Dimineata.
metrou. acelasi peisaj relativ adormit, aceleasi fete de oameni treziti
prea devreme din somn, chiar daca sunt aproape mereu altii. deja unele
fetze le recunosc...probabil ca si altii pe mine...au trecut zile si
nopti, si deja ani buni de cand ma ingrop dimineata de dimineata in
metrou pentru a merge la munca...pe plantatie, la fabrica, la
atelier...cum vreti voi sa-i ziceti. am auzit si
vazut multe...si vinerea asta, cand am fost blagoslovit si reporter de
8...nu putea fi altfel...lumea urca in garnitura, lumea coboara...se
urca un cuplu. nu-i bag de seama...dorm inca cu ochii deschisi. nici
vise n-am, dar nici nu sforai...ea incepe sa vorbeasca...o voce de
proasta patentata ca a ei nu mai auzisem de mult...si normal...nu stia
sa vorbeasca in soapta...si vorbea...si radea...si deodata o aud
intrebandu-l pe nefericitu partener...” o mai tii mine pe veta?(numele e
inventat ca nu l-am retinut pe cel real) Nu! Cum ma, veta? vaca aia de
la ferma? nu! hai maaa! vaca aia frumoasa? aia grasa?(insista ea) Hai
maaaaa!!! aia de manca ardei iute?!?!?!?! Nu stii cand manca cate o
galeata odata???
Ala un dobitoc...tot nu-si aducea aminte...cum sa nu tii minte o vaca ardeiata si piparata???
Auzi fa? Da cand mancai lapte de la veta...vaca aia grasa si frumoasa
de manca o galeata de ardei iute odata...te durea la iesire ca de la
hotwings???
No comments:
Post a Comment