Mantuire cu aripi proprii

Dacă mâine ar trebui sa fiu inger...Probabil ca ar fi cea mai dureroasa experienta din viata mea...Din spatele batucit de oameni, ingrosat de pacate, calit in lupte cu oameni si cu mine, aproape fier, aproape otel, ar trebui sa-mi creasca pene...Ar trebui sa-mi strapunga pielea, sa spele pacate in sange. E greu pe Drumul Raiului cand n-ai merinde de*ajuns in desaga! Cand nu esti pregatit si aripile n-au loc sa-ti creasca! Ar trebui ca in loc de fulgi albi sa fie la inceput ghiare. Ar trebui sa smulga, sa rupa, sa muste din pielea pacatului. In cor de urlete sa-mi spal pacatele si tot n-ar fi de*ajuns.  Cine sa-mi taie spatele, sa faca loc la aripi? Cine sa-mi traga de fulgi, sa poata respira Raiul? Si cine sa se roage la El, sa ma ierte de vina? M-as ruga eu, dar inaintea mea sunt altii pentru care ma rog. Sunt si mai in fata altii care merita aripi...Probabil ca si aripi de-as avea, le-as primi murdare, cum murdar am fost. Si cauta tu detergent in Rai...si cauta tu apa de rufe...cam greu...

ei? pe unde umbli?

CeicutineingernegrudenumaiaparinumailasipenenumaisimtcumrespiriinvazduhdeasuprameatisaufrantaripiletisaualbitaiinceputsatifacicruceainversoripoatevinulalbdinsticlaneagrateaimbatatdeairatacitdrumulsiraiulastaeplindepericolechiarsipentruingerisanumaizicdepamantenimulttimpamstatatarnatdoarintrundegetdebuzaraiuluisinjosmatrageaupacateleghiaremulteamsimtitininimapicioarelemiaufostzdrelitedeciocaneleinfamieitupeundeumbliingereetreabatacefacidarvezisanuafleDumnezeu...

Toamna anului, primavara vietii VI

Plangea. Se scutura camasa pe el. Lacrimile ii curgeau siroaie si credea ca ca i se intampla nu-i posibil!!Se cutremura si plansul nu inceta. Fiecare centrimetru de corp se revolta, se ridica in plansul lui...Se tinea de abdomen, nu mai putea indura...Radea cu lacrimi de se cutremura garsoniera. Ii luase ceva vreme sa inteleaga ca de fapt viata nu-l fu... pardon, nu-l pacalise iar. Doar ca, si Dumnezeu iti da dupa cum crede El de cuviinta, cand crede El. Si lui ii daduse. Sau asta ii era lui impresia. Ii daduse primavara in loc de toamna si-l lasase sa vada raze de soare calde de dupa o strungareata inghetata. Si parul primaverii nu-i era cret, se comprimase numai intr-un efect ciudat. Primise totusi soare, de la oameni pe care nu i-ar fi banuit. Primise provocari de la ingeri negri cu pene lucioase. Primise zambete mici si totusi uriase, de la copiii aceia pentru care venise. Intr-un zambet de-al lor se ascundea o lume. Intr-un cuvant de-al lor un univers. Se chinuiau sa se poarte frumos, sa invete, sa fie la inaltimea asteptarilor si poate ca cei din jur nu prea mai isi dadeau seama ca ei sunt speciali. Si-un gram de zambet pur de-al lor face cate un kilogram de zambete aruncate pe fereastra dintre dinti anapoda, precum aruncau gospodinele zoaiele de la geam, ori din pragul maghernitelor.
Poate ca nu erau frumosi si mai mult ca sigur toti se fereau si se rugau sa nu aiba si ei parte de asa ceva, dar Dumnezeu inca trimitea pe pamanat astfel de mesageri, astfel de ingeri cu chip de om si zambet de cer. O clipa poate dura viata si tot viata se numeste. Un zambet numai si poti muri. O singura data sa iubesti si Raiul ti-a fost la picioare. Din iubire ne nastem, spre iubire tindem, in iubire ne ducem.
El se impiedicase iar din drumul lui si ramasese pe loc, blocat. Privise cu spaima si teama in jur. Nu cumva sa... Zilele insa treceau si viata nu se sfarsea. Nu cand vroia el. Probabil ca sus Barbosul avea un plan mai lung cu el. Fie! Faca-se voia Ta! Numai Doamne, mai calca-ti pe voie si mai arunca-i lui un bob de putere, sa schimbe lumea, sau macar firele de praf. Oamenii sau cariile lor din inima. Gandurile sau lungile beldii ce tin oamenii la distanta. Sa'ntinda navoade sa prinda dorinte si'n lacuri cu pesti diamant sa le arunce drept hrana. Cum ar fii sa creasca diamante obeze din dorinte umane? Sa faca giuvaere si inele plapande cu pietre asurzitoare si lanturi mizere? Cum ar fii? Un inger vine, altul zboara, cand alb, cand negru si departe-i pieirea. Si multe's de facut, multe de iubit, dar mai ales ingerii cu pene negre si haine de dulce amar. E primavara lui in toamna vietii lor si aproape tot se'nvarte'n'tro' hora a nebunelor dorinti, a slabelor cuvinte, a micilor ganduri si'a marilor vise. E primavara acum!



