De veghe in 335

Aviatorilor. Ora 11 si un pic. Astept 131,331,335. Ceva sa ma duca la Casa Presei. Carmen e langa mine. Dupa un 330 aproape gol care nu mai deschide usile la stop ca noah...a plecat din statie si ce daca il roaga fo 30 de posibili platitori de bilete sau abonamente ratb, din zare apare un 335. Opreste mai departe. Pana sa apuc sa urc, din masina coboara grabnic o domnita cu un fular alb impletit si in acelasi timp o domnoaie urca la fel de repede. Ce au in comun? Pai s-au agatat reciproc:D  Domnita avea fularul bun de agatat, iar domnoaia avea un ac de siguranta numai bun de agataminte.... Si cum incercau ele sa se dezlipeasca jurand fierbinte ca n-a fost cu intentie is nici nu au planuri comune de viitor, usa de la mijlocul autobuzului devenise inutilizabila... Si coada mare se facea...si'n masina nimeni nu urca...pam!pam!
In masina, pe locurile din fata, unde sunt 2 si doua fata in fata, pe cele cu fata spre calatori doi pusti se pregateau de masa. Cel un picut mai mare scotea dintr-o punga d'ale gurii... O caserola cu orez, vreo 3-4 snitele, paine... Cat de bine le-or fi intrat alimentele in stomac in linistea dezordonata a pietrei cubice de pe bulevard spre Arcul de Triumf.... nu as sti sa zic...
Plecat din statie soferul gonea. Probabil era in urma cu programul. Langa tigaia lui Lis, pune brusc frana. Oprise la sifonier. Calatorii...zbang! Unii in altii! Ramasi fara echilibru... Parca e o lege a fizicii care explica fenomenu'. "Ba nene! Ba tu cari cartofi ma?!!!" aparu reactia unui calator. Un val de adresari stramosesti strabatu autobuzul precum valurile galeria la un meci important. Avea carne si pentru azi in frigider soferul...
La mijloc, doi minoritari stau de vorba. Unul se sprijina de peretele stang al masinii, celalat se agata ca o maimuta de "mainile de ajutor" ce atarnau de bara superioara. Sa se tina si altcineva...poate intr-ul alt episod.... La Arcul de Triumf(Onor Patrie si Popor!) desi nu intrebasera, nu anuntasera la statie brusc se grabeau! Trageau in urma lor doua sacosoaie imense de rafie pline cu "marfa". De la bastonase colorate, la ursuleti de plus rebegiti de frig si cu ochii tristi, la papusi fabricate intre doua schimburi pe'un vapor chinezesc... 
La Muzeul Satului lumea urca, lumea coboara si nimic nu mai sare din tipar. Sunt oameni de tot soiul, mai calzi sau mai distanti, mai bine imbracati sau mai bogati ori poate saraci cu duhul. Piata Presei Libere apare ca destinatie finala... In 335 a fost o zi interesanta...