Doar Discovery îi mai poate salva pe românii de lângă noi

Când s-a băgat „cablu” în România am fost în culmea fericirii! Gata cu Teleenciclopedia, gata cu emisiunile românilor! Veneau „adevăraţii”. De la Discovery, la Animal Planet la...altele şi altele. Prezentau popoare vecine cu noi pe planetă, floră, faună etc. Am crescut uitându-mă la vestigiile mayaşilor, indienilor buru-buru sau ale popoarelor dispărute sub mări, vulcani, roţi de nave extraterestre. I-am deplâns pe sărmanii locuitori din vecinătatea Etnei şi a Vezuviului. De dinozauri, şerpi şi alte lighioane nu mai zic. Pot să povestesc pe de rost, cred,  despre câteva tipuri de şerpi de prin toată America, Asia şi de prin alte localităţi învecinate cu Ugumbu, din Cornul Africii. Până şi prin lanurile de porumb, toamna la cules, am purtat sau auzit discuţii despre Tolteci, răutatea şarpelui Mamba Negru, sau cercurile ciudate din lanurile de grâu de te miri unde. Ca mine sunt o mulţime. Şi mai mulţi poate sunt cei care nu au habar nici atât. Învăţăm despre orice. Am putea să privim ore înşiri la dramele animalelor din stepele Asiei, dar nu învăţăm nimic despre Noi. Aproape că nu mai ştim cine suntem, cine ne sunt strămoşii. Ce au făcut ei. Cum era România odată. Să nu vadă vecinii unguri, bulgari sau ucrainieni cât era România Mare că fac atac de cord. S-ar putea să facem şi noi. Îi privim cu respect pe sârbi, „Băi tată, aia popor, naţionalişti, nu te joci cu ei!”. Dar noi de ce ne ruşinăm cu naţionalitatea noastră? De ce nu ne iubim ţara? În contul vechilor cazaci am ajuns să-i admirăm până şi pe ucrainieni. De unguri sau ruşi...nu mai zic. Admirăm tot, învăţăm tot. Dar ne uităm pe noi. Uităm de degetele nostre, de picioarele nostre. Uităm de sute de mii de celule vii din corpul numit România. Am lăsat ca alţii să ni-i şteargă din memorie pe fraţii noştri din Basarabia de Sud, din Timoc, chiar şi din Kazahstan, din Ucraina muntoasă, din Bulgaria, Ungaria, Bucovina de Nord, din vechile ţinuturi româneşti pierdute nemeritat de-a lungul istoriei. Îi descoperim pe fraţii noştri din jurul graniţelor şi ne uităm la ei mai miraţi decât ne uităm la triburile de aborigeni de merg încă cu „ruşinea” la vedere, văzuţi de noi pe vreun canal tv! Facem teledoane pentru toţi sinistraţii lumii şi bogătanii de carton apar în presă arătând ce milă au ei faţă de semenii din Papua, dar nu suntem în stare să donăm cărţi pentru liceele româneşti de lângă România, fie că vorbim de Tiraspol sau Tighina, Ismail sau Odesa. În Timoc românii sunt anchetaţi ca furii la miezul nopţii pentru că vor să fie în continuare români. În Ucraina, în Basarabia de Sud, până şi un teatru de păpuşi este luat drept ameninţare şi supravegheat de Securitate. Până şi Dorului i s-a pus interdicţie să părăsească localitatea de domiciliu dacă e românesc şi inima nu bate în ritm de clopot rus. Dar dacă nu vedem la televiziune....de unde să ştim? Putem noi să plângem pentru zecile de mii de români deportaţi în Siberia când noi ştim doar de călugării tibetani prigoniţi de chinezi? Ajung să cred că doar Discovery îi mai poate salva pe românii de lângă noi. Dacă i-om vedea expuşi pe la „teve”, poate ne vom aduce aminte de ei. Şi atunci, ne vom gândi, precum ne gândim la victimele Inchiziţiei...”Doamne fereşte! Dacă eram noi în locul lor?!”. Şi abia atunci vom vedea poate că ne lipsesc mâinile României, şi tălpile, şi globule din sângele nostru. Fără ei, fără românii de lângă noi, suntem incompleţi, bolnavi, nesănătoşi. N-ar fi bine să ne însănătoşim?  


Aparut pe Romanian Global News.