 
Primavara
  Asculta  mai multe  audio   diverse

Toamna anului, primavara vietii V

Dimineata soarele rasarea lenes. Se uita gales peste campii, se ridica pe varfuri sa se uite printre crestele muntilor. Sora lui, luna, mai zabovea si ea putin alaturi de fratele sau, statea la o discutie, dar, cum e legea firii, trebuia sa plece. Prea rar le este permis sa sada amandoi pe cer. El se trezise posomorat. Mai posomorat decat de obicei. Lumea putea sa nu mai respire, nu prea conta. De respirat, respira si el, cu sau fara voia lui. Singuratatea ii scrisese toata noaptea versuri de dragoste pe pleoape. dupa care, urland cat sa nu o auda decat el, incepuse sa i le recite... "Departe femeia si sufletul ei, aproape sunt eu si nefericirea/ Singur privesti cum rasare omul, singur de duci sa-ti saruti somnul/ Departe sunt toate, niciuna aproape/ Plecati sunt toti si niciunul pe langa/ Sa iubesti nu poti, departe-i iubirea/ Aproape sunt eu, mai aproape ca toti". Versuri anapoda, fara nici un pic de ...nimic... Si totusi, toata noapte el suportase supliciul. Incercase sa doarma, incercasa sa uite, incercasa sa moara prinzandu-si creierul in mana prin tampla. Hauri nesfarsite rasareau din senin si inorogii cei negri alergau pe pamant. Ramasi fara pene, fugeau ingerii goi si de departe radea nesfarsitul. Incercase sa viseze un peste de aur. Acel peste curv de-i poti spune dorinte. N-a prins nici un peste ii scuipau toti resturi de viermi de smarald peste ochi. Arunca o undita cu guta facuta dintr-o vena a piciorului stang. Schiopata pe malul apei din vis. Si nici un peste de aur nu se lasa prins. Si-a prins vena la loc si a reusit sa adoarma...pacat ca era dimineata. Trebuia sa trezeasca... Primavara lui cu strungareata se cam deformase, parul ii era drept si strungareata disparuse. Abia ii mai zambea primavara si din ochii ei nu mai pricepea nimic. Adulmecase o posibila prada, o posibila fila din istoria lui. Adulmecase frica, citise despre un vartej int-un suflet de puf. 

Toamna anului, primavara vietii II

Primavara venise navalnic peste el. Il luase si-l plimbase pana unde, dupa cum zic localnicii, "intoarce vulturul". Cat ar fi fost de vesela primavara asta de-o vedea doar el, toamna fiind pentru toti ceilalti, un inghet l-a lovit intr-o noapte de nu mai stia cu ce sa se incalzeasca. De baut nu avea, de iubit nici atat... Primavara lui se cam racise... Optimist a indurat totul, a plecat de acolo de la intorsura vulturului si-a revenit acasa...Avea probleme importante de rezolvat. Aici, acasa, primavara i se paru mai calda...dar nu cu mult. Euforia primelor zile trecuse, si acum, daca vroia sa-si tina primavara vie trebuia sa munceasca, sa lupte pentru cei din jurul lui, pentru el... Sa vrei un anotimp frumos cand in jurul tau sunt nori...dificila treaba. Poate singurul lucru bun...incepusa sa-si coasa nadragii...Putin cate putin... Era meritul lui dar si al oamenilor cu care venise in contact. Ii dadusera un scop, il pusesera pe un drum nou. Cumva, adusesera si ei in felul lor primavara in viata lui...Prin strungareata primaverii razele de soare nu se mai vedeau atat de vii. Sa paleasca oare asa de repede o primavara?

