Friday, October 16, 2009

Masina Fantoma de la Milano

Anu' trecut eram la Milano. Da ma, am fost si eu la Milano. si de draguti ce-au fost altii, m-am certat cu gazda de acolo, de nu mai am unde ma duce. Lasa sa se duca altii...ce sa zic... Ma rog. eram la Milano. cu harta orasului in brate si pe ea incercuite locurile de maxim interes. Strada unde stateam, statia de metrou la care trebuia sa cobor ca sa ajung la strada incercuita unde stateam si linia de metrou pe care era incercuita statia la care trebuia sa cobor ca sa ajung la strada incercuita unde stateam.Acu' ati inteles? Bun!
No, intr-o zi am luat-o eu la piciorus prin Milano. Cat am mers pe bulevardu mare(ala pe la Dom, pe la alea-alea) a fost bine. eu smecher, am luat-o pe stradute, sa mai vaz si altceva. Si, ajung in fata la o bisericuta misto rau! Se lafaia Barbosu' in ea de frumoasa ce era! Ma uit pe harta, desi numele strazii era identic cu cel al pietei din Venetia, io pe harta n-o gaseam! si m-am chiorat...si m-am chiorat...nimic! Cand sa ridic capul din harta, ce sa vaz... Un fiat d'ala mic, (strada era un pic inclinata, de fapt era un mic bulevard inclinat), deci...un fiat d'ala mic, in loc sa stea si el ca ori ce fiat micut parcat, s-a gandit sa iasa din parcare ca'n reclama de la noi de la teveu, de pleaca masina la sarbatorirea a fo 20 de ani de firma importatoare! No, la ce petrecere pleca fiatu ala micut nu stiu, dar sa vedeti intamplareeee! Pleaca el de pe loc si, buf! buf! buf! intr-o masina de carat marfa! buf! pur si simplu! Noroc ca ala abia pleca de la stop. Buf! ala claxoneaza si se da jos! Al dreaq fiat, dupa ce ca l-a lovit, nici nu s-a dat de pe loc, sa se verifice reciproc la daune. Vine soferu de la marfar sa se ia cum e frumos de soferu neatent, si! Surpriza! Fiatu nu avea sofer!!! Asta se uita si nu-i vine sa creada! Se uita de jur-imprejur, o fi fo camera ascunsa! Ceva, o fi vreo... bai, nu era nimic! Impinge fiatu la parcare, asta nimic! buf! iar de masina:)) Se indragostise... ii placea bufuiala....soferu de la marfa...ramasese interzis! a scos din masina o bucata mica de lemn sau ceva de genul, de i-a pus la roata fiatului, sa-i potoleasca pofta de buf(uiala), pardon, iubire! A plecat bagandu-si obiectul muncii in prostalaul sau prostaloaica de-o uita sa traga si frana de mana la fiat...si asta se indragostise...

Thursday, October 15, 2009

Lectie de Rugby

am gasit pe Internet o lectie de rugby de la "adevarati", Din NZ, lectie despre Placaje:




Si daca tot ati vazut teoretic cum se face...sa vedem si pus in practica... Unu mic, tot de la meseriasi... pe unul, Jonah Lomu...il stiti?

Pentru suflet...

Dedicatie pentru...

Dedicatie pentru...

Expoziţie 3D la Muzeul Naţional de Istorie a României

În perioada 16 octombrie – 12 noiembrie, la Muzeul Naţional de Istorie a României (Calea Victoriei 12) va avea loc expoziţia de imagini 3D "Cunoaştere şi Promovare prin intermediul fotografiei stereoscopice" realizate de arh. Matei Filip. Expoziţia este organizată de Muzeul Naţional de Istorie a României , cu sprijinul Institutului Cultural Român, Muzeului Căilor Ferate Române şi Grup Transilvae şi prezintă imagini şi scurtmetraje stereoscopice realizate în Bucureşti, în special în spaţiul expoziţional bucureştean. Expoziţia a putut fi vizitată, timp de o zi, şi la Institutul Cultural Român, la începutul lunii septembrie.

Fotografia stereoscopică creează efectul de spaţiu 3D prin suprapunerea a doua imagini pe acelaşi suport (fotografie, hârtie, ecran), urmată de "citirea" lor cu ajutorul unor ochelari speciali. Acest procedeu este asemănător celui folosit pentru vizionarea filmelor 3D în cinematografe.
Printre obiectele fotografiate tridimensional se numără mitra arhiepiscopală, coiful princiar traco-getic de la Coţofeneşti, coroana Reginei Maria, Columna lui Traian, precum şi alte obiecte de patrimoniu, expuse la Muzeul Naţional de Istorie al României. Totodată, vor fi prezentate fotografii ale unor machete ale locomotivelor “Pacific” şi “Călugăreni” (cea mai veche locomotivă cu aburi din România), machete ale diferitelor tipuri de vagoane şi locomotive care au circulat de-a lungul timpului în reţeaua feroviară din România, precum şi alte obiecte expuse la Muzeul Căilor Ferate Române. Autorul consideră că această inovativă şi spectaculoasă metodă de promovare poate influenţa în mod pozitiv interesul publicului pentru obiectele de patrimoniu şi, în general, pentru orice fel de conţinut vizual prezentat astfel.

