Sunday, November 29, 2009

Rugby. Irish Spirit vs. French Style

Ieri, cu cateva ore inainte de meciul de rugby disputat de nationala Romaniei in compania echipei statului
Fiji, pe terenul 3 de la complexul national de rugby de la Arcul de Triumf s-a disputat cu un meci foarte interesant... Multinationala Irish Spirits versus French Barbarians. Cine's astia???
Ei bine, expatii innebuniti dupa rugby si prietenii lor din Romania. Am avut onoarea sa ma numar printre acestia. Am crezut ca voi pierde juma/sambata. Dar, de fapt, am castigat suflet, am castigat impresii, conditie fizica si, cred eu, niste prieteni.
Partida a avut reguli mai usoare, cu gramezi simulate, jocul de picior permis doar in propriul teren de 22. In rest, fair-play cat s-a putut si multa bucurie. Se juca rugby doar...
Pana la urma au invins francezii. O victorie de necontestat. Foarte multi dintre echipierii Barbarians fac antrenamente saptamanal impreuna, au jucat multi ani rugby impreuna. Romanii "francezi" vin mai ales de la fosta echipa de glorie Triumf.

Irlandezii, o adevarata multinationala: Anglia, Irlanda, Noua Zeelanda, Romania si poate altele pe care nu le mai retin. Singura diferenta intre Irish si French: astia primii, multi dintre ie nu mai facusera pana anul trecut niciodata rugby....

Imi aduc aminte de prima partida dintre francezi si irlandezi. Eu, echipier al irlandezilor(ca doar nu's redhead degeaba). Erau baieti in echipa care nu mai atinsesera un balon de rugby. Ovalul ala saltaret li se parea ciudat, al naibii de ciudat, dar ii si atragea. Erau ca niste copii mai mari. E adevarat, copii veniti in Romania sa faca bani! Si...chiar ii fac. Dar asta e o alta poveste...Povestea de toamna trecuta e una in care barbarii ne-au batut de ne-au scos din ghete! ei antrenati, noi...noi invatam ce inseamna 22, tusa, placaj...
Anul asta a mai fost un singur meci. A venit acum al 2-lea. Si, deja in jocul redheazilor se observa o mare schimbare in bine. Aproape ca trag sperante ca peste maxim 2 partide vom invinge!!! Long live Guinness!!!

Odata partida terminata, dusul a venit ca o binemeritata rasplata! Fiecare a avut grija sa nu se aplece... Astfel, nu s-au scapat sapunuri, geluri de dush...d'astea....
Dupa dush.... Pullman! Guinness!!! Berea de dupa, Repriza a III-a!  Hotelul Pullman ne-a gazduit pe la primul etaj, in Mexico room. Bere la draft, suce, si mai ales...yes indiid! Guinness!(stiu, am tot pomenit-o, nu-i reclama...da e bunaaaaaaaaaaa!!!!). Brave-hartu' irlandezilor de Romania, Oliver, a angajat chiar si o mica trupa imbracata numai in carouri verzi si alte chestii specifice pentru a destinde atmosfera. Si de aici, incepe povestea...
Am fost la multe reprize tertiare, dar parca nici una nu a fost ca aceasta!!! Anglo-saxonii si-au cantat versurile lor petrecarete insotiti de acordurile formatiei. Impresia pe care ti-o creau era chiar aceea a unui pub din spatiul saxon. Incxredibil! Cantau mai ceva ca la Cerbu' de Aur!!! Si nu faceau nici playback!!!
Francezii, alti mandri nevoie mare, nu se puteau lasa nici ei mai jos... Un dans al victoriei insotit de un cantec aproape tribal i-a incantat pe toti cei prezenti! Era chiar misto!
Am vazut si eu acel spirit de care am tot auzit. Am vazut infratirea unor oameni atat de diferiti uniti doar de dragostea pentru rugby! O dragoste cum nu mai e alta!!! E rugby!!!

Lecţii de... zbor

Ei vin în faţa dumneavoastră şi fac o plecăciune, o unduire a Eu-lui în faţa lumii. Sunt femeile cu chip ascuns de Zâne şi Feţi-Frumoşi cu inimă de zahăr! Sunt oameni speciali, cei cărora până şi Destinul le cere autografe.

Pe drumul vieţii, oamenii merg uneori fără să vadă nimic. Respiră, merg, dorm, mânăncă, poate râd sau poate le trece timpul fără ca ei să sară măcar o dată pârleazul care desparte viaţa "prea obişnuită" de cea plină de bucurii nebănuite.

Am cunoscut oameni care au rupt de pe ei zalele neputinţei, s-au dezbrăcat de cămaşa înnegurată a banalului şi umblă prin lume albi, luminoşi ca nişte Sori.

Sublimul Omului
În Maramureş, la Botiza, oamenii au în soi de Înger al comunităţii. Când sunt gata să renunţe merg la el sau doar îi pomenesc numele când cred că le e greu, imaginea lui mereu zâmbitoare le scoate îndoiala din cap. Un Înger! Cu pene din aripile-i proprii a scris o carte cum n-a mai fost alta! Gheorghe Petreuş e numele lui şi "Sublimul Suferinţei" este cartea lui de căpătâi. Printre rânduri, printre litere şi stele, Ghiţă a scris o poveste de viaţă incredibilă. Scrie Ghiţă cu penele lui despre om, condiţia umană, voinţă şi predarea armelor la picioarele Sublimului Suferinţei.

Aproape apostolic, maramureşanul descrie experienţa proprie a unei mântuiri pământene. "De mult timp îmi doresc să scriu şi să arăt şi altora cum am descoperit Fericirea, cum am găsit-o, cum o simt şi o trăiesc.

