Sadoveanu? Credincios?

Va prezint fragmente dintr-o discutie avuta asta vara cu Arhimandritul Mihail Daniliuc, staretul Schitutului Vovidenia, Neamt.

Parintele mi-a vorbit despre mai multe aspecte ale vietii scriitorului. Aici public insa despre o latura aparte a lui Sadoveanu. Cea de om credincios.

“Aici la Neamt, Sadoveanu si-a continuat legaturile sale de apropiere cu biserica, legaturi contestate de unii oameni rau voitori. Sadoveanu a fost un om religios. Eu de cativa ani ma lupt sa le demonstrez acestor neprieteni ca Sadoveanu a fost un om religios. Trebuie sa intelegem contextul acelor vremuri cand el a fost cooptat in viata publica a statului, in conducerea tarii, va reamintesc ca el a fost cativa ani vicepresedintele Marii Adunari a Tarii. Sadoveanu nu se putea arata pe fata ca un om religios. Nu spun in mod gratuit acest lucru, ci ma bazez pe lucruri din opera sa. Daca vetI citi romanul “Viata lui Stefan cel Mare”, vetI vedea de cel putin 100 de ori numele Divinitatii. Un om care nu este legat de Divinitate nu poate scrie asa, nu poate pomeni numele Divinitatii asa cum a facut-o Sadoveanu. Anul acesta am terminat un studiuin care am incercat sa surprind tipologii de monahi in opera lui Sadoveanu. Asta iarna am rasfoit din nou cartile lui, cele mai cunoscute, nu chiar pe toate, sI mi-am dat seama ca Mihail Sadoveanu a creat nu cateva tipologii de monahi, ci o intreaga obste, care misuna atat de firesc in operele sale incat am putea crede ca insusI autorul lor ar putea fi un monah! Cu atat de multa eleganta sI atentie descrie Sadoveanu trairile lor, lumea lor. Am gasit la Sadoveanu foarte multe tipuri de monahi, o mare diversitate: monahi mistici, carturari, patriotI, cazutI- care au avut in viata lor monahala foarte multe pete de intuneric dar care au revenit, sI s-au cait cu sinceritate. Foarte multa lume joaca la loto. Sadoveanu a surprins un astfel de personaj, un calugar care a jucat la loto. Parintele Anagnost din  romanul “Cantecul Mioarei”. Acest calugar a castigat o suma de bani la loto sI ispitit a plecat in lume sa-sI cheltuie banii, ignorand randuielile monastice. A terminat banii sI s-a intors in manastire precum fiul risipitor din binecunoscuta parabola biblica. Spune scriitorul ca, probabil, ignorand chemarea clopotului sI a toacei care-l chemau la slujba, el isI va lua canon sa traiasca reintors in manastire, toata viata, in clopotnita langa clopot sI toaca. Un alt monah deosebit din opera lui Sadoveanul este arhimandritul Antiohie Sendrea, un sfetnic de taina al domnitorului Stefan cel Mare sI Sfant in romanul “Fratii Jderi”. A scris cartI foarte frumoase in care povesteste intr-o limba curata, pioasa, vietile unor sfinti. Putini stiu ca Sadoveanu  lucrat mult timp sI la o varianta proprie a Psaltirii lui David. Avea la IasI un prieten, Seful Rabin al Sinagogii din IasI, care i-a tradus textul original al Psaltirii, din ebraica. Sadoveanu a imbracat psaltirea in haine de sarbatoare sI i-a dat o forma foarte frumoasa. Ea n-a putut fi publicata canda terminat-o, in cincizeci sI ceva. E un paradox. DesI el facea parte din structurile conducerii tarii, conducere care avea o pozitie ostila bisericii, el insusia scris o astfel de carte cu caracter religios, dar pe care nu a putut s-o publice in anii regimului. Ea se intituleaza Psalmii lui David in traducerea lui Mihail Sadoveau sI a aparut dupa 1990 la Iasi.

Aici la Vovidenia Sadoveanu l-a primit in 1955 pe seful statului de atunci, Gheorghe Gheorghiu Dej, cu care se pare ca era intr-o buna relatie de prietenie. Manastirea Neamt se afla pe atunci intr-un amplu proces de restaurare. Nu doar a bisericii ci sI a dependintelor sale. Nemai avand bani pentru a continua restaurarile incepute in 1853, manastirea se afla intr-o stare destul de proasta. Sadoveanu l-a condus pe Dej prin manastire, i-a fost ghid sI i-a povestit istoria acestei manastiri, istorie care se impleteste in mod fericit cu cea a statului feudal Moldova. Impresionat de cele auzite, Gheorghe Gheorghiu Dej a alocat pentru Manastirea Neamt o suma foarte mare de bani pentru acea vreme, in jur de 11-12 milioane de lei. Manastirea a fost restaurata intr-un proces foarte amplu sI a capatat alura atat de eleganta pe care o putetI vedea sI astazi.

Am avut bucuria de al cunoaste pe domnul Stefan Mitru, secretarul personal sI cumnatul lui Sadoveanu. Mi-a spus ca aici in casa, in 1958, Sadoveanu s-a intalnit cu mitropolitul Iustin Moisescu  viitorul patriarh al Romaniei. |n acea perioada, multe manastiri urmau a fi inchise, altele transformate, altele chiar daramate. |n situatia aceasta se afla sI Manastirea Varatec. Avand in vedere ca nu era un monument istoric foarte vechi, era in pericol de a fi daramata. Sadoveanu a venit cu o idee foarte originala. Sadoveanu a spus lui Iustin Moisescu, citez: “La Varatic hodineste Doamna lui Eminescu”. Trebuie sa sti ca Veronica Micle, de confesiune catolica sI sinucigasa din pacate, era inexplicabil sa fie ingropata langa zidurile unei manastiri ortodoxe. Ea nu a fost inhumata initial acolo unde o stitI acum dumneavoastra la Varatic. Initial ea a fost dusa in cimitirul manastirii, undeva intr-o zona mai obscura, unde sunt de obicei inmormantatI sinucigasii. Sadoveanu a venit cu ideea de a muta mormantul VeronicaI Micle langa zidurile manastirii. S-au adus osemintele, s-a facut monumentul pe care il vedetI astazi sI astfel, Manastirea Varatic a intrat in circuitul turistic. Astfel s-a salvat manastirea.

Parintele Ioan Ivan, fost director al Seminarului Teologic al Manastirii Neamt. Mutat acum la Domnul, imi povestea cum Sadoveanu, cand mergea la lac sa pescuiasca il ruga sa-I trimita cativa baietI care sa-I cante. Iubea foarte mult muzica religioasa, cantecele patriotice.

Aici, Maria Tanase venea foarte des. Uneori venea sI cu orchestra si-I canta scriitorului.

Calugarii isI amintesc de Sadoveanu. Uneori, cand erau slujbe, el venea sI se aseza in jiltul regelui, lucru cam nepermis dar caruia lui ii era ingaduit de catre calugari. Tot asa. mi s-a povestit cum el venea sI citea la strana din cartile sfinte”.(Unele fragmente le puteti intalni si intr-unul din articolele publicate in Jurnalul National)