"Pornind de la instantanee şi imagini care ilustrează spaţiul ambiental şi sfârşind cu imagini ale unor piese de patrimoniu din Tezaurul României, imagini ale Columnei lui Traian, precum şi imagini cu piese de patrimoniu ale Muzeului Căilor Ferate Române, expoziţia se va contura în jurul ideii de cunoaştere şi promovare, prin efectul iluziei optice al fotografiilor stereoscopice, iluzie care creează senzaţia de apropiere, de profunzime şi pătrundere în spaţiul fotografiei, de dilatare a timpului, precum şi senzaţia experimentării fizice a unor lucruri aflate la depărtare.

Fotografia stereoscopică redefineşte conceptul de perspectivă în fotografie; redefineşte reprezentarea aproximativă pe o suprafaţă plană, precum şi relaţia dintre proporţiile obiectelor înfăţisate intr-o fotografie. Cu toate că reprezentarea îşi păstrează cele două dimensiuni, perceperea adâncimii şi a profunzimii imaginii se realizează subiectiv pentru fiecare privitor; implicit subiectul fotografiat capătă viaţă prin iluzia optică. În acelaşi timp componenta vizuală a modului de transmitere a cunoştinţelor este şi ea la rândul ei redefinită prin acest tip de reprezentare. Prin acurateţea şi claritatea fotografiei stereo se subliniază particularul, detaliul este scos în evidenţă, iar cunoaşterea şi înţelegerea reprezentării unui subiect se face într-un mod subtil şi totodată complex." - Arh. Matei Filip(ICR)

Wednesday, October 14, 2009

Anunturi fierbinti

Luate ca de obicei de pe net... have fun!

Pozele-mi privirea- ti fura si iti lasa apa-n gura?Sa punem de-o muratura ca e buna garnitura la o zi plina de munca,precum ceapa langa sunca!Pastarnac si gogonele,conopida-mi peste ele,sa stoarcem zeama din ele! Reala 0743.xxx.xxx


AGREABIL, delicat, masterand, 1 camera Gara de Nord (2/curte/2011), astept (pasiv/neinitiat), sub (41/1,72/66), nematerialist, nefumator (studios) + (locatie) + t. liber (heterosexualism); astept sms detaliat, caprui, senzuala, s. total, nelacoma; 0726.xxx.xxx

AS dori o fata din provincie, pentru casatorie, preferabil sanii mari, 1,72 m, 67 kg, ochii caprui, saten. Adrian; 0762.xxx.xxx

DIVORTATA, economist, 53 ani, 1.70 m, 67 kg, serviciu + locuinta, calitati + defecte, urasc minciuna si fuga de raspundere in orice imprejurare. Rasp. la tel. intre orele 17-21, Antonia; 0735.xxx.xxx

DOMN tulburator de modest 57/1.78/78, prafuit de trecerea ireversibila a anilor, doresc doamna fara obligatii de nicio natura; 021.xxx.xxx

DOMN 40 ani, 1,80 cm, 92 kg, caut partenera draguta, max. 35 ani, care ar dori sa muncim impreuna cu mine in Londra; 0733.xxx.xxx

DOMN, serios, 75/ 1.76/ 67 kg, nefumator, nealcoolic, fara obligatii, doresc doamna 75 - 78, fara obligatii, vaduva, cu locuinta, casa, ca sa locuiesc impreuna cu ea toata viata, rog multa sinceritate; 0727.xxx.xxx

OM de afaceri, inteligent, 57/174/70, caut doamna pentru casatorie, strict intelectuala, supla, fara obligatii, obligatoriu sa aiba casa la curte in Bucuresti, cu situatie materiala foarte buna, varsta 50- 60 ani. 0764.xxx.xxx

TANAR intelectual, 22 de ani, student stomatologie, doresc relatie cu persoana corpolenta si de preferat mai in varsta, am apartament, masina, venituri atractive; 0748.xxx.xxx