Da, o să încerc să descriu bucuriile şi necazurile mele, visele şi dorinţele pe care le port mereu în suflet. Unele mi s-au împlinit şi chiar am avut marea surpriză să realizez că totu-i posibil în această lume, dacă crezi cu adevărat în Dumnezeu şi în tine însuţi! Dacă ştii să lupţi cu obstacolele din drumul tău, cu greutăţile şi necazurile din fiecare zi. Cu răbdare şi dragoste pentru tot ce faci, vei reuşi să mergi înainte şi să te bucuri pentru fiecare răsărit şi apus de soare." Pentru Ghiţă Petreuş viaţa şi problemele nu au însemnat până la urmă durere, ci numai prilejul de a întâlni Fericirea. Şi poate vă întrebaţi ce-i aşa de special la Ghiţă? Păi... E imobilizat la pat permanent. Şi cartea a fost scrisă cu un efort de neînchipuit poate pentru un om sănătos. Bătăi de sârmă pe tastatură şi o ambiţie uimitoare. Aşa-i că e un Înger, Ghiţă?
O noapte de vis
Trăieşte într-o lume a sunetelor. Ascultă, compune, cântă. I se spune Bocelli din România. A absolvit una dintre cele mai prestigioase universităţi cu profil muzical din România, Academia Gheorghe Dima, din Cluj. Sibianul Ionel Man a ajuns să slujească cu mândrie Sunetele la Cluj, oraşul care l-a adoptat şi l-a ajutat, într-un fel sau altul, să ajungă din simplu slujitor un Maestrul al Muzicii. Deşi a obţinut multe premii şi are numeroase apariţii la diferite posturi de televiziune, Ionel Man rămâne un tânăr cu bun-simţ, măgulit de renumele lui de Bocelli din România, dar totuşi conştient de drumul lung pe care îl are de parcurs până la afirmarea deplină!

Atunci când vorbeşti cu el, vocea-i trădează emoţiile. Trecând totuşi peste ele, realizezi că în faţa ta stă un om cu un caracter puternic, un munte într-un om! Despre muzică, acest mod de viaţă a lui Ionel, clujeanul prin adopţie spune: "Niciodată nu mă inspiră o melodie. Sunt compozitori pe care-i am ca modele, încerc să învăţ din ceea ce au scris ei la viaţa lor. Muzica se trăieşte, dacă n-o trăieşti nu ai cum să scrii, să creezi. Dacă nu trăieşti ceea ce scrii şi nu simţi că vine din suflet, ori nu ai un mesaj clar de transmis, nu prea se leagă lucrurile".

I s-a dat porecla de Bocelli datorită, spun "naşii", asemănării dintre timbrele vocale ale celor doi. Ion consideră însă că nu merită acest nume. "Eu sunt doar un discipol, mai am multe de învăţat, pe când el este un maestru! A atins apogeul."

Lucrează rar cu notele, compune mereu în gând, se ajută de orgă, iar la sfârşit din portativul sufletului ies adevărate perle. Compune muzică uşoară cu influenţe lirice şi aplecări spre balade. Primele melodii le-a compus prin liceu. O perioadă înfloritoare pentru imaginaţia oricărui tânăr...

A lansat în anul 2004 un album de colinde intitulat "Noapte de vis". Acea noapte în care s-a născut Mântuitorul. Pentru Ionel, "Noapte de vis" semnifică şi altceva, crede că pentru el cea mai frumoasă noapte ar fi aceea în care "ai reuşi să simţi că eşti iubit, că cea de lângă tine este persoana care te împlineşte, care îţi dă totul, sufletul pereche". De-ar găsi un impresar, un sponsor, şi-ar mai lansa un album, "Sărutul din zori"... 

Dornic să-şi ajute semenii, a realizat proiecte în Luxemburg şi Germania dedicate persoanelor cu dizabilităţi. Cum s-ar spune, "omul sfinţeşte locul", iar Ionel Man este un exemplu viu pentru adevărul acestui dicton. Crede că în spatele artistului Ionel Man stă familia lui, oamenii care l-au ajutat şi l-au încurajat mereu. De ce iubeşte atât de mult muzica? Sunetele? Pentru că ele l-au însoţit de când se ştie. Prin ele vede lumea, trăieşte, se apără, află. De ce? Pentru că este nevăzător! Un mizilic pentru el. Doar şi-a propus să reuşească şi nu-i genul acela de om care să renunţe prea uşor!
Poezii, versuri, aripi frânte
Procesul creaţiei n-a fost, poate, niciodată uşor. Cu atât mai puţin atunci când creatorii au dorit să scoată la iveală nestemate, diamante de diferite soiuri. Poezia reprezintă una dintre cele mai de preţ creaţii umane. Pământul este fără îndoială creatorul suprem al emoţiei poetice. De atâtea milioane de ani el creează, compune şi nu se mai opreşte. Întregul pământ este o poezie, o plăsmuire atât de frumoasă. Şi totuşi, Pământul lucrează nestăvilit de nimeni. Nu-i mutilează nimeni visele, nu-i strică nimeni rima. Ei bine, pământul se compune pe sine!

Dana Dascălu are poate una dintre cele mai originale metode de a scrie poezii. Nu-i chiar Pământul, dar... Dana scrie în mintea sa, îşi memorează toate poeziile, le corectează, le modelează, le prelucrează, le reface, le şlefuieşte, pentru ca mai apoi să le dicteze. Sunt versuri fragile, cu idei profunde. Ai putea crede că se află într-un labirint, doar are o poezie intitulată astfel, dar citind-o îţi dai seama că labirintul s-a transformat într-o scară cu ieşiri în balcoanele lumii, cu intrânduri când mici, când mari, cu intrări şi ieşiri secrete. Din labirint, Dana şi-a construit un domeniu cu grădini, cu alei, cu păsări-idei şi vise cu aripi uriaşe din manuscrise cu versuri. Iar ea, stăpâna domeniului, alege cum să respire lumea labirintului ei! Trei volume de versuri stau mărturie valorii literare şi puterii umane a Danei Dascălu. "Totul sau Nimic", "Echo" - în limba franceză, "Desculţă pe un picior de crin". Dana scrie în mintea sa, îşi memorează toate poeziile, le corectează, le modelează, le prelucrează, le reface, le şlefuieşte, pentru ca mai apoi să le dicteze. Da, dictează, pentru că din scaunul ei cu rotile nu poate da altfel lumii din iubirea ei pentru viaţă!

