Cred

Ca sunt ani lumina de cand n-am mai simtit rasaritul pe buze. Sunt paduri intregi de vise prin care nu am mai avut curaj sa umblu. Ciudat...tocmai acum cand mi se spune ca m-am buhait, am am curaj sa privesc dincolo de nori. Vad primaveri cu strungareata din sori si curcubee de pareri...e viata o metafora sau sunt eu beat? Da, am baut un vin alb dintr-o sticla neagra si nu ma mai satur de el...pacatul meu. Doamne...vreau sa vad Raiul aici pe pamant...si daca tot mai imi torni cate o lingura'n viata, Mai Doamne...vinul asta...cu albul lui si sticla lui neagra...e Raiul meu tot? Cand am descoperit viata, Tu nu o lua inapoi, lasa-ma sa strang amintiri mii, sa am ce povestii cu strabunii, cu bunii, cu fratii si fartatii, cand nu v-om mai fi. Poate ingerii se plictisesc, si parca nici sa bea nu au voie..le-as spune povesti, Dar trimite-ma Doamne pe firul lor sa le petrec, sa le pot povesti intr-o soapta... Eu, ingerii, si-un pahar de vin alb intr-o sticla neagra...Te rog.

Published with Blogger-droid v1.5.9