Sunday, February 7, 2010

O inima calda...ca un cozonac!

Erau vremurile de bucuroasa aducere aminte...vremea cand aveam emisiune la Radio Lynx. Era o experienta atat de interesanta...noua, inedita...frumoasa! Si ca o mare poveste de iubire...a durat doar un an...plus minus o luna, doua...
Nu vorbesc de emisiunile facute alaturi de Carmen, de Anca si de Oana ci de altceva...de un alt moment...
Era Craciunul, cred ca era Ajunul...24 decembrie...In casa, dupa bunul obicei al mamei mele, deie-i Domnul viata lunga si sanatate, se faceau cozonaci. Si ce mai cozonaci! Mari, frumosi, gustosi, ce mai! O minunatie!
Eram pe site la lynx si stateam pe chat cu colegii de acolo si chatatzenii lynx...ho-ho-ho! D'astea...
N-am ce face... si le spun pe chat ca mama tocmai scoate cozonacii din cuptor...ma rog, o serie:D
Valeleu! Unde nu s-au pornit toti lyncsii sa tipe ca din gura de pantera ca vor si ei! Ce de rugaminti! Ce de durere! COZONAAAAAC!!!!! Ma oameni buni..e tarziu...sunt obosit...maaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa COZONAAAC!
M-am hotarat sa le duc...nu le-am zis nimic...n-am iesit de pe chat, pur si simplu m-am dus la mama, am luat un cozonac, l-am bagat in 2 pungi de hartie si...cheama un taxi costele...ca se raceste cozonacul!  Vine taxiul...un tigan mare si amuzant...I-am dat adresa..si hai! PE drum...a inceput cozonacul sa ne rasfete nasul cu miresme...Tiganu' sa moara langa mine de pofta! I-as fi dat...da...cu lyncsii mei ce faceam? I-am zis ce si cum la taximetrist si ala a zis ca e mai bine sa le duc oamenilor muncii...
AM ajuns la lynx, si am coborat direct in camera de emisie...si jap! cu cozonacul(era cald inca!)  pe masa! Lyncsii mei au intepenit! Nu le venea sa creada! Ca niste veritabile animale de prada au sarit pe bietul cozonac de era sa nu ramana nici ambalajul! Da-i pupaturi, imbratisari! Multumiri! Ingerul meu ma batea fericit pe umar...putea sa-i zica Domnului ca uite...a facut si tembelu' meu o fapta buna...acu' de sarbatori... Ce-am facut a fost un gest mic, dar a produs atata bucurie...si atata veselie...incat a meritat pe deplin!
As vrea sa mai am si acum ocazia sa duc cozonaci la lynx...

No comments:

Post a Comment