Toamna anului, primavara vietii VIII

Era din nou la masa lui. batuse pana ce scrisese despre primavara. Ce rost sa scrie cand anotimpul sufletului sau mai exista doar in scris? Prindea viata doar cand din calimara pana isi tragea seva si dorea sa scrie? Se dusese buhul primaverii lui si dintr-o data...nicari n-o mai gasea. impartea raze zglobii de soare prin alte orizonturi.poate mai negre, mai jegoase, mai nepricepute. dar cine dracu sa inteleaga primavara, cu tot cu strungareata ei? fiecare anotimp are nebunia lui. dar o nebunie atat de goala, lipsita de esenta...nu mai vazuse. era in van. in van la dracu! du-te primavara. poate vine vara...cine stie... de-ar veni macar Soarele de Husi...ori ingerul cu pene negre...tu te du...ai cararea ta pierduta...dar daca zici ca e a ta...

Published with Blogger-droid v1.6.3