Aceste minuni fac parte dintre oamenii pe care viaţa i-a încercat greu. La 3 decembrie este Ziua internaţională a persoanelor cu handicap. Iar poveştile lor sunt lecţii de supravieţuire şi de zbor.

Dansează, filosofează, priveşte, aleargă, iubeşte oamenii, serioşi sau zâmbitori, iubeşte animalele. Călătoreşte, zboară... Reprezintă totul în lucrările sale. Iar ele sunt prezente în colecţii particulare din Argentina, Austria, Belgia, Danemarca, Franţa, Germania, Marea Britanie, Ungaria, Italia, Japonia, România, Suedia, USA, Vatican. Este licenţiat în artă, profesor de desen, pictură şi sculptură. Luptă prin arta sa, dar şi prin atitudinea civică pentru o lume mai bună. Gheorghe Aştileanu. Artist plastic.

Un creion, punctul de sprijin şi de siguranţă al universului său

 Care sunt poveştile spuse de picturile dumneavoastră?

Pentru mine, arta este o frumoasă şi continuă poveste de succes. Aşa cum spunea şi regretatul critic Mircea Ţoca, "Gheorghe Aştileanu şi-a transformat viaţa în artă, înţelegând pictura ca motor al vieţii, cel mai vital şi mai viguros organ al strategiei sale de supravieţuire" (Ed. Arc 2000 - vol. l , pag. 22, ENCICLOPEDIA ARTIŞTILOR ROMÂNI CONTEMPORANI). Dincolo de orgoliu, sunt în măsură să afirm că mi-am transformat viaţa în artă şi arta în viaţă, în ciuda tuturor problemelor şi obstacolelor pe care le-am depăşit sau va trebui să le depăşesc. Nu cred că suferinţa echivalează cu creaţia şi invers, deoarece doar munca, perseverenţa şi credinţa în Dumnezeu este calea pe care am ales-o. Iubirea este calea şi metamorfoza către desăvârşire şi perfecţiune. Revenind, pot spune că pictura mea este povestea vieţii mele, începând de la o vârstă timpurie, când mama mea a făcut imprudenţa să îmi pună în palmă un creion, pe care l-am îndrăgit şi l-am ţinut strâns în mână şi cu care am făcut primii paşi, crezând că acel creion este un punct de sprijin şi de siguranţă al universului meu pe care am început să-l explorez o dată cu primii paşi ai vieţii mele. Acum îmi amintesc cu plăcere acele momente, în care nimeni nu visa sau credea că eu voi fi alesul destinului pentru o viaţă artistică. Poate în fiecare lucrare există o amintire a poveştilor copilăriei mele, pentru că atunci când lucrez sau meditez îmi revin în minte amintiri de neuitat, ca o căutare tristă a paradisului pierdut.

  Vă povestiţi viaţa prin intermediul artei?

 Creatorul Suprem a desenat traseul sau drumul sinuos al vieţii mele. Viaţa mea a fost un drum cu suişuri şi coborâşuri, cu momente sublime de înălţare, dar şi de cădere (acele CLADES, cum le numea Swedenborg). Orice zbor se poate frânge şi fiecare are dreptul la naufragiu, urmat din nou de acea voinţă vitală de a învinge şi de a supravieţui. Fără să vreau am ajuns propriul meu prizonier, dar şi supravieţuitor în acelaşi timp. Am avut parte de evenimente pe care nu oricine le poate supravieţui sau înţelege. Gloria lui Dumnezeu constă în a-şi ascunde misterele şi cea a omului în a le descoperi. Singurătatea divină şi singurătatea umană sunt două ecuaţii care descriu aceeaşi căutare. Am trecut prin încercări dramatice şi de tânăr am înţeles importanţa de a muri. Am fost mult timp îngrozit de sentimentul morţii care mă pândea de foarte aproape. Ştiam că timpul iubirii e scurtat de veşnicia morţii. În timp am înţeles că fuga de moarte e un nonsens, că fuga de obsesii e o gratuitate, iar fuga de timp e o încercare de a intra în veşnicie. La fel cum orice nebunie creativă sau artistică se naşte cu iz de cer şi de aripă...

 Care sunt ideile în care vă ancoraţi viaţa?

Frumuseţea este eternă şi pentru a fi exprimată ea poate apărea în mii de forme asemeni unor ferestre ale timpului. Desigur că nu poţi să-ţi ancorezi corabia vieţii în nisip. În nisip poţi construi doar castele fragile sau poţi desena ori lăsa urme ale trecerii tale. Stânca vieţii mele este credinţa în Dumnezeu, în dragoste şi adevărata iubire, în valorile familiei şi în dragostea pentru frumos şi artă în general. Arta ar trebui sau trebuie să ne înconjoare la tot pasul, să ne înfrumuseţeze viaţa şi existenţa. Lupta pentru supravieţuire, pentru afirmare, pentru perfecţionare şi desăvârşire continuă. Cred în puterea de a visa şi de a iubi, de a iubi şi preţui clipa, de a ajuta şi de a face binele. Cred în puterea şi libertatea de exprimare. Cred în libertatea absolută, chiar dacă uneori trăim intre abstract şi absurd.

Iubeşte viaţa aşa cum este. Chiar dacă un accident, în 1983, l-a făcut propriul prizonier şi... al unui scaun cu rotile. La doar 19 ani.
Poezii de Dana Dascălu

TOTUL SAU NIMIC
"Sunt simplă precum vezi/ Şi sunt acum femeia/ Ce crede în minciuni/ Şi-ngăduie ideea/ Că poate fi iubită,/ Că rău-i necesar,/ Că toate îşi au rostul, Neregăsind măcar/ O clipă în care simte/ Fiorul dulce-amar/ Ce-ar vrea ca să dezmintă/ Că totu-i în zadar."

LABIRINT
"Am fost deosebită şi poate că mai mult/ Dar jocul vieţii e puţin cam strâmb/ Ne-aruncă, ne-nvârte şi ne-nvaţă să cedăm/ În faţa zidului pe care îl ridicăm/ Au existat şi prieteni şi iubire, dar toate au dispărut/ Sunt singură în labirint şi încerc să mă descurc/ M-am săturat de jocuri şi vreau ca să dispară/ Puţin câte puţin din labirintul ce mă înconjoară/ Am înţeles că viaţa mea contează/ Cu tot cu labirintul care mă încadrează/ Dar, fiind o luptătoare, nu voi lăsa să treacă/ Această existenţă puţin contrariată/ Şi-n vers, şi-n vorbă voi spune tuturor/ Că labirintul schimbă şi totu-i schimbător."