Nou venita in oras

Salutare! Aseara am fost la film. Daca atunci cand am intrat la Scala era frigut, cand am iesit ma asteptam sa vad ursi polari in intersectii! Dar n-a fost sa fie...Sa fi fost devina doar gerul aproape polar din Bucuresti, impresiile ramase in minte dupa vizionarea filmului...nu stiu. Oricum, nu frigul e subiectul, sau cel putin nu ala de m-a doborat pe mine ci filmul "Nou venita in oras". O productie holiudiana numa' buna de destresat neuronu fara al incita totusi prea tare.
Povestea e simpla, v-o dau de pe cinemagia:
"Aflată în plină ascensiune profesională, Lucy Hill (Renée Zellweger) este o tânără consultantă de afaceri, care se vede brusc nevoită să facă faţă unei provocări neaşteptate. Trebuie să renunţe la traiul ei confortabil din Miami pentru a supraveghea restructurarea unei fabrici tocmai din Minnesota. Înarmată doar cu o garderobă văratică, Lucy este pornită să cucerească gerul din Minnesota, ca o adevărată fată de oraş, forţată să supravieţuiască la ţară. După ce a avut parte de o primire cât se poate de rece din partea localnicilor, acum ea încearcă să se acomodeze şi cu ostilitatea mediului, implicit cu străzile îngheţate şi zăpezile permanente.

În momentul în care i se cere să închidă fabrica şi să lase comunitatea fără locuri de muncă, Lucy trebuie să ia cea mai dificilă decizie din viaţa sa, trebuie să aleagă între confortul luxosului Miami şi frumuseţea unică a Minnesotei, de care este acum îndrăgostită".

Acum ca stiti cu ce aveti de-a face, sa va mai plictisesc si eu un pic.
Filmul e usurel, bunut, nu exceleaza. Gerul din el a picat ca o incalzire pentru gelul din realitate. Renne nu face chiar rolul vietii ei, dar e draguta!
Misto faza in care din greseala ii umple fundu' de alice tipului care incepuse sa-i placa. ma rog, cica erau la vanatoare de ciori, da nu chiar de ciori, asa...mai mult sa puste aerul o lecutica.
De unde la inceput ii da frigul peste bot, la final se imprieteneste eroina noastra cu el de numa-numa!da-i iubire(fara sex vizibil), faze dragute, dulci, si actiune previzibila. Il recomand, dupa cum ziceam mai sus, doar daca vreti o destresare usurica a cerebelului.
Apropo...mi s-a parut trist rau faptul ca, in tot cinematograful nu stiu daca erau 15 oameni!Dezamagitor. Asta e!
Luati si traileru' poate va convingeti sa da sau nu:


Monday, October 12, 2009

Targul Auto- locul de nevizitat

Ieri am fost sa ma uit de masini la Autovit. Ma tot chinui de fo 3 ani sa-mi cumpar un harb de masina si niciodata nu strang suficienti bani. Dar eu incerc... Satul de anunturi pe net, ieri dimineata am luat una bucata cumnat si-am mers la Pomul Laudat, Autovit. Ce-am observat? Cand mergi spre Bobociaca, pe partea dreapta dai numai de...oameni colorati...nu le zic tigani ca intelegeti voi singuri. Dai de Garcea care se scarpina'n...pistol si scuipa seminte mai ceva decat un cultivator pe camp. Te plimbi pe langa zidurile targului si gasesti tot soiul de otomobile. De la bemeveuri mai vechi decat fabrica nemnteasca, tot soiul de rable inmatriculate pe Bulgaria(ieftine manca't'as ca-i criza)... De la loganuri, solenza, fieste, cliouri si alte d'astea pana la triciclete si seminte. in targ, dupa ce platesti regulamentar cei 3 ron beletu', dai de raiul masinilor nemtesti(eventual si japoneze). AUDI, BMW, PORSCHE, MERCEDES, TOYOTA etc. numa nume, numa firme si preturi de-ti vine rau(sau cel putin unui amarastean ca mine). Nu stiu cum sa face, dar si la astea tot minoritari stau la vanzare, gata sa-ti faca oferta vietii tale! (sau ma rog, teapa vietii tale). Nu poci ca sa te uiti bine la ele ca'n urechi iti razbate anuntul prietenos al uoficialilor cum ca, pe langa sambure da floare si bostan, acu' poti sa-ti lafai papilele insarcinate cu gustu' la un restaurant jmecher rau, unde guta-i la putere si micii se zvarcolesc fericiti alaturi de fleici si picioare de pui decedati. La desert, merge uns cu miere un cozonac unguresc facut ca la mama lu attila in cojmelie!
Dupa ce te saturi de admirat limuzine pe care oricum nu ai bani sa le cumperi, dai de vanzatorii de masinute cu preturi accesibile, sub 5000 de euroi, ocazii pe care mai bine le ratezi, decat sa profiti de ele!
Logane langa logane la preturi nesimtite totusi pentru ce stiu sa faca, langa logane ieftine ca braga, o braga dubioasa insa... cand jupanu negricios, doar ca te-ai uitat la masina lui(ma rog, vanduta de el), iti face o reducere de fo 900 de euro...parca-i cam pute gura lui, si motoru' masinii...zic...noah...
Pana la urma, am plecat dezamagit, de lipsa banilor in portofelul meu, dar mai ales de rai zdrentelor gasit la targ. sper sa ramana in gradina lor acolo, sa nu sara gardu' ca-i cam...nasol...

