Bucatareli insomniace

Bate ceasul miezu' noptii, scartaie tzatzana...mintii...Bucataresc. Sunt singur. mi-as dori sa fie cu mine...dar mai bine nu zic. iar citeste cine nu trebuie. mai devreme, mult mai devreme am sorbit cu ochii inchisi dintr-un vin alb, intr-o sticla neagra. muiam in sticla o pana ratacita a ingerului meu si apoi asteptam sa mi se scurga stropii in gura. sa ma imbat din picaturi de vin alb dintr-o sticla neagra scurse de pe o pana de inger... n-au fost destule picaturi sau in pana s-a pierdut taria. cert e ca mi s-a facut foame...si sete...si pofta...pofta de...pofta de...e treaba mea ce pofta!Bucataresc. m-am saturat parca de bucatarit...si totusi de obicei bucataresc doar carnati in tigai si pireuri din fulgi...si totusi parca eu gatesc lumii intregi. as gati mai degraba salaturi din iubire si deserturi din dragoste. as bea apa din apa lunii si-as manca cucosi fripti la gratarul soarelui. sa fie cucosi cu ochi din alama si carne din boambe de tun. as inghiti dintr-o data durerea lumii doar s-o diger, s-o scap intr-un veceu si sa ragai bucurie. sa va imputesc pe toti cu ragaiala mea pentru tot restul vietii. Bucataresc. dintr-o punga de legume congelate si'un fo zece cartofi, plus doua cotlete fierte si-o maioneza veche imi fac salata boeuf. am legumele fierte, carnea fiarta si acum imbaiez cartofii. ma deranjeaza doar centrala si latratul cainilor. in fata am o cana mare cu vin aburind si'n ibric sade cuminte un mar ametit de vin, taiat in doua. e unu noaptea. bucataresc. imi fac salata boeuf. mai bine as gati iubire. ati manca? daca va constipa? ori poate iese iute de va ustura...pardon de expresie...curu'?bucataresc. scriu.mai bine tac in scris si beau. poate o sa mai gatesc si altceva. dar nu iubire. nu stim s'o mancam. doar ingerii poate mai stiu. pacat ca sunt acolo sus. bucataresc si ei?eu da. sa am pofta buna.pa.

Published with Blogger-droid v1.6.3

Despre Dumnezeu, de la un pacatos

Se prea poate ca prin ce scriu acum sa stric si bruma de sfintire adunata de prin toate cotloanele sufletului...se poate sa...si ce daca?
Despre Dumnezeu, numai de bine. Ii spun Lui  Dumnezeu, Ma, Barbosu'. Ii spun cum ma duce capul si-n mintea mea, El se amuza. Trebuie sa-i mai spuna si lui cineva un banc, o gluma...ori nu?

Fara sa ma dea credinta afara din casa, nici macar din pat, vin si-mi permit sa fac o serie de afirmatii, vorbe nascute, nu crescute, vorbe gandite nu auzite. Si vin si vad ca este tot mai la "moda" sa fim credinciosi. n-ar fi rau. Numai ca trebuie sa o spunem si cu voce tare...Ca doar....asa-i smerenia...nu? Si venim si ne batem cu pumnul in piept, si dam lectii, si ne uitam urat la cel de langa noi, ca nu-si face crucea chiar drept...ori poate n-a citit nu'sh ce pateric sau Biblia. Ho! Nici eu nu am citit-o. Ia sa vad care se risca sa-mi interzica sa mai ma rog(putin sau rar, des sau mult...treaba mea cat si cum) pentru treaba asta. Din putinum meu de cultura teologica am inteles ca suntem fiii Lui, ori mai filosofic spus, particule de dumnezeire. Ca doar spunea Spinoza ceva de genul..." Dumnezeu ne iubeste prin marea iubire cu care se iubeste pe sine"...sau ceva de genul...Purtam pe Barbosu' in noi. Ar trebui deci sa fim mici sfintisori...au ba? De liberul arbitru va mai aduceti aminte? well??? Suna bine nu? Nu ne tine Dumnezeu de marionete, ne lasa sa ne jucam si noi cu propriile sfori. Uitam tot mai des de El cand ne jucam cu noi... Ne este bine...wow...ce tari suntem, noi oamenii, stapanii pamantului...si parca Dumnezeu poate sa mai astepte...mai bine mancam, bem...''tem ceva...merge treaba. Cand dam de greu....parca liberul ala de arbitru ne cam incomodeaza.... Nu vrei tu Doamne...sa fie, sa faca, sa dreaga...sa-mi iei constiinta, libertatea de decie etc....si sa ma rezolvi tu? Hai ca dau si io o lumanare d'aia fina...ca's baiat atent... Si tot asa.... Il bagam pe Dumnezeu in toate...ca doar e in toate... Darrr...il bagam prost...si doar cand ne convine...Tine post fomeia si nu i se da barbatului....ca nu ie voie...da cand se duce la impartasanie...plesneste cel putin inca fo doua cuvioase daca se baga in fata alea, sau ca sa se bage ea in fata....Da....e smerita....MARS!! Daca unu bea ca porcu toata viata si moare pe tema asta...familia sufera...da' se alina zicand...asa a vrut Dumnezeu....ca sa nu mai vorbesc de clasicul " Dumnezeu sa-l ierte"... Il iarta ma...de iertat cred ca ne iarta pe toti...ca altfel...ramanea Raiul pustiu...si jos colo unde nu vrea nimeni...ne calcam pe picioare...  darr....bine nu e... Ma doare in gat...tot Dumnezeu e de vina, sau macar el sa ma scape de durere...nu-s eu prost ca am baut rece ori cine stie ce...Dumnezeu... iese copilul bolnav.... nu-s de vina eu si ea ca am mancat numa kkturi...si nu am avut grija sa ne curatim, la propriu si la figurat inainte de a concepe...e o incercare de la Dumnzeu...ma sa faceti voi plici??? pe cuvantul vostru??? Si as continua...darrr....mai bine...alta data.

