O moarte care l-a facut celebru

Daca erai obisnuit sa privesti doar cerul sau erai cu nasul pe sus si nu vedeai mai jos de 1,5 metri nu l-ai fi vazut cu siguranta. Ce-i drept, te facea el sa-l observi. Scotea tot soiul de zgomote...Si da...era mai mereu manga. Sincer, ma uitam la el ca la o curiozitate. Asa-l priveau majoritatea. Nu-i stiam nici numele si nici ce poveste are.
Ma amuza infatisarea lui caraghioasa. Era un pitic. Cu fata rotunda, nas carn, par probabil negru putin albit. Mai mereu avea un fes. Jegos, ca si el. Era caraghios. Si poate la fel de caraghios era cainele care-l insotea peste tot. Tot mic, semanau ca doua picaturi de apa...intr-un ocean... Da semanau. Serios!
Nu m-a interesat niciodata persoana lui. Recunosc. Il vedeam adesea beat, si asta imi repugna. Ma amuzau doar povestirile colegilor.
Tin minte cum petrica imi povestea de mistoul pe care piticul il facea candva de el. Trebuia sa plece cu masina. Iar masina dadea in nas....prprprprprp...De nicaieri aparuse piticul. prprprprprpr facea si el. Petrica sa turbeze. Masina: prprprprprprpr. Piticul: prprprprprprprp. Ma omule, lasa-ma ma in pace!!! Piticul radea in hohote.

Si tot asa... si tot asa...rareori mi-era dat sa-lk vad in fata ochilor. Si nici pe altii nu-i auzeam vorbind de el.

Dupa Revelion insa...Lucrurile s-au schimbat.
”Ai auzit ca a murit?” ”da saracul....”. Cine ma? ”Marcel”. Cine ma?„ Marcel, piticul”. Cica de la betie a fost dus la bagdasar. a fugit de acolo. s-a intors aici. Era pitic de centru. de campineanu. a baut pana s-a facut manga. si a adormit in strada asa. dimineata era mai rece decat moartea...de fapt...moarte-l si luase. Si de atunci toti vorbesc de el.
La magazinul de unde ne luam fructe, apa si alte cele exista pana si o cutie de donatii. pentru inmormantarea lui marcel. piticul....
Ba marcele, moartea te-a facut vedeta ma!

la pizzaru vesel

Ieri, muncitoru fericit din mine n-a putut manca decat un salam de biscuiti si vreo 5-6 pateuri la o conferinta hidroelectrica. mocaciuni. inainte de salariu...e festin. am ajuns tarziu acasa. plin de nervi, de stres si cu o umbra de indoiala, daca mai am unde merge la job a doua zi. ma simteam foarte rau. muierea, pup eo pe ea de fata, imi zice sa merem la o pizza, la un mic s-o bere... haidi! merem la terasa cea mai apropiata. ea comanda ce-i place ei, si doi mici din partea mea, eo comanda o pizza agnes. cer ospatarului sa fie sigur ca nu mi se pune ardei in pizza- boala veche, nu-l suport si nu-l inghit.
-Sigur că da! Nici o problema! Linistit caci imi inspira incredere...astept. beau o berica, povestesc de nervi, de stres de...ma rog...si vine mai intai papa ei. bunut. astept.(in timp ce am asteptat, normal ca m-am infipt si in portia ei nitel). vine pizza. arata bine. cau sa ma infig in ea. surpriza! ARDEI!!!!
Ospatar! Da?!?! Nu te rugasem sa nu aiba ardei? Pai ce, are? Da ma!( si eo sunt cetatean european si am drepturi sa nu mananc ce nu-mi place!!!) Va fac alta?( am fost tentat sa zic da. dar am mai cerut asta in fagaras odata si m-au pus sa platesc si pizza a 2-a...)las-o asa ca n-o fi mult. si ma apuc pe scormonit...si scormon...si caut...si.... umplu o scrumiera...de ardei...dupa cum se vede bucatarului ii place ardeiu. cand eram sigur ca l-am gasit pe tot, mai dadea Barbosu inca fo 2 fire...a venit ospataru sa-mi ia sticla goala de bere...m-ai sa nu-l bufneasca rasu. il auzeam de la masa cum ii zicea bucataresei ca m-a umplut de ardei...mance mata bucatare, data viitoare!

Mireasa micilor

Mare targ mare cu bere nemteasca in tineretului. Eu la live,sa ma dau pe sticla. Prin fumul greu de mici si coaste costelive la gratar vad cum spre targ se apropie o mireasa cu tot cu mire si alai. S-au infipt direct in gratar si-n lazile cu bere. Mireasa,deloc gingasa si cu bustul usor aducator a uger grohaia multumita la vreo 2 mici. Albul murdar al rochiei contrasta lesinat cu maroniul mititeilor. Nuntasii se murdareau pe boturile hulpave de unsoare. Pareau obisnuiti. Mai aproape le era dosul palmei decat servetelele. Mancau ca cainii...ca cainii mancau. Au facut sa dispara spre intestinele lor groase pe putin o duzina de mici. Multumiti mirii sa-au sters pe bot si-au plecat fericiti. De nunta lor mancasera mici, cu o pofta de apocaliptice lacuste. Hainele li se impregna-se-ra cu miros de carnuri fripte si bere. Invitatii or sa aprecieze cu siguranta damfu. Iar ei fericiti si satui or sa ragaie fericiti...groh.groh. E sanel unspe.parfum special.

