Toamna anului, primavara vietii VII

Diminetile treceau molcom. ORa de trezire se stabilise undeva in jurul orei 8. Fie il trezea ceasul, fie se trezea el mangaiat pe fata de soarele timid ce intra pe ferestre. Trezeste-te! Este o noua zi! Cand nu se uita direct in telefon la mailuri, apeluri si la jocul lui fara de care parca nu era ziua completa, iesea in balcon. Privea pe cele doua laturi si vedea cum pe de-o parte muntii inca dormeau, si cum pe cealalta latura ei erau inveliti ca untr-o panza de paianjan pastoasa, laptoasa si groasa. Era din ce in ce mai frig, si totusi aerul rece de dimineata ii facea bine. Il destepta cum nici macar o cafea n-ar reusi. Sambata avusese treaba, duminca si-o pierduse uitandu-se pana tarziu in noapte la televizor. Cu mici intreruperi...de-o gateala, de-un spalat... ce mai trebuie prin casa omului...Singur cum era, se gandise mult. Cum incepuse primavara, cum venise toamna, cum sufletul avea el ritmul lui din care nu reausea deloc sa-l scoata. Era bine...era rau... Vorbea des de ingeri...pe cei trimisi de Barbosu' nu-i vedea, dar era sigur ca-i sunt aproape. Pe cei cu fete umane se bucura sa-i vada. Fiecare om, pana la urma, poate fii uneori inger...sau drac... Primavara lui, pornita asa de tumultos, se potolise. Ii mai pieruse din avant, dar ramasese frumoasa. Erau zile interesante, file din istoria unei vieti pe zi ce trece tot mai schimbata. Zi de zi lucruri noi, ceas de ceas ganduri noi...era altceva. O lectie de viata binevenita. Vorbea acum cu un inger negru. Ce ciudat. Toti se bucura la alb...el se bucura la negru. Bucura...cam mult spus, dar...era ceva...ceva...al lui, in gandurile lui. Munca solicitanta. Inbucurator de solicitanta. Pacat ca ritmul nu era chiar ideal, dar...poate va fii mai bine. Rezultatele, mici cei drept, incepeau sa se vada...Era bine.