O caravană cu românism pentru fraţii din Basarabia de Sud

Zilele acestea, fraţii noştri din Basarabia de Sud şi-au "tras sevă" românească, cât să mai amâne, poate, procesul forţat şi deloc stătător de ucrainizare. Institutul Cultural Român, prin Direcţia Români din Afara Ţării, în parteneriat cu Asociaţia Naţional-Culturală a Românilor din regiunea Odesa, "Basarabia" din Utkonosovka (Ismail), a organizat recent Caravana teatrului şi folclorului românesc la românii din Regiunea Odesa (Ucraina). 

Când spui român în Basarabia de Sud, în Ucraina, cuvântul capătă o greutate aparte. Aici, nu eşti "român" din întâmplare, nu e o chestiune doar moştenită. În regiunea Odesei, unde sunt mai bine de 120.000 de etnici români, dacă nu cumva a scăzut chiar astăzi numărul lor cam... cu cât au mai ucrainizat autorităţile din regiune peste noapte, românii îşi asumă identitatea naţională indiferent de problemele întâlnite. Fie că vorbim de negarea istoriei româneşti a locurilor, fie de încercarea autorităţilor de a scoate din memoria colectivă a românilor zilele de coşmar de după sovietizare, când bisericile ridicate de strămoşii lor de pe la 1700-1800 au fost bombardate, iar cele rămase au fost trecute în contul Bisericii Ortodoxe Ruse. Dacă până şi la Cetatea Albă, a fostului domnitor, Sfântul Ştefan cel Mare, stema acestuia a fost scoasă din piatră, "pentru restaurare", şi imediat "pierdută" de autorităţile de la Odesa - la ce ne putem aştepta? Uitarea n-are însă priză prea mare la români. Şi nici identitatea nu se va pierde. Să sperăm!

Poveşti şi cântece în limba română

Programul caravanei realizate de Institutul Cultural Român a cuprins turneul de şase spectacole al Teatrului "Anton Pann" din Râmnicu Vâlcea cu piesele "Punguţa cu doi bani" de Ion Creangă (scenografie şi păpuşi: Mirela Tofan, scenariul şi regia: Ioan Brancu) şi "Ciuboţelele Ogarului", după un text de Călin Gruia, poveste cu marionete pe fire (scenariul: Alin Antemir, păpuşile şi regia: Alin Antemir) şi tot atâtea reprezentaţii de muzică şi dans popular românesc ale ansamblului "Dor Basarabean" din Erdek-Burnu (Utkonosovka), raionul Ismail.

Primii care s-au bucurat de teatru şi joc au fost cei din Cartal (Orlovka). Într-o casă de cultură imensă, moştenire din perioada de tristă aducere aminte a existenţei URSS, în primele rânduri, pe mijlocul sălii, s-au tot adunat vreo 200 de suflete. De la copii de grădiniţă şi până la oameni trecuţi de prima şi a doua tinereţe. Uimiţi, nelămuriţi, aşteptau să vadă ce-i cu teatrul de păpuşi şi cum întrupează ansamblul folcloric dorul lor basarabean. Pentru cei mai mulţi era prima dată în viaţă când în faţa lor ajungea un astfel de teatru, dacă nu chiar orice fel de teatru. Inimile mici, pline de bucurie şi căldură ale celor prezenţi contrastau puternic cu răceala şi imensitatea sălii.

Reprezentaţiile teatrului au fost extraordinare, ca, de altfel, tot ce s-a întâmplat cu programul caravanei. Râvna păpuşarilor ca totul să iasă perfect, poveştile scrise într-un mod minunat şi interacţiunea cu publicul au fost excepţionale. Dacă în faţa scenei îi puteai vedea pe micii şi marii spectatori fremătând de exuberanţă şi sorbind îndelung fiecare sunet, cuvânt şi joc al păpuşilor, în spatele scenei, cei şase păpuşari trudeau la ultimele retuşuri dar captau şi vibraţiile venite dinspre spectatori. Câte aplauze a primit cucoşul cel descurcăreţ ori iepuraşul cel fâşneţ din partea spectatorilor, de-ar fi fost ele donaţii de cărţi, ori poate de alte lucruri ce ţin de cultură, din partea României, poate că la Odesa românii n-ar mai fi trăit sub imperiul temerii de a nu se pierde în rusofonia ce-i înconjoară...