Te voi iubi din umbră
(Cântec şi versuri de Ionel Man)
"Te voi iubi din umbră/ Chiar dacă vei simţi/ Fiori, durere sumbră/ În fiecare zi/ Inima ta posacă/ Va trece peste şoapte/ Vei spune: Şi ce dacă?/ Vezi ochii mei în noapte/ Sufletul tău mă ţine/ Nu pot să te privesc/ În viaţă aleg ce-i bine/ N-am voie să-mi doresc!/ Te voi iubi din umbră/ Chiar dacă vei simţi/ Fiori, durere sumbră/ În fiecare zi./ O inimă curată/ Un zâmbet foarte fin/ Dar ştiu nu-i prima dată/ Soarta mi-a dat puţin/ Viaţa mea-i un sfeşnic,/ O candelă lugubră/ Dar va rămâne veşnic,/ Dragostea mea din umbră!/ Te voi iubi din umbră/ Chiar dacă vei simţi/ Fiori, durere sumbră/ În fiecare zi."

Mulţumim Agenţiei Naţionale pentru persoanele cu Handicap pentru sprijinul acordat la realizarea acestui articol.
29/11/200/ jurnalul national

Friday, November 27, 2009

Mana de un kil' trei sute'

Din cand in cand, merg inainte sa vin la ziar, sa-mi cumpar fructe din piata. Bune sunt, vitamine au...na! Iarna fiind, pentur mine a venit sezonul citricelor. Portocale in special. La piata sudului, in piata mica, de langa piata mare aflata in constructie, fructele sunt mai ieftine decat in piata improvizata de langa intorsura troleelor. Din piata mica, eu imi cumpar fructe. Acum cateva zile, merg la o precupeata sa-mi cumpar fix portocale. Inaintea mea, o cucoana. Cere un kil' de portocale. Marfa costa 3 ron kg. Vanzatoarea ia o punga si incepe sa puna portocale. Aseaza punga pe cantar si zice. un kil trei sute, patruj'de mii! E bine? cumparatoarea incuviinteaza si plateste.
Vine randul meu. Cer tot un kg. Iar ia punga, iar pune pe cantar. "Un kil trei sute, patruj'de mii! E bine?". E bine! Platesc si merg in treaba mea.  De pacalit la cantar, nu pacalea, era electronic dispozitivu de numarat fire de vant.
Azi, merg iar sa iau portocale. Si eu si a mea sora, C. In fata noastra, iar o precupeata. Cere acelais kil' de portocale, de la aceeasi vanzatoare. Cu caciula trasa bine pe cap si cu chipul imprastiat parca in toate zarile, vanzatoarea ia o punga, pune portocale si jap! pe cantar. "un kil trei sute, patruj'de mii! E bine?" Clienta pluseaza: "ei! daca tot a depasit, puneti de 50'jde mii". Zambind pe sub mustata neceruita de mai multa vreme decat e cazul, vazatoarea se conformeaza dorintei clientului. Nu-i asa? "Clientul nostru, stapanul nostru!". Vine randul meu. Incep sa banuiesc ceva... Cer tot un kg de portocale. Iar ia punga, iar pune fructele, iar cantareste. "un kil trei sute, patruj'de mii! E bine?" Raspunsul meu aproape ca-i darama taraba cu calcule financiare facute pe genunchi, in gand: NU! Doar un kil' vreau! N-are ce face si mai ia din portocale.
C vrea si ea tot un kg.  Ma asteptam sa aud iar:"un kil trei sute, patruj'de mii! E bine?".Am ramas dezamagit insa.  S-a auzit doar: un kil doua sute. 33de mii. E bine?". E bine. Schimb de marfa si de bani si safteaua e gata!
M-a lasat un pic "in aer" smecheria femeii. Mana ei era de un kil'trei'sute la 40j'de mii! Ea nu te fura la cantar. Te forta totusi sa iei mai mult. Mie tot o teapa mi se pare si asta...

Thursday, November 26, 2009

Tudor Gheorghe la Bor

Varianta foto a ultimei postari, cateva dintre fotografiile facute la concertul lui Tudor Gheorghe de la Bor, Serbia.

 
 
 
 

Tuesday, November 24, 2009

O doină şi o îmbrăţişare de la Tudor

MUZICĂ ROMÂNEASCĂ ÎN TIMOCUL SÂRBESC

Cântecul românesc s-a făcut auzit serile trecute în inima Timocului sârbesc, la Bor. România a trimis la fraţii ei mai mici pe unul dintre cei mai de seamă interpreţi ai ţării, pe maestrul Tudor Gheorghe. La Bor s-a scris o mică pagină de istorie, iar pecetea actului a fost cântecul cobzei.

Institutul Cultural Român (ICR) a adus în Serbia un om cu o carte de vizită impresionantă. Tudor Gheorghe este unul dintre cei mai iubiţi interpreţi din România, el fiind în aceeaşi măsură apreciat şi de românii din Diaspora şi de etnicii români din jurul graniţelor. Concertul de la Şcoala de Muzică din oraşul timocean a reprezentat încă o dovadă vie a celor scrise mai sus.

Maestrul le-a răsplătit însă cu vârf şi îndesat simpatia românilor timoceni. Le-a adus nu doar un recital extraodinar de muzică intrepretată în stilul său inegalabil, ci şi o îmbrăţişare călduroasă, un îndemn, şi un mesaj de susţinere a etnicilor români din Valea Timocului.
"Dragi prieteni, am îmbătrânit bătânt drumurile spre America şi Canada. Am fost dincolo de Ocean să mă întâlnesc cu românii de acolo. Şi nu mi-am găsit timp să vin aci, la doi paşi, la Bor, să mă întâlnesc cu românii de lângă mine. Nu e numai vina mea, aşa a fost să fie. Poate n-o să înţelegei toate cuvintele, dar important până la urmă e să înţelegeţi ceea ce vreau să vă spun. Mi-aş dori ca de acum încolo să facem un efort cât se poate de serios să vă recăpătaţi demnitatea de români. Aveţi de ce să fiţi mândri că sunteţi români, chiar dacă statul român de multe ori a uitat de dumneavoastră. Vă promit că eu de acum încolo n-am să uit de dumneavoastră", le-a spus Tudor Gheorghe românilor timoceni.