Friday, October 9, 2009

Herta Muller- romanca fara Romanie

La Redactie, ma uit la televizor. antena 3. Subiectul principal? Herta Muller, Castigatoarea Premiului Nobel pentru literatura pe 2009. Felicitari scriitoarei. Eu personal nu am citit nimic scris de ea. N-am stiu ca exista. Incultura din partea mea? Poate. Dar daca nu e asa? Oricum, nu cred ca poti cunoste toti scriitorii, pictorii, jurnalistii etc buni din aceasta lume. Cunosc cativa din fiecare categorie si, incerc in nimicnicia mea sa invat de la ei. Caut idei. Caut sunete si cuvinte. De la Muller n-am cautat niciodata nimic. Nu am stiu ca ea exista. Cum nici ea nu ma stie. Scara a valorilor gresita? Nu. Pur si simplu nu am auzit de ea.
Aud ca a luat Nobelul, prestigiosul premiu. Foarte frumos. Felicitari! Aud ca Obama a luat Nobelul pentru Pace. Felicitari. Aud ca pot sa aud si ca inca aud. De la tacere la infern, vacarm si ziua de maine. Aud. Si aud ca Herta Muller este....Romanca!!! WOW!!! Litere mari de schioape imense striga precum tunetele in pustiu vestind tarii ca prin EA si noi am castigat Nobelul! Aud ca, aceasta victorie ii va apropia pe romani de literatura. Aud ca inca aud. Si aud ca dintr-o data, Muller e fiica iubita de patria muma! Haida de! Bre! Hoooo! Stati pe loc!
Cati dintre voi comentatorii astia autorizati, academicieni, scriitori, ma rog, pulime d'asta cu staif care tot dati din guse de cateva zile incoace cu Muller(nume romanesc de altfel... ca si Herta) romanca, stiati de existenta ei? Da sa nu mintiti cand raspundeti!!!
Si tot voi, voi stiti ce scrie "romanca"? Stiti cu ce a castigat Nobelul? Stiti? Stiti? Ia cautati voi, eu n-am chef sa va spun(sunt si al dreaq uneori). Ei bine...infernul din Romania comunista descris nu doar intr-un volum, felul in care Romania a marcat-o, a traumatizat-o de-a ajuns sa scrie atat de sensibil incat i-or podidit lacrimile pe suedejii aia de i-or dat Nobelu'... cu alte cuvinte scrie cam cat de naspa si cat a suferit in Romania cu o mama deporta in Siberia si ea vanduta ca la piata.
Singurul merit al Romaniei ar fi, zic eu, ca atat de tare i-a violat psihicul, de scrie Mullerica acum de plang suedejii cand citesc. Si ei milosi, ii dau un Nobel.
Surlele si trambitele aruncate de romani in sus odata cu moturile de la basti, nusi au rostul. Herta e romanca precum sunt eu ungur, si va asigur pe toti stramosii mei de la Decebal incoace ca nu's!
Iar suntem aiurea! Iar ne laudam cu ce nu-i al nostru! Si daca ar fi dormit odata la Bran, sigur era si urmasa lui Dracula! Flacai! Nu-i romanca! De fapt e, scuze. Dar una cu care noi nu am prea avut treaba. Si din gloria ei vrem si noi sa smulgem macar de-o ciorba, cat sa se auda pe sistem ca uite, Mullerica e la origini si romanca...

