Duduia tintasa

O asteptam pe Miss E. la Metrou, la Victoriei. Eram pe culoarul dintre cele 2 transoane. Lume trece, lume vine...lumea se misca. Fetze multe, necunoscuti, necunoscute, chipuri dragute, chipuri urate, mirosuri, sudori, priviri, guri, nasuri, picioare. Femei. Barbati. Ii urmarea pe toti. Iaca 'sa! Trece pe langa mine un cuplu de tineri. El, cioflingar fara dubii, ea parea o duduita simpatica si aparent bine crescuta. Pe stalpul din apropiere un cos. Duduita se apropie si incepe sa horcaie pe finutu-i nas, mai urat decat o purcea injunghiata de Ajun si, jap! expectoreaza toti mucii cu o directie si o viteza incredibila! A nimerit perfect cosul! Bucuroasa, a plecat mai departe cu o atitudine de nevinovata si una care sigur n-ar face asa ceva....Scarba a ramas insa peste tot in jurul ei. Felicitari. Esti un jeg!

Miss E. m-a  certat. Ea zice ca mandomisela nu arunca in aer materia nazala ci guma. eu nu stiu ce sa zic...