CÂND DUMNEZEU ERA MAI JOS
Însoţit de cobza sa, dar şi de patru lăutari cu vioară, braci, tambal şi contrabas, Tudor Gheorghe a compus la Bor un recital alcătuit din piese de pe albumele "Petrecere cu taraf" şi "Când Dumnezeu era mai jos". A fost o seară în care muzicii satului interbelic românesc i s-au alăturat sonorităţi venite pe-un drum lung, tocmai din secolele XVI-lea şi al XVII-lea. Nu au lipsit nici versurile lui Marin Sorescu. Spectacolul a fost pe deplin împlinit, ca un vin bun, de interpretarea autentică a maestrului oltean, Tudor Gheorghe.

Taraful a fost la înălţimea maestrului, interpretarea genială a pieselor permiţând crearea unei legături foarte puternice cu publicul. Astfel, dacă înainte de eveniment, organizatorii simţeau o oarecare teamă faţă de posibilitatea ca românii timoceni din sală, lipsiţi de mai bine de 200 de ani de şcoală şi biserică în limba română, ar putea să nu înţeleagă versurile interpretului, marea de aplauze şi bisurile cerute de publicul prezent le-a spulberat orice nelinişte! Izvorul simţirii româneşti n-a secat în Timoc, e doar un pic colmatat! Prezenţa unor oameni deosebiţi ca Tudor Gheorghe în regiunea cu mai bine de o sută de sate autentice româneşti v-a ajuta mai mult ca sigur la curăţarea şi sporirea puterii izvorului de românitate din Timoc. Prin muzică, prin cultură, prin încurajări şi sprijin material, etnicii români din Serbia nu-şi vor pierde identitatea.

Trebuie spus că acest concert a fost organizat cu sprijinul Consiliului Naţional al Minorităţii Naţionale Rumâne din Serbia, Centrului Cultural şi Primăriei din Bor. Evenimentul a încheiat seria manifestărilor dedicate în acest an românilor din Timoc de Institutul Cultural Român.

de Costin Anghel
24/11/2009(Jurnalul National)

Monday, November 23, 2009

Vaca, boul si cu caroul

M-am mai gandit. Azi mi-am adus aminte de-o faza din copilarie. Drept urmare...inaugurez o noua jucarie "Amintiri din copilarie". Cand imi mai aduc aminte de-ale copchilariei vremuri...va mai scriu.

Bun! Intamplare. Eram la tara, la Tamadao. Printre ocupatiunile vremii...mersu' cu vaca!(Dupa ce duceam gastele la apa). Luam vaca si o duceam ori la cireada, la vacar, ori o plimbam pe campuri cateva ore sa bage'n ea ca...vaca, ori o priponeam pe islazul comunei. Ma rog... Intr-o dimineata, duc gastele, ma intorc... Nema vaca! Adica nu era scoasa la poarta. Eo ma mir. Si ma mir intreband care-i baiul.
Unchiu' Mirciulica imi zice: E de monta! Adeca.... Ii venise vremea sa  se copuleze si ea nitel, ori macar veterinaru' sa-si puna o manusa cat un pantalon pe mana si sa-i bage o sonda'n...locu cu pricina. De data aceasta, Unchiu' alesese metoda Taur. Adeca...frecangeala! Fie! Dar...problema...In sat, inafara de agaricii care se credeau tauri la femei...tauri, tauri...nu erau! Adeca, numa' boi si vaci. Si prosti.
Ce-i de facut? Dus vaca la o intalnire amoroasa in satu' vecin. O localitate aparte... Calareti( ce dreaq au calarit aia pe acolo nu stiu!Da asa ii zicea la satu' lor. Bun! Haide!
Luam vaca de lant, mergem cu ea pe marginea soselei si hai-hai! Mergem fo juma de ora, sau mai mult, si am ajuns! Gigolou' era la locu lui. Astepta mandre disponibile...Mergem, unchiu' studiaza reproducatoru...Ii placea. Mare, frumos, fezanda bine si vaca si iesea si vitelu frumos...gata! S-a batut copita, pardon, palma si...haida! Propretaru gigoloului ia vaca de lant si o duce la intalnire. Al dreaq! Macar un preludiu, ceva sa le fi asigurat! Nik! Vede animalu femela si, da sa se repeada'n p.... Cand sa se repeada, se opreste brusc! Se da jos de pe vaca fara macar sa-si ceara scuze si, se uita fix ca bou' la noi! Nu ca le deranjam intimitatea, ca eram dupa gardul de plasa...da-l deranja ceva. Nu se putea concentra...era...stresat! Stapana-su il injura vartos de doamna masa vaca si-i cere impetuos sa 'uta! Ala nik! Se uita la noi si gata! Mirciulica incepe si el sa injure, ca a venit atat drum si iaca bou'i impotent! Ntntntnt!!! Bre unchiule! Nu-i bou' de vina! Matale esti! Il atragi!!! (!?!?!?!?!) Pai ai camsa cu carouri rosii! Jos textila! Bai nepoate esti nebun??? Breeee! Jos textila ca ala nu 'fute nimic!!! (!?!?!?!?) Il conving pana la urma. Da camasa, taurasu se mai uita un pic la noi, vede ca nu mai ie nimic deranjant in raza de actiune a... aparatului din dotare si! da-i si 'ute!!! Ihaaaaaaaaaaaaaa!!! Si vaca nici pas! Ii placea la bagaboanta!:))
Se termina povestea lor de amor si...hai cu vaca inapoi! Breeeeeeeeeee! Unde la dus tragea in lant de numa-numa! Mergea acu vaca.....Leganata...bucuroasa....ce sa mai! Ii priise! Facusem o vaca fericita! Bravo Mirciulica!