Blestemul iubirii

Mandrut, gura dezmierdata
Dragi ne-am fost noi laolalta,
Dragi ne-am fost si ne-am iubit
Gura ra ne-o despartit.
Ei, hai, dorule,
Nu-i bai, mandriorule,
De ne-o despartit o fata
Cununia nu si-o vada,
De ne-o despartit ma-ta,
Nici moara, nici taria,
Ei, hai, dorule,
Numa sa sa chinzuiasca
De ne-o despartit fecior,
Pt'ieie boii din ocol,
Sa-i ramaie grajdul gol
Cum am ramas io cu dor.
Ei, hai, dorule,
Cum am ramas io cu dor.

Cantecul lui Grigore Lese. Cum il interpreteaza Clopu', nu mai vorbesc, glasul lui Lese are acel ceva care te face sa il asculti fara sa clipesti. Ma intereseaza altceva...tot Lese spunea "vedeti din ce suflet de om vine cantecul"....
Ascult " Mandrut gura dezmierdata", ii citesc versurile si raman blocat. Cred ca doar cantecele de catanie din vremea imperiului mai trezesc in mine asemenea stari.
Mandrut gura dezmierdata este pentru mine un blestem. Un blestem al iubirii pierdute, ori tradate. Caut sa merg mai departe de simpla auditie si sa ma gandesc la cel care a"compus" versurile. Ce ciudat suna "compus" la un astfel de cantec. N-a fost facut pentru Mamaia-sectiunea slagare, si nici pentru atomic tivi. Mai degraba, un el sau o ea, intr-o zi, cand suferinta pierderii persoanei iubite a clocotit intr-atat de tare incat din pieptul plin de durere o iesit blestemul asta al iubirii. Blestemul cantat. Ma ce suflet, cat de adanc, cat de indurerat trebuie sa fi fost la mijloc de a putut striga asa ceva? Cat de mult a iubit? Cat de mult a suferit? A meritat oare?
Cat am suferit din iubire si tot nu am scapatat asa ceva in lume. Sper sa nu fii aruncat altcineva pentru mine. Si ma intreb oare, daca la final, merita sa blestemi din iubire. Iubirea de ce? de cine?
Nu cred ca-L blestemi pe Dumnezeu, ca si crestin, ca in toata iubirea ta pentru El, nu ti se arata direct. Dar omul il blestemi.
Blestemat sa fie ala de a blestemat pe altul si a ridicat baltagul din cuvinte ascutite sa-l omoare cu blestemul?


Asculta mai multe audio Muzica

Ilizibile

De-ar glasui vantul, ce spune pamantul, sopteste gandul, omoara cuvantul
De-ar plange marea cand cade ploaia si uda odaia sfantului duh
De-ar da cu piciorul peste copoiul cu coltii de aur ce fuge prin zori
De i-ar zambi iara ilustra fecioara cu zambet de curva si dinti de argint
Si-ar curge pocalul cu vinul de aur si stropii de praf
Ar merge pamantul rotind geamantanul cu vise si ganduri si noua hectare
De vise amare si lacrimi desarte pierdute prin noapte din ochii fara orb.

Patriotic

masimttatuatpeinimacundacsinbrateimicurgmiidetraianisiprintotcorpulaleargalupiimeidacicisimtromaniaurlandumiprinsufletsivadcalaveriivegheriieterne.vadromaniacefatafrumoasasivadmiidedracidanduitarcoale.vadsfintiiluptandpentrustindardultariimelesivadmiidedracicumdautariitarcoale.vadromaniaprinsainjugsijugulcumcademuiatdeiubire.vadromaniamireasapecersinalaimaiinfatailvadpemihaialaturidestefanalaturidecuzaalaturidetepesismirceasidecebalinsusi.vadromaniacondusadeingerisivitapulsandprinmuntisiprinvai.vadromaniameafrumoasacumstealogosteaeamndrapecer.