Ciudat

Pana si ingerul vine doar cand vrea el. Se uita peste umarul meu, dar nu se uita la mine si din atatea fraze posibile imi spune doar "buna", ori poate "pa". Ciudat cum ingerul asta ingereste asupra-mi doar cand vrea el, sau cand crede el ca e cazul, dar nu ma intreaba cand anume as avea nevoie totusi de-o minune. Si mai am impresia ca primavara-mi creata s-a cam suparat. Si-a ascuns strungareata sub o perdea de nori si de la departare ma lasa sa inghet. Nu tu raze de soare,nu tu zambete'n cer, nimi, nimic, nimic. Un mare nimic. Si eu care credeam...probabil credeam prost...Ce ingeri, ce primaveri...vin toamne si nu doamne, vin nori si nu sori....LA dracu cu parerile mele si gandurile mele. Degeaba m-am chinuit si-am subtiat pernele din garsoniera noptilor mele, lipidu-le pene doar, doar, vor zbura ziua... pe cer senin sa ma duca departe pe-un taram fericit... Departe de mine pare acum primavara si ingerul meu s-a dus...probabil...probabil unde? Habar nu am, oare pot sa cer altul? Mai Doamne, imi dai te rog un Inger neinceput? Imi dai te rog sa sorb dintr-o cana...roz? Daca roz tre sa fie viata, atunci viata-mi e naspa, n-am vazut rozul, n-am mirosit norii si nici in lacrimile nimanui nu mi-am inmuiat picioarele...Si pe buzele arse, arse de dorinte de mult n-a mai poposit...nici un fulg...E cam naspa Doamne ce se intampla pe aici...credeam ca este bine....credeam....credeam ca prostul...ca de obicei....Ce ingeri, ce primaveri? Pareri desarte...nimic...nimic...nimic.
Si tu nu mai citi, mergi pe drumul tau, marita-te vant, insoara-te luna, tu mergi pe drumul tau...

Cred

Ca sunt ani lumina de cand n-am mai simtit rasaritul pe buze. Sunt paduri intregi de vise prin care nu am mai avut curaj sa umblu. Ciudat...tocmai acum cand mi se spune ca m-am buhait, am am curaj sa privesc dincolo de nori. Vad primaveri cu strungareata din sori si curcubee de pareri...e viata o metafora sau sunt eu beat? Da, am baut un vin alb dintr-o sticla neagra si nu ma mai satur de el...pacatul meu. Doamne...vreau sa vad Raiul aici pe pamant...si daca tot mai imi torni cate o lingura'n viata, Mai Doamne...vinul asta...cu albul lui si sticla lui neagra...e Raiul meu tot? Cand am descoperit viata, Tu nu o lua inapoi, lasa-ma sa strang amintiri mii, sa am ce povestii cu strabunii, cu bunii, cu fratii si fartatii, cand nu v-om mai fi. Poate ingerii se plictisesc, si parca nici sa bea nu au voie..le-as spune povesti, Dar trimite-ma Doamne pe firul lor sa le petrec, sa le pot povesti intr-o soapta... Eu, ingerii, si-un pahar de vin alb intr-o sticla neagra...Te rog.

Published with Blogger-droid v1.5.9