Monday, November 9, 2009

Samoanul Zburator


Aceasta imagine extraordinara a fost aleasa drept: Photo of the Year 2009 de International Rugby Board. Enjoy!


Anul Trecut acelasi for rugbystic a ales aceasta fotografie ca fiind cea mai valoroasa fotografie a anului. The Gladiator :




Un meci nebun cum n-a mai fost altul


V-am zis de vineri, dar nu am simtit ca va inghesuiti sa veniti sambata pe Tei sa vedeti un meci de rugby de calitate si o vedeta incontestabila in actiune, adica EU! Voi ati pierdut! Ce-ati pierdut? Un joc nebun, nebun cum n-am mai avut de mult!!!

Sportul Studentesc(echipa mea) vs. RC Martelli Buzau. Un meci contand pentru Cupa Romaniei la Rugby.
Ideea e cam asa... La Buzau au plecat cativa colegi de la echipa si acum apara culorile clubului din Buzau. Apara pe dreaq! Sunt platiti mai bine, atat. Ma rog, noi, cativa nebuni, ne permitem sa mai jucam rugby doar din placere... AVE!

Intalnirea precedenta a avut loc pe terenul lor. O ploaie ingrozitoare si un teren aproape impracticabil au ajutat atunci echipa buzoiana sa ne surclaseze. Parca aveti si un comentariu de la acea partida. Bun!
De data aceasta, terenul a fost numai bun de jucat rugby! Inainte de meci ne-am incurajat reciproc, am incercat sa intelegem ce echipa avem in fata. Am reusit asta si, am avut o prima repriza nebuna, nebuna! Le-am dat 3 eseuri, din care unul marcat de mine!(2 eseuri in 2 etape consecutive...mmmmm). Pauza a venit salvatoare pentru ambele echipe. Incrancenarea din teren ne marca fizic...
Dupa pauza, pe fondul unei oboseli premature a Sportului, precum si o relaxare la fel de neavenita, precum si datorita multiplelor schimbari efectuate de buzoine si pe fondul mutarilor insuficiente facute de noi, Buzau a inceput sa ne pune probleme din ce in ce mai des. Pe finalul partidei arbitrajul a inceput sa ofere motive de nervozitate din partea jucatorilor. Eu personal, abia am scapat de la un galben, de la acelasi arbitru care m-a ingalbenit si ultima data cand ne-a arbitrat, in jocul cu Grivita de acum vreo....3 saptamani, contand tot pentru Cupa Romaniei. Trecand peste acest mic incident personal, finalul meciului ne-a gasit "in genunchi". O degringolada destul de mare in atacul dar si in apararea noastra a permis buzoienilor sa ne marce trei eseuri, doua dintre ele din partea unor jucatori cu aproape 100 de ani de viata adunata!!!  In ultimele secunde, dupa marcarea celui de-al treilea eseu pentru oaspeti, transformeorul lor, Nitu, a ratat incredibil o transformare si scorul final a fost de 21-19 pentru echipa din Tei, Sportul Studentesc!
Viitoare etapa a Cupei Romaniei programeaza un meci in care studentii sunt curiosi ce surprize neplacute la poate rezerva Mustata Manolache-seful echipei Metrorex, adversara de Sambata ce sta sa vina a Studentilor. Meciul se va desfasura pe Stadionul de la Ciurel, langa Crangasi. Va asteptam.!!!
De la fata jocului, a transmis in direct.... 

Wednesday, November 4, 2009

Mediateca românilor din Timoc, proiect documentar dedicat românilor din Timoc. Filme documentare şi expoziţie de fotografie la Institutul Cultural Român


Miercuri, 4 noiembrie şi joi, 5 noiembrie 2009, orele 18.00, la Institutul Cultural Român (Aleea Alexandru 38, Bucureşti), va avea loc o serie de evenimente dedicate comunităţii româneşti din Timoc (Serbia de Răsărit). În prima zi, va fi proiectat filmul documentar Sinele şi celălalt. Balkan love story, realizat de Ionuţ Piţurescu. Joi, sunt programate proiecţia filmului documentar şi vernisajul expoziţiei de fotografie Timoc│Lumea de dincolo, regizor şi fotograf Marius Olteanu.
Filmele şi expoziţia de fotografie prezentate la ICR sunt rezultate ale proiectului Mediateca românilor din Timoc, derulat de ICR, prin Direcţia Români din Afara Ţării, în perioada aprilie – octombrie 2009. Proiectul este conceput ca parte a unui program amplu, de lungă durată, având ca scop promovarea patrimoniului istoric şi cultural al acestei comunităţi româneşti, prin valorificarea cercetărilor de teren pe teme antropologice şi etnografice şi mediatizarea lor în România şi în străinătate.
La evenimentele de la ICR vor fi prezenţi Protopopul iconom stavrofor Boian Alexandrovici, paroh al Mălainiţei şi Remesianei şi protopop al Daciei Ripensis (Serbia), Zavişa Jurj, preşedintele asociaţiei Ariadnae Filum din Bor (Serbia), Duşan Pârvulovici, directorul Federaţiei Românilor din Serbia (Negotin). De asemenea, vor lua cuvântul conf. univ. dr. Otilia Hedeşan, de la Catedra de literatură română şi comparată a Universităţii de Vest din Timişoara, Dorin Lozovanu, preşedintele Asociaţiei Europene de Geografie şi Etnologie din Republica Moldova, dr. Emil Ţîrcomnicu, cercetător la Institutul de Etnografie şi Folclor din Bucureşti. Din partea Institutului Cultural Român vor fi prezenţi domnul Horia-Roman Patapievici, preşedinte şi Ion Mircea, directorul Direcţiei Români din Afara Ţării.

Expoziţia va putea fi vizitată până pe 8 noiembrie, în intervalul orar 10.00-20.00. Accesul publicului este liber.

Comunicat de Presa al ICR.

Tuesday, November 3, 2009

Titlu activ in 5 minute...