Thursday, October 8, 2009

Cei de peste Prut

Am mai multe cunostinte in Republica. Chiar si prieteni buni(1-2). I-am cunoscandf pe cand dadeam cu subsemnatul pe Diaspora. foarte des, atunci cand discutam cu ei ma frapa setea lor de Romania. Ma lasa fara cuvinte focul din cuvintele lor. Discutam si uneori ma uitam cu imi vorbeau de 2 Moldove. Cea a iubitorilor de Romanie si cea a rusofonilor. Sa discut eu aici istoria si felul in care tarisoara asta a fost intoarsa pe toate partile si batjocorita nu e cazul. Nu-s istoric de profesie, nu pot emite judecati de valoare fara sa fiu supus corectiei. Ma intreb totusi ce-i cu Romania si cu Moldova. Sunt romanofilii si romanofobii, rusofilii si rusofobii. Si deasupra lor se cerne ca o perdea de paienjeni munca asidua a tot soiul de..."ochi albastrii" de diferite etnii. Personal vreau sa cred ca pentru Moldova si pentru Romania ar fi bine sa se uneasca. Economic insa cred ca ar fi dezastruos. Sufleteste aprob deplin. Mintea insa imi tot pune piedici. NE vom imbratisa pe poduri de flori, lacrimi si suflete cu romanofilii. Dar cu rusnacii? Ce vom face? NE trezim cu o alta Transnistrie in alta zona a Republicii? cu un nou razboi separatist? Ori ne vom trezi ca ei vor urla ca din gura de sarpe la Maica lor Rusia? Dragoste cu de-a sila nu se poate. Sunt curios care sunt proportiile. Cati vor unirea, cati vor Rusia? Si, mai ales, cati sunt constienti de ce inseamna cu adevarat Unirea Moldovei cu Romania.

La metrou

Astia de la Metrorex spun ca in curand implinesc 30 de ani de cand se circula cu metroul in Bucuresti(URA!URA!URA! multimea in delir!!!). Ce ma intereseaza? Apai nu prea, dar totusi. Ieri am luat metroul de la Aparatorii Patriei, Unirii, azi Crangasi, Sudului, Unirii... ati inteles ideea. Mai oameni buni. Sa moara o tara de vecini daca nu avem metrou mai curat ca in afara!!! La belgica...horror, la milanezi...horror de doua ori...si tot asa! Imi aduc aminte de anii 90 si ce jeg era peste tot. Aducerea noilor garnituri de metrou cu tot cu bate'n'garzii lor, de voie de sila vad ca inseamna un mic plus de civilizatie. nu mai vad guoaie prin statii, pe sine, n-am mai vazut nici un meltean sa scuipe pe jos, ciunga nici macar! well nu stiu cum va e voua, dar pe mine chestia asta m-a bucurat!

Wednesday, October 7, 2009

A disparut Apocalipsa!!!

Detin informatii venite din surse sigure conform carora, Romania este singura tara in care Apocalipsa nu va avea loc. Suntem privati de un asemenea eveniment important pentru omenire pentru, spun sursele, de pe la Burebista incoace, Romania este laboratorul de cercetari in aer liber al Apocalipsei! Cu alte cuvinte, ce poate sa mai vina si sa nu avem deja?!?! Bucurati-va! Uraciosii aia de nemti, terminatii aia dupa tehnologie de japonezi si tot asa sunt abia pe locul 2! Conducem la ceva! Primii in lume! Apocalipsa este prezenta de fo cateva mii de ani! Si inca nu ne-am saturat de ea! Ba chiar o hranim copios....

Tuesday, October 6, 2009

Doina, noua regina din patrimoniul intangibil al umanitatii

Doina-cantecul de suflet din intimitatea romanului a intrat pe lista selecta a UNESCO, ca parte a Patrimoniului Intangibil al Umanitatii.
Va prezint filmuletul de prezentare al Doinei in fata umanitatii, a UNESCO

Merele lui ’89, mâncate în 2009

Jurnalul National
06.10.2009

În laboratoarele de cercetare ale lui 1989, angajaţii creau de zor soiuri pomicole gândindu-se la gusturile consumatorilor din... anul 2009! O muncă de care nu ştiu foarte mulţi oameni, dar cu siguranţă apreciată de consumatorii de legume şi de fructe.


VÂLCEA, LA BANCA DE GENE
La Staţiunea de Cercetare şi Dezvoltare pentru Pomicultură Vâlcea, '89 era încă un an dintr-un şir început în 1977, anul deschiderii staţiunii. Cercetătorii de aici munceau de zor la crearea şi ameliorarea de soiuri pomicole, destinate atât pieţei interne, cât şi celei externe din spaţiul comunist, dar şi din cel occidental. O muncă complicată, cu idei de neimaginat poate pentru omul neinformat. Profesorul universitar Ioan Botu, directorul staţiunii, vorbeşte despre 1989 la locul de muncă, comenzi, gene şi pomicultură.

