogger-droid v1.6.5