Un concediu fara tel

Am revenit din concediu.Un concediu fara tel. Adica fara bani. Dar, cum in ori ce rau exista si macar un pic de bine...eu am descoperit mai multe...

am incercat vreo 3 soiuri de tulburel. Nu m-au tulburat, doar m-au inveselit. Am castigat o batalie cu frigul! Am racit si nu prea, deci l-am facut!

Am stat cu tata. Doar eu si cu el. Muncind cot la cot. Un om pe care l-am inteles greu. Ma uitam la el cum muncea, cum parul ii este tot mai alb zi de zi, cum imbatraneste si totusi nu renunta. Merge pe drumul lui fara abateri. Este drumul lui corect? Nu stiu. Dar macar nu-l abandoneaza.

Am stat la tara aproape o saptamana. In comuna copilariei mele -Tamadao. Am descoperit "fosti tarani", caci tarani...nu prea mai sunt. Renunta la stilul de viata pe care noi, orasenii, l-am numit din caldura caloriferelor "traditional". Haha! Renunta la vaca, la cal, la oaie, la gasca, la rata! Abia mai lucreaza ogorul, abia isi mai pun chiar si vie. Nu-i impinge modernismul de la spate ci timpul. Al dreaqului Mos Timp, la tara, de cand cu tulburelul asta nou...a cam prins puteri...Si-i goneste pe tarani de la matca lor si-i arunca intr-un soi de modernism fara cap si fara coada... Au puturi sapate in curte, cu apa curata, limpede, dar isi cumpara apa plata...au renuntat la vaca, dar iau lapte uht... oua...nu mai dau gainusele din curte, da tanti de la magazin in punga...
Se duce dracului satul romanesc. Si am mai observat ceva...se duce dracului pana si omenia. Din ce in ce, aria de oameni cunoscuti se restrange, prieteniile la fel, parca pana si neamurile o iau razna! Invidia e din ce in ce mai puternica, omenia merge deja desculta, insangerata si abia tinandu-se in carje! Sunt oameni care nu mai vor sa fie tarani, se vor oraseni la sat. Nimic de zis... Dar nici ce-i cu orasenismul asta nu mai stiu. Lemnul nu mai e bun, numa plastic, fier si termopan!
Si iar zic...se duce dracului satul!
Nu-s absurd, dar cand pe telefoanele copiilor de scoala primara rasuna guta ca-n codru...e treaba data naibii!
AAAAA!!! Si nu cumva sa-ti faci ceva mai frumos decat vecinul...ca-i bai mare!
Si tu oraseanule...ce palaria mosului tot vrei sa-ti faci casa la tara? Ca-i mai bine ca la oras? Esti nebun? Gainuse iti trebe? Porc? Pai pute! Pute...pute...pute...rasuna in urechi dusmania vorbitorilor de circumstanta...ei vor sa scape, tu vrei sa te bagi sluga la animale...Cine sa inteleaga de ce iti place tie aerul de iarna, cu miros de ger, de fum in sobe si un iz animal? Pari nebun. Iar tata...tata pare nebunul suprem cu toate gandurile lui, cu cheful lui de intoarcere la origini...nu-i la el in Olt, e in Calarasi, dar glasul pamantului il cheama si aici.. iar ceilalti? Ceilalti ar vrea sa omoare pamantul, sa-i puna calus la gura, sa poata sta ei linistiti, sa uite cine-i cheama si de unde s-au ridicat.
Scriu respirand aerul din sarcofagul intitulat Casa presei si vag, vag imi aduc aminte de aerul rece, cu miros de fum, cu muget de animal, cu tulburel, cu pamant negru gata sa te imbratiseze cand va fi ceasul tau de iubire vesnica cu cerul.