"Staţiunea a fost deschisă în 1977, cu scopul de a sprijini zona, judeţul Vâlcea. S-a dorit dezvoltarea pomiculturii în zonă, dar şi desfăşurarea unor cercetări cu profil naţional. Ne-am specializat în ameliorarea plantelor pomicole, ameliorarea genetică, practic, crearea de noi soiuri. În final, ne-a revenit sarcina de a păstra banca naţională de nucifere: nuci, aluni, castani, precum şi prunul, care este planta de bază, naţională am putea spune." În anul deschiderii, aici au ajuns mai mult cercetători tineri. De la cinci cercetători la început, se ajunsese în 1989 la 11. Tot personalul unităţii era de 250 de persoane, plus o dotare foarte bună.

Anul 1989 a găsit staţiunea în subordinea Ministerului Agriculturii. "Primeam foarte multe ordine de la fratele lui Nicolae, de la Ion Ceauşescu.

El era ministru adjunct al Horticulturii şi pe lângă problemele politice, care erau inerente şi de care trebuia să ţină seama, el se înconjurase şi de specialişti. De bine, de rău, specialiştii ăştia veneau şi cu noutăţi, cu ce vedeau afară, ştiau mersul... Se încerca prin fel de fel de tertipuri să mergem şi noi în direcţia asta a Occidentului, pentru că era cea mai valabilă pentru viitor. Am ajuns să avem o pomicultură, la nivel de ţară, destul de satisfăcătoare. Ne situam printre ţările cu producţie peste medie pe cap de locuitor, un lucru foarte important", povesteşte directorul.

În 1989, "terenul de joacă" al cer­ce­tă­torilor era de 1.035 de hectare teren. 600 dintre acestea reprezentau plantaţii pomicole. În ţară, cu plante de la staţiune se făcuseră plantaţii intensive pe 4.500 de hectare. Staţiunea era un soi de locomotivă în dezvoltarea pomiculturii.


FRUCTE DE BUJORENI
Vremea culesului poamelor se apropia în 1989. Plantaţiile staţiunii erau rodnice. Cu toate acestea, principalul produs era altul. "Din unitatea noastră am dat foarte multe fructe la ex­port, dar şi pe piaţa internă. Totuşi, cel mai mare export timp de 25 de ani a fost de material săditor pomicol. Ex­portam meri, pruni, port altoi, soiuri altoite, stoloni de căpşuni. Pot să spun că am dat aproape anual milioane de plante în Germania, Polonia..."

Staţiunea avea contracte cu orga­nismele care preluau şi vindeau produsele - Întreprinderile de Legume, Fructe şi cu fabricile de conserve. De contractele cu ţările capitaliste se ocupa Fruct-Exportul. În ţările socia­liste contractele le făcea staţiunea direct. "Cea mai mare parte din produsele prelucrate de INF-uri şi de fa­brici mergeau la export. Ei preluau şi de la stat şi de la particulari, am avut în judeţ chiar şi atunci particulari. Era o situaţie interesantă, CAP-urile ie­şeau pe pierdere, INF-urile aveau pro­fit. Se plătea la kilogram, undeva între 2 şi 4 lei. Destul de mic preţul."

Institut, institut, dar planul era dat de stat. Astfel, profesorul universitar îşi aduce aminte de planurile un pic cam... ireale care li se puneau în faţă. "Nouă prin plan ni se impuneau re­colte... cantităţi mult mai mari decât IAS-urilor sau CAP-urilor. Când se ra­porta producţia, se făcea în două fe­luri. Două cazuri foarte distincte. Erau producţiile acelea enorme, care de multe ori depăşeau cu mult po­ten­ţialul biologic, ceea ce poate da o plantă sau un soi. Şi nouă ni s-a impus să dăm producţii de tipul acesta.

Al doilea tip de raportare era cel din contabilitate, cel adevărat. Aici nu puteam să dau ce n-am, era vorba de gestiune, de partea financiară. Aici mă controla pe acte. Trebuia să justi­fic şi producţia şi veniturile. Noi aici am avut foarte multe discuţii, inclusiv cu fosta prim-secretară. Nu am vrut să semnăm. Ni se cerea la prun sau la măr, producţie de 20 de tone la hectar. În medie mergeam şi noi între 8-10 tone. Dar nu puteam să ne ducem la douăzeci şi ceva de tone!"
DRUMUL ÎNTRE MIT ŞI REALITATE
Ca şi alte institute ori unităţi de producţie, şi cei de la Bujoreni trebuia să meargă înainte ca la circ, pe sârmă. Nici să nu dea ascultare superiorilor de la minister şi partid, dar nici să se în­groape în probleme! Calea de mij­loc găsită de ei era destul de... inge­nioa­să. "Nevoia te învaţă. Aveam să zicem două hectare, în punctul cu­ta­re, care-mi dădeau 30 de tone. Raportam. În punctul cutare am producţie de atât. Cum raportau ei mai departe, nu ne mai interesa! Ne strecuram şi noi aşa, cum puteam. Tot ei ne înv­ă­ţau!

