iubirea lumii. proza si mai scurta.

Un simplu om a gasit de cuviinta sa sarute un inger. Un inger alb cu pene negre. Fara teama de Dumnezeu, fara teama de infern sau de Rai. Printre penele negre, buzele rosii ale ingerului aduceau a nemurire. Printre picaturi de roua, ochii ingerului pareau pamanturi virgine de pe marte iar in sufletul ingerului, omul vedea iubirea. Ascunsi sub un cuib de o umbrela, la asfintitul omenirii cand ploua cu munti si rauri fara margini si izvoare, omul si ingerul lui negru cu pene albe frematau in cautarea unicului sarut...la sarutul lor, lumea a murit si a inviat odata. la prima lor noapte de dragoste, omul a capatat doua vieti, ingerul si-a pierdut penele. iar dimineata, din inger se transformase in femeie, iar el, din om in zeul inimii ei. Dar nici ea nu era mai prejos...era zeita inimii lui...Si s-au iubit, si s-au iubit...si s-or mai iubi si azi...