Folclorul ca pansament pentru inimi

Pe scena de la Cartal au urcat, după ce păpuşile celor de la "Anton Pann" au plecat să-şi facă siesta după spectacol, copiii ansamblului folcloric "Dor Basarabean". Să tot fie vreo 30 de dansatori şi instrumentişti. Instruiţi de minune de coregraful lor şi cu o orchestră mult mai valoroasă decât ce vedem adesea pe la televizor, formată tot din copii, dansatorii şi în acelaşi timp cântăreţii ansamblului au încântat spectatorii. Suitele de dansuri, de muzici tradiţionale atât din Basarabia, cât şi din România, ba chiar şi un "Căluş" prezentat excepţional, toate acestea au mişcat profund sufletele spectatorilor. Printre zâmbete largi, printre aplauze frenetice, am putut vedea inclusiv lacrimi de bucurie. Şi nu doar la Cartal, ci în toate cele şase localităţi prin care s-a dat redeşteptarea românismului. Păpuşarii s-au întrecut pe sine în a da viaţă poveştilor iar copiii din ansamblu s-au dat peste cap la propriu să arate ce înseamnă cu adevărat folclor. Acestea în condiţiile în care plecau la spectacole imediat după terminarea orelor de curs, ore care nu prea ştiu cât vor mai putea participa în limba română, la ce proces de închidere a şcolilor româneşti a început de ceva ani. O şcoală absolvită în limba maternă, deşi legile minorităţilor din Ucraina sunt permisive, atrage oprobriul şi mai ales un puternic exerciţiu de "pus beţe în roate" pentru cei care ar face aceasta.

Pagini de istorie

În caravana teatral-folclorică organizată de ICR şi "Basarabia" ai senzaţia că în jurul tău se scriu pagini de istorie. Impresie dată poate şi de telefoanele date de securitatea ucraineană, atât înainte, dar şi după fiecare spectacol, prin cele şase localităţi pe unde a trecut caravana. Cartal (Orlovka), raionul Reni, Ciamaşir (Prioziornoe), raionul Chilia, Borisăuca (Borisovka), raionul Tatarbunar, Frumuşica Veche (Staroselie), raionul Sărata, Satu Nou (Novosiolovka), raionul Sărata şi Erdek-Burnu (Utkonosovka), raionul Ismail: sunt localităţile pe unde teatrul şi folclorul autentic românesc au redeşteptat inimi şi minţi şi unde prin aceleaşi mijloace de exprimare culturală s-a astâmpărat măcar puţin setea de cultură a românilor. Localităţi unde numărul spectatorilor a crescut progresiv până a ajuns aproape de 500-600 de oameni. Şi s-a plecat de la vreo 200... Filmul evenimentelor de la Cartal, cu toată bucuria şi euforia copiilor, dar şi a adulţilor, s-a manifestat şi mai abitir în alte localităţi unde hora românească s-a prins cu zeci şi zeci de oameni.

Limba română, nu; moldoveneasca, da!

De prea mulţi ani, autorităţile din Ucraina împreună cu cele comuniste de la Chişinău au promovat o politică agresivă de distrugere a identităţii naţionale româneşti. Moldovenizarea forţată este un proces aflat în plină desfăşurare. "Limba moldovenească", "naţia moldovenească", "sufletul moldovenesc" şi alte asemenea bazaconii sapă la temelia identităţii româneşti din Ucraina. Lipsa comunicării oficiale în limba română şi mai ales a mijloacelor de exprimare în limba maternă a făcut în regiunea Odesei ca "moldovenismul" să capete putere. "Cozile de topor" nu au fost greu de găsit pentru ucraineni. S-a lipit de mintea românilor ca o pojghiţă nesănătoasă "moldovenismul". Noroc că încă poate fi înlăturat. Nu puţini au fost aceia care veniseră sceptici la spectacolele în limba română, să vadă ce vor "românii", şi au plecat acasă şi ei tot români! 