Peste 5 minute, noul titlu al Gardianului de infricosat romanii, " Pandemia de gripa s-a instalat in Romania", cred ca va fi depasit cu brio de unul si mai al dreaq!:" Gripa noua a ucis romania."(deci acum citesc fantomele). Este incredibil! Traim zile amare, de acord, DAR! Romani cum suntem...ne luam Cruce si pantofi de "ultimul drum" cand mai avem de trait fo cativa zeci de ani! MA leg de titlul Gardianului zicand..."Baaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa!!! Io stiu ca pentru Pandemie tre sa fie multi bolnavi! Nu 300 si ceva ca la noi!!! V-ati tampit!". Ne tampim cu totii! Pe minut ce trece! Si dupa cum v-am zis, in 5 minute...
E campanie electorala, se da cu rahat din toate pozitiile si pe toate fetele! Nu se caca curul tarii cat cacat au astia nevoie!!! Gripa porcina si daca nu exista, tot o inventau romanii!! Aveam nevoie de o noua molima! Sa nu ne mai dam seama de molima umana care ne conduce si sa ne facem cruce de frica porcinei! Nici aviara nu mai e la moda! Un mizilic! Si daca tot am ajuns la cuvantul "mizilic", aruncat de Dr Strainu Cercel in lumea asta cruda, trebuia sa spun ca, daca romanii n-ar fi panicosii-panicosilor, mesajul marelui doctor ar fi fost doar un avertisment! Unul lansat la timp. Dar ma rog... suntem romani. De fapt...mi-e jena sa mai spun asa ceva! Romani erau altii...noi suntem doar jeguri. Si, cred ca daca ne chinuim un pic, cu duhoarea noastra romaneasca, am putea ucide porcina asta! Doar cu respiratia noastra balcanica!

Tebea, 1991, pe cand inca eram Romani





Piata Crangasi, Raiul minoritarilor si al hotilor la kil

Dimineata, cu voie sau...mai putina buna-voie am mers la Piata Crangasi sa cumpar cartofi, ceapa, varza, usturoi. Nu singur ci cu...Miss E. Bun. Varza 1ron. Nu cumva sa vrei sa si alegi, ca nu te lasa nici dreaq! Cand vad ca nici nu cumperi sute de kg ci doar fo 6-10 verze...Ai rupt-o in fericire! Abia, abia am gasit! Un vanzator imi arata o varza exact cum i-am cerut. Ok. Cumpar! Incepe sa ia altele si vroia sa le puna direct in sacosa. Nu,nu! Sa le vad si eu! Imi ia varza inapoi. Nu se poate! N-o sa va dea nimeni asa! Neneeee!!! Ti le si platesc ma! Nu-i pomana! Nimic!
Nu-i bai! Mai caut! Gasesc altul. Numar de DB, varza de Turcia! Cum mi-am dat seama? Aveau venele alea la baza groase cat destu', indiferent de marime...Eo la geologie...parca am invatat altceva...
Gasesc, cumpar. Nu-s chiar cele mai cele verze...da au o foaie...numa buna de sarmale!
Bun! Am luat varza, hai dupa cartofi!
Ma uit, ma uit...peste tot aceiasi cartofi. La sacotei. Dau sa iau unul de cartofi albi si unul de cartofi rosii. Mi-i pune pe cantar, 25 de kg! Ma sa fie masa a dreaq! Asa grei? Doar eu ii pusesem pe cantar si numa 25 de kg nu-mi inspirau...
Ma uit cum ii cantarise. Cantarul cu diviziuni din 10 in 10 kg si diviziuni mai mici la kg. Omul, foarte relaxat pusese fieratania aia intre dviziunea de 10 si 20 de kg... Ma sa fie!
Domne', e o problema la cantar!
Nu e!
Uita-te bine! E!
Unde?
Ii arat, muta la 20 de kg si! Surpriza! Din 25 de kg, se facusera 21! 4 kg furate dintr-o singura miscare! 4 ron! Ala, se uita cica mirat, si nu intelegea saracu ce s-a intamplat... Nu-i nimic, am inteles eu! In mata de ciorditor la kil!
Concluzie... Feriti-va de Piata Crangasi. Locul e de groaza!!!! Si ciorile croncane tare....

Monday, November 2, 2009

Ma mai culturalizez si eu...

Un nene mare si tare de la JN si-a facut pomana de intrare in Rai si mi-a donat 2 bilete la un concert(sper eu misto...) Asa ca, in seara asta....

Becalismele netului

Am gasit colindand pe culoarele Internetului "becalisme" vi le redau integral, normal, cu precizarea sursei.