Se puteau obţine şi recolte aşa de mari. Odată s-a raportat 31 tone de porumb la hectar. Potenţialul biolo­gic al porumbului în condiţii ultra optime nu poate depăşi 25 de tone, dar se raportau la noi şi 31 de tone! Lui Ceauşescu i se spunea că sunt exage­rate lucrurile astea, dar... tot aşa rămâneau. Ion Ceauşescu ştia şi el aceste lucruri şi nu comenta. El oricum avea o poziţie... nu prea era băgat în seamă. Pentru pomicultură însă, el a constituit un element pozitiv, pentru că a sprijinit foarte mult. Unde vedea că se face ceva, că se lucrează, venea şi ajuta cu ce putea."


JOACA DE-A CREAŢIA
În ce consta până la urmă munca lor? Ce se alegea de ea? Mâncăm noi acum ce gândeau ei atunci? "Ca să creezi un soi nou, e necesar ca cercetătorii să ştie unde trebuie să ajungă. Trebuie pregătire deosebită plus informare la nivel mondial, nu trebuie să descopăr ceva ce este deja descoperit la nivel mondial. Aici la staţiune ne ocupăm de ameliorarea soiurilor pomicole.

Studierea resurselor genetice. Acele bănci de gene le păstrăm sub diferite forme-plantaţii, plantaţii speciale, sau containere, ori în laboratoare-ţesuturi, eprubete, containere cu azot lichid. Această muncă în cercetare presupune nişte paşi de lungă durată. Un nou soi îl creezi în 15-16 ani. Eu trebuie să mă gândesc acum ce va dori populaţia peste aceşti 15 ani. E foarte greu. Este o competiţie internaţională. Şi nu se poate fără cercetare într-o ţară. Degeaba aduci soiuri excelente din America, să zicem, dar aici nu dau rod din diverse motive.

Pe vremea comuniştilor, pentru ca un soi să fie considerat bun, trebuia să îndeplinească câteva criterii, unele valabile şi astăzi. Se dorea producti­vitate cât mai mare la hectar, rezistenţa la boli şi dăunători, compoziţie (chi­mică, nivel de vitamine, gust). Chiar şi soiurile noi rezistente la boli şi dăunători îşi pierd aceste proprie­tăţi în câţiva ani. Este nevoie de cerce­tare continuă."

Cercetătorul spune că o plantaţie de măr super intensiv (densitate mare), poate da rod din anul doi, şi durează cam 15-20 de ani. O exploatare rentabilă. Prunul, cireşul pot creşte la 30 de ani exploatarea. Nucul sau castanul, 60, 80, 100 de ani. Totuşi, se pare că trebuie să mai ţinem cont de ceva foarte important, moda! "Exact, moda soiurilor, la fel de schimbătoare şi importantă ca şi moda femeilor! Şi în '89 erau la modă anumite soiuri, dar se vedea mai puţin la noi."


FĂRĂ PARTID NU SE POATE!
Directorul Ioan Botu îşi recunoaşte apartenenţa la Partidul Comunist. Pe scurt, dânsul povesteşte această experienţă.
"Am fost membru de partid din 1965. Eram student când am intrat în partid. Şi aici aveam organizaţie de partid. Era un secretar organizatoric şi unul cu propaganda. În unităţile astea de cercetare era un alt aer, era ceva mai... intelectual, noi aveam al­te­le de dezbătut. Veneau activişti pe aici, dar se purtau furmos cu noi, nu prea ne obligau, doar atunci când trebuia să ajutăm CAP-urile. Propaganda în­sem­na şedinţe, o dată la o lună sau la trei luni, când veneau şi prezentau nu ştiu ce lucrări, ce cuvântări ale lui Ceau­şescu. Aveam obligaţie însă să pu­neam în toate birourile tablouri cu Ceauşescu."

O amintire îi vine în minte directorului de la Staţiune şi faţa i se luminează... "Când m-au numit director, nu aveam inginer-şef. Am făcut două propuneri. Cum am făcut, cum i-am nimerit, amândoi erau fii de popă! Dar ingineri foarte buni şi membri de partid. M-au chemat la partid. «Fă, domne, propuneri pentru funcţie! Păi, am făcut! Păi, cum? Nu ştii că ăia sunt fii de popă, că... Lasă-i, domne, sunt buni profesionişti!». Problema era alta. Cineva avea interes să aducă pe altcineva pe acel post."

