Ma intorc...

...la tine blog. Revin cu ganduri bune. Ce daca viata e cum e? Ce daca pana si pe blog sunt urmarit mai ceva ca in dosarele securitatii? Ce daca nu mai e, si nu mai e de mult? Stres...de ce nu? Ei bine, ce a fost nu va mai fi. Ce este poate fi frumos. Ce va fi...va fi daca vrea si ce vrea Dumnezeu. Tu blog...se poate sa mai fii, se poate sa nu...Daca pana si tu ma torni...

Si mi se spune ca prea scriu de primaveri crete, de ingeri si de sticle de vin si uit de oameni...Oare? Si mai blog, stii, n-am nici un motiv si totusi sunt bucuros. Sunt obosit si totusi as pleca descult spre stele. Mi s-au rupt blugii in 'ur si totusi as merge la un dineu cu ei, numa' de-al naibii...Stii de ce? Pentru ca pot, pentru ca exist. PEntru ca Barbosu' inca ma tine si-mi arata ca tine la mine, poate mai mult decat tin eu la el. Si ma uit in jur. Si e mama, tata, surorile si "neni mic" sau "minimau" ori poate "andu", ori pur si simplu cel mai adorabil nepot...Ma' ce Pastele masii sa ceri de la viata mai mult? Am inca fo doua luni casuta mea din Curtea de Arges, m-as bucura sa ramana acolo si dupa...cu vinuri si ingeri si vieti si copii si colegi si directori si bune si rele si...si Dumnezeu. Bai blog...da-o dreaq. Zi-le ma tu la oameni, ca eu m-am saturat sa le-o zic. O viata, o singura gaura pe post de fund si multe sau putine zile...Nu mai bine traim? Hai sa traiesti!!! Ma duc la minimau...