Reprosuri pe un colt de ochi

Dimineata. Acelasi metrou mancator de oameni, de visae, de spaime si idei. Acelasi sarpe lung incapabil de sentimente si trairi, dar mare amator de oameni. Stau langa usa. Ma gandesc la diverse. La job, la EA, la...nici eu nu mai stiu la ce. Poate nici nu gandesc. Poate nici nu sunt si e doar o umbra in lunga dara lasata de univers in urma lui in timp ce este aruncat ca un zar de sfintii apostoli pe parchetul divin la un joc de table.

La unirii ma apropii de usa. in dreapta nu stiu ce era...in stanga vad doua maini cu unghii zmolite in rosu. atasate de ele un corp durduliu si un par cret vopsit si el spre blond. dadea des din deste si citea si mai des mesajele venite pe mobil. scrisul destul de maricel, privirea mea suficient de buna cat sa-i vad mesajele. avea un ritm nervos de scriere si-si grebla des parul. nervozitate...nu am vazut prea multe. doar ultimul mesaj scris de ea. ”dar tu, tu ce gest dragut ai facut de dimineata?”. Era clar, o discutie cu partenerul de viata. o cearta in care fiecare, probabil, reprosa celuilalt lipsa de atentie, de gesturi, de atentie...si oare nu avea ea dreptate?dar el, care si el ii reprasa acelasi lucru nu avea dreptate?
Si oare gesturile dragute nu erau suparate ca ei doi nu le mai au in dictionar? Nu costa mult. nu costa nimic sa faci un gest dragut la jumatatea ta. si de multe ori nici noi cu noi nu mai suntem calzi, draguti...ori...cum sa mai avem timp de dragalasenii cu ceilalti? si totusi...de ce nu mai suntem draguti? macar cu persoana iubita?