Sunday, October 4, 2009

Rugby la Buzau-Cupa Romaniei

Norii s-au trezit cu noaptea'n cap si s-au pus pe treaba. Ploaie, ploaie, ploaie. Pe la 7.30 imi cautam ghetele cu crampoane pe filet pentru partida din Cupa Romaniei la Rugby, de la Buzau. La 9.30 am plecat de la Iancului.
Partida era importanta poate nu atat prin prisma faptului ca jucam la Buzau ci datorita faptului ca, la aceasta echipa joaca cam de un an vreo 5-6 fosti colegi de la Sportul Studentesc. Orgoliile sunt foarte mari, tensiunea asemenea...
La Buzau, ca in Bucuresti, ploaie, ploaie, ploaie...
In vestiarul buzoienilor nu erau scaune nici cat sa se schimbe cei 15 titulari ai Sportului. La 13.00, a inceput partida. Terenul greu, ud, noroios pe alocuri si-a pus o amprenta serioasa asupra jocului. Sportul Studentesc-o echipa mai intinerita, dar si cu jucatori lipsiti de experienta la seniori. Buzaul-echipa cu multi..."batrani", prea multi pentru dorinta de performanta a patronilor.
Din pacate pentru noi, Sportul a pornit de la ideea gresita ca, "batranii" Buzaului vor obosi repede si vom putea profita de asta. Wrong! Terenul a obosit ambele echipe!
Fara sa fiu partinitor, Buzaul n-a jucat mai nimic. A insisitat pe jocul de pachet si la aproape singurele doua deschideri pe 3/4 ale lor, pe baza unor greseli copilaresti ale defensivei noastre, au marcat doua eseuri. Cu inca o transformare reusita, Buzaul a condus cu 15 la 7 pana la finalul meciului. Eseul Sportului a fost marcat dupa un joc foarte bun de pachet al inaintarii. Pauza a venit izbavitoare pentru ambele echipe. Buzaul a facut mai multe schimbari, Sportul a inceput si ea sa-si ruleze jucatorii. A doua repriza a aratat un rugby superior din partea Sportului Studentesc, dar fara idei si prea multe greseli in faza de finalizare. Determinarea si ambitia jucatorilor din ambele tabere au fost afectate si in aceasta a doua repriza de conditiile meteo nefavorabile unui joc spectaculos.
Balonul oval sarea ca un apucat din brate tragand ca nebunul l-a pamant. Tot ce mai lipsea pachetelor de inaintare...gramezile ordonate. Prea multe, prea obositoare! Imi permit sa cred ca am dominat buzaul la acest capitol, cat si pe cel al tusilor. Din nefericire...ne-au invins.
De notat cartonasul rosu cu care a fost premiat 8-rul buzoienilor pentru lovituri si calcaturi repetate, precum si un cartonas galben obtinut de un alt coechipier al acestuia. Sa vedem sanctiunile. Oameni buni. Nu suntem la fotbal! Haideti sa jucam rugby! La final, jucatorii si-au dat mainile si au ciocnit o binemeritata cutie de bere! Inca o zi de rugby, inca un meci interesant din Liga a II-a.
Saptamana viitoare Sportul Studentesc joaca in compania echipei Metrorex. In formatiile pe care le avem ne duc cu gandul la o idee de rugbysti tineri, cam...mari(pastilati) si destul de rapizi. Sa vedem ce-o sa iasa.
Hai Sportu'!

Thursday, October 1, 2009

Cand dispare...

..Cand dispare iubirea ori se termina o relatie, te afli in fata mortii. Mori. Ceva din tine moare. Fara lumanare, fara vreun parinte barbos care sa-i cante cele trebuicioase. Mori. Uneori, ai parte de o executie, alteori executi tu, alteori nu intelegi nici tu de unde a venit napasta. Dar vine sigur. N-am mai auzit de mult de o iubire la prima vedere, ori de doi oameni care, virgini fiind se intalnesc, se iubesc si raman impreuna pentru totdeauna. Nici nu mai cred in asa ceva. Cred ca iubirea apare dupa multe compromisuri. Cu tine, cu ea, cu el. Cred ca iubirea inseamna energie, viata, dar si o moarte dureroasa la sfarsit. Am murit, am invitat iar. Am murit iar acum. Sunt mort. As vrea sa inviu iar. Si nimeni nu ma trage afara din groapa. Cine ar putea s-o faca? Cine ar putea sa vada raul din mine, rau de sange si lacrimi, suspine si durere? Cine ar putea sa inteleaga lupta dintre titani? Dintre inima si minte? Sunt mort si pe cadravrul iubirii se bat lei si hiene. Se bat ingeri si demoni si de undeva se aude un ras isteric pornit din plans. Am murit si nimeni nu-mi canta. Nimeni nu plange. Ba da, plange. Dar degeaba. s-a terminat.