Publicat in Lumina

Apel de maxima importanta

                                                    FRAłI ROMÂNI din judeŃele Covasna, Harghita şi Mureş!
        Forumul Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş, vă cheamă să lăsaţi pentru
o zi grijile voastre acasă şi să veniţi la Topliţa, sâmbătă, 20 martie 2010!
        Veniţi să ne alăturăm glasurile spre a le spune diriguitorilor ţării că în judeţele Covasna,
Harghita şi Mureş, trăim peste 400.000 de români! Suntem urmaşii celor care secole de-a rândul
au înfruntat ,,cele mai crâncene mijloace cu scopul de a ne desfiinţa şi maghiariza”, cum a
afirmat cel ce a fost întâiul patriarh al României, Miron Cristea, fiu al Topliţei Române.
        Asemenea mijloace, sub o altă formă, sunt folosite şi astăzi împotriva identităţii şi
dăinuirii noastre. Iar acestea se petrec după mai bine de nouă decenii de la Marea Unire de la
Alba Iulia, din 1 decembrie 1918, când Transilvana noastră străbună s-a unit cu România!
        Aşa cum a hotărât Adunarea reprezentanţilor românilor din judeţele Covasna, Harghita
şi Mureş, din 28 octombrie 2006 de la Izvorul Mureşului, şi de această dată, dorim să ne
exprimăm îngrijorarea pentru continuarea acţiunilor anticonstituţionale ale unor lideri politici şi
civici maghiari, ce urmăresc enclavizarea acestei zone, prin înfăptuirea autonomiei teritoriale pe
criterii etnice a aşa-zisului „ţinut secuiesc”, şi să solicităm autorităţilor statului: Parlamentului
României, Preşedinţiei, Guvernului, precum şi întregii societăţi româneşti, Patriarhiei,
Academiei, mass-media, societăţii civile – să ia atitudine şi să-şi exprime, public şi neechivoc, o
poziţie tranşantă referitor la acţiunile iredentiste, revizioniste şi separatiste, care atentează făţiş
la unitatea şi suveranitatea statului şi naţiunii române.
        Prin glasul autorizat al reprezentanţilor românilor din cele trei judeţe, dorim să tragem
un nou semnal izvorât din îngrijorarea românilor aici trăitori şi direct afectaţi, faţă de recenta
adoptare tacită, în Senatul României, a legii promovate de UDMR cu privire la regionalizarea
României, lege prin care se doreşte refacerea formulei staliniste, de tristă amintire, a Regiunii
Autonome Maghiare, şi a regiunii de nord-est a Transilvaniei ruptă din trupul ţării, prin
Dictatul de la Viena, de repunerea pe tapet a adoptării în Camera Deputaţilor a proiectului de
Lege privind statutul minorităţilor naţionale, prin care se urmăreşte legiferarea bazei
autonomiei teritoriale pe criterii etnice şi sforţarea proclamării limbii maghiare ca limbă oficială
în aşa - zisul „ţinut secuiesc” şi apoi în toată Transilvania, şi nu în ultimul rând, de continuarea
acţiunilor de discriminare şi deznaţionalizare a românilor din Arcul Intracarpatic.
                                                      1
        Vom cere ca în perspectiva reorganizării regiunilor de dezvoltare social-economică a ţării,
în concordanţă cu cerinţele Uniunii Europene, în configurarea acestora să nu prevaleze criteriul
etnic, care s-a dovedit generator de disfuncţionalităţi, discriminări şi subdezvoltare şi nicidecum
dezvoltarea armonioasă şi echilibrată a României.
        Vom cere răspicat să fie respectat statutului limbii române ca limbă oficială în activitatea
instituţiilor administraţiei publice locale.
        Vom reînnoi propunerile noastre de stabilire prin lege a unor garanţii în procesul de
descentralizare, care să evite abuzurile şi discriminările românilor numeric minoritari de către
autorităţile locale, precum şi cele privind asigurarea cadrului legal de reprezentare a populaţiei
româneşti din zonă, în structurile decizionale legislative şi administrative locale şi centrale.
        Îi vom chema din nou pe concetăţenii de etnie maghiară la conlucrare, considerând că
singura soluţie de convieţuire este buna înţelegere, bazată pe respectul reciproc, în spiritul
valorilor creştine şi europene, şi nu separatismul şi enclavizarea. România a dovedit că este şi
rămâne patria comună a tuturor fiilor ei, pe care îi ocroteşte deopotrivă, indiferent de etnia,
naţionalitatea ori confesiunea lor, modelul interetnic românesc fiind apreciat pe plan
internaţional.
        Le vom reaminti tuturor românilor că toate aceste probleme cu care ne confruntăm aici,
nu sunt doar ale românilor din aceste judeţe, ci ele vizează fiinţa naţională şi reprezintă o
problemă vitală a întregii ţări, a cărei rezolvare presupune exprimarea solidarităţii tuturor
românilor, din ţară şi din străinătate.
        De aceea vă chemăm, fraţi români din Covasna, Harghita şi Mureş, să veniţi sâmbătă, 20
martie 2010 la Topliţa Română, să vă exercitaţi drepturile constituţionale şi să ne unim glasurile
pentru apărarea drepturilor noastre, dar şi pentru apărarea unităţii şi integrităţii României,
pentru ca pruncii noştri să aibă un viitor, aici, în vatra strămoşească.
        Sf. Gheorghe – Miercurea-Ciuc – Tg. Mureş,
                       6 martie 2010