Becalisme:
- Gigi Becali nu face flotări, le cumpără gata făcute.
- Dacă tu ai 1 leu şi Gigi Becali are 1 leu, atunci Gigi Becali are mai mulţi bani decât tine.
- Gigi Becali nu o să ajungă în Rai pentru că a fost deja acolo şi nu i-a plăcut.
- Dacă ai o prietenă, înseamnă că Gigi Becali nu a mai avut chef de ea.
- Unele persoane poartă pijamale cu SuperMan. SuperMan poartă pijamale cu Gigi Becali.
- Gigi Becali nu se spală pe dinţi. Dinţii lui spală periuţa de dinţi.
- Gigi Becali poate să împartă la 0.
- Gigi Becali donează mereu sînge la Crucea Roşie. Dar nu e niciodată al lui.
- Timpul nu aşteaptă pe nimeni, decît dacă e Gigi Becali.
- Dumnezeu plăteşte drepturi de autor lui Gigi Becali pentru Biblie.
- Gigi Becali nu poartă ceas. El decide ce oră să fie.
- Doar punctele de la “i” au voie să stea deasupra lui Gigi Becali.
- Gigi Becali a luat examenele înainte să le dea.
- Ca euro-parlamentar, Gigi Becali va anula Legea Gravitaţiei.
- Gigi Becali a învins soarele într-un concurs de strălucire.
- Gigi Becali are puterea financiară necesară pentru a-l plăti pe Chuck Norris să-şi dea o palmă.
- Gigi Becali a fost primul om care a elaborat teoria relativităţii, dar ca să nu pară tocilar a vîndut-o lui Einstein.
- Gigi Becali unge pîinea pe unt.
- Gigi Becali poate fisiona atomul cu mîinile goale.
- Gigi Becali poate filma HD cu Nokia 3310.
- Gigi Becali poate să deseneze un triunghi cu 4 laturi.
- Gigi Becali poate să alerge 10 km în 15 secunde, că ştie o scurtătură.
- Timpul nu trece pe lîngă Gigi Becali, Gigi aleargă pe lângă timp.
- Gigi Becali poate să dea foc la un cub de gheaţă şi să îl stingă cu benzină.
- De ce în calendarul lui Gigi Becali se trece direct de la 31 martie la 2 aprilie? Nimeni nu face mişto de Gigi Becali.
- Gigi Becali nu are acces la internet, internetul are acces la el.
- Gigi Becali poate să dea mat dintr-o singură mutare.
- Gigi Becali poate să amâne sfîrşitul lumii.
- Toate companiile de asigurări se bat să-i facă o asigurare de viaţă lui Gigi Becali pentru că el este nemuritor.
- Sunt lucruri pe care doar Gigi Becali le poate cumpăra, pentru toate celelalte există MasterCard.
- Lumea a fost făcută în urma unui proiect finanţat de Gigi Becali.
- Gigi Becali poate să apară la mai multe emisiuni TV în acelaşi timp. În direct.
- Gigi Becali a lovit odată un cal în barbă. Descendenţii acelui cal se numesc acum girafe.
- Gigi Becali a fost de 3 ori pe Lună, odată cu oile la păscut, odata cu Steaua în deplasare şi odată cu Rădoi când era mic.
- Gigi Becali a lăsat o urmă de pantof pe apă.
- Iniţial erau 8 minuni în lume. Dar Gigi Becali a declarat că preferă să ramînă modest.
- Gigi Becali poate să trântească o uşă închisă.
- Gigi Becali este capabil să lase un mesaj înainte de bipul sonor.
- Gigi Becali şi-a pierdut virginitatea înaintea tatălui sau.
- Gigi Becali a căzut de 2 ori în viaţa lui din avion: la Hiroshima şi Nagasaki.
- Gigi Becali stă cu viteza luminii.
- Gigi Becali a înecat odată un peşte.
- Doar Gigi Becali ştie să scrie cu pana care se află încă pe pasăre.
- Gigi Becali a cîştigat o partidă de şah cu un careu de aşi.
- Gigi Becali are o casă de vacanţă pe Soare.

http://www.bancuri.net/bancuri/?c=35

Un concediu fara tel

Am revenit din concediu.Un concediu fara tel. Adica fara bani. Dar, cum in ori ce rau exista si macar un pic de bine...eu am descoperit mai multe...

am incercat vreo 3 soiuri de tulburel. Nu m-au tulburat, doar m-au inveselit. Am castigat o batalie cu frigul! Am racit si nu prea, deci l-am facut!

Am stat cu tata. Doar eu si cu el. Muncind cot la cot. Un om pe care l-am inteles greu. Ma uitam la el cum muncea, cum parul ii este tot mai alb zi de zi, cum imbatraneste si totusi nu renunta. Merge pe drumul lui fara abateri. Este drumul lui corect? Nu stiu. Dar macar nu-l abandoneaza.

Am stat la tara aproape o saptamana. In comuna copilariei mele -Tamadao. Am descoperit "fosti tarani", caci tarani...nu prea mai sunt. Renunta la stilul de viata pe care noi, orasenii, l-am numit din caldura caloriferelor "traditional". Haha! Renunta la vaca, la cal, la oaie, la gasca, la rata! Abia mai lucreaza ogorul, abia isi mai pun chiar si vie. Nu-i impinge modernismul de la spate ci timpul. Al dreaqului Mos Timp, la tara, de cand cu tulburelul asta nou...a cam prins puteri...Si-i goneste pe tarani de la matca lor si-i arunca intr-un soi de modernism fara cap si fara coada... Au puturi sapate in curte, cu apa curata, limpede, dar isi cumpara apa plata...au renuntat la vaca, dar iau lapte uht... oua...nu mai dau gainusele din curte, da tanti de la magazin in punga...
Se duce dracului satul romanesc. Si am mai observat ceva...se duce dracului pana si omenia. Din ce in ce, aria de oameni cunoscuti se restrange, prieteniile la fel, parca pana si neamurile o iau razna! Invidia e din ce in ce mai puternica, omenia merge deja desculta, insangerata si abia tinandu-se in carje! Sunt oameni care nu mai vor sa fie tarani, se vor oraseni la sat. Nimic de zis... Dar nici ce-i cu orasenismul asta nu mai stiu. Lemnul nu mai e bun, numa plastic, fier si termopan!
Si iar zic...se duce dracului satul!
Nu-s absurd, dar cand pe telefoanele copiilor de scoala primara rasuna guta ca-n codru...e treaba data naibii!
AAAAA!!! Si nu cumva sa-ti faci ceva mai frumos decat vecinul...ca-i bai mare!
Si tu oraseanule...ce palaria mosului tot vrei sa-ti faci casa la tara? Ca-i mai bine ca la oras? Esti nebun? Gainuse iti trebe? Porc? Pai pute! Pute...pute...pute...rasuna in urechi dusmania vorbitorilor de circumstanta...ei vor sa scape, tu vrei sa te bagi sluga la animale...Cine sa inteleaga de ce iti place tie aerul de iarna, cu miros de ger, de fum in sobe si un iz animal? Pari nebun. Iar tata...tata pare nebunul suprem cu toate gandurile lui, cu cheful lui de intoarcere la origini...nu-i la el in Olt, e in Calarasi, dar glasul pamantului il cheama si aici.. iar ceilalti? Ceilalti ar vrea sa omoare pamantul, sa-i puna calus la gura, sa poata sta ei linistiti, sa uite cine-i cheama si de unde s-au ridicat.
Scriu respirand aerul din sarcofagul intitulat Casa presei si vag, vag imi aduc aminte de aerul rece, cu miros de fum, cu muget de animal, cu tulburel, cu pamant negru gata sa te imbratiseze cand va fi ceasul tau de iubire vesnica cu cerul.