Rugby leapsa

Duminica echipa mea, Sportul, a intalnit echipa din Mangalia. Acasa. la noi. La ei, ne cam batusera...aveam de luat o revansa...Si trebuia sa aratam si a echipa...Partida a inceput bine pentru noi. apoi pentru ei...apoi pentru noi...si cam asa a continuat...La inceput am avut un pilier cam de categoria mea in fata. ne legam in gramezi cam la acelasi nivel. in repriza a doua insa, mi-au bagat o tiribomba mica de un metru si o halba jumate de bere inaltime...in mod normal m-as fi bucurat...dar cum nu se impinge decat un metru si jumatate...eram mare cam degeaba. pustiul era ok. legam frumos, eleganta...nici la basca nu ma durea...ma durea in schimb spatele...spre noada c... drept urmare....nu puteam sa ma aplec prea mult...e drept...nici burtoiu nu ma lasa...dar acum e vorba de spate...pustiul fiind scurt in picioare, se lega jos in gramezi...eu nu prea.. o gramada, doua...incepe antrenoru sa strige de pe margine...''baga-te sub el!anghelutaaaaaa!leaga-l jos! ascultator din fire...incerc...oha! m-a luat spatele si mai rau...deci Nu! alta gramada, aceleasi tipete...ma ce sa fac? la urmatoarea gramada ii zic la pusti...stai ma dreaq si tu mai sus, ca ma dor salele si nu pot sa ma aplec! asta.micu negricios se pune pe ras! ba sa vdzi ca se leaga si mai jos acum...zic eu..surpriza! dupa ce a ras de mine ca de mosii care alearga dupa loc in autobuz, pustiul s-a ridicat! la un nivel su,er ok! e bine asa? super! sa-ti deie Barbosu sanatate!cum ai tu grija de batrani!

Published with Blogger-droid v1.6.9

Nascuti obositi

Metrou. o clasa de copii de nici 14 ani urca. se bulucesc pe vreo trei usi. vaneaza toate locurile libere. sunt ca vulturii...beti. daca cineva misca in scaun imediat ulii se rotesc spre el, poate, poate se ridica....dau din gura de te tampesc. dar nu au chef sa stea in picioare. s-au nascut obositi...

Published with Blogger-droid v1.6.9

Povestiri din strana cu nebuni

Am fost azi la matusa Gia...fomeie harnica si mandra ca si cat un urs....din vorba in vorba si discutii despre biserica, si-a adus aminte de o intamplare povestita pe ogorul CAP-ului de o femeie mai batrana. Batrana auzise tarasenia in biserica...
Se facea ca popa din sat era la slujba si duoa toate nebunelile ajunsese sa citeasca acatistele...si ajunge la un acatist al unui satean...si in acatist zice ce zice de bine la familie etc, popa citeste si la un momentdat ajunge la urmatorul pasaj: "si sa fie al dracu ala de mi-a furat bocancii"!!!!! Amin! No...s-a cam dus de suflet slujba...mai ca nu le cadeau la sfinti corolele de minuni din cap si la ingeri se scuturau aripile ca nebunele de atata ras!!!

Viitorul in sh

Am iesit pri cartier. La prima statie spre Sudului e un sh. Aproape de el am trecut pe langa o bunica insotita de doua nepoate. erau imbracate ok. minimum opt ani, maxim 12. bunica, bucuroasa dintr-o cauza neauzita de mine le promitea...'maine venim aici sa va iau ceva frumos'...si s-a indreptat spre sh, sa vada ce minunatii mai au pe acolo....m-a cam dat peste cap faza asta...nu cred ca cineva, mai ales copii, merita asa ceva...nu cred...

Published with Blogger-droid v1.6.7

Ciuica reloaded

A vent proprietaru, Ciuica. Cu fin cu tot. S-au pus pe treaba sa repare suportii pentru sarmele de rufe. Cimentu balconului... dat dreaq...nu vrea sa-l ..ta bormasina lor si pace...cica e prea mica percutia...acu...noah... cui ii place mica? s-au dus sa caute alta percutie(bormasina) mai mare...poate satisfac cimentu totusi...sa am si eu unde intinde husele la percutia din dotare...si acum...sa vina ciuica, sa vina ciuica ale!ooooo ciuca!

Published with Blogger-droid v1.5.9

Chilotaraie

Poate nu ma credeati...

Published with Blogger-droid v1.5.9

Ce mari sunt lucrurile mici uneori

E sambata. E ziua mult promisa Liei, masina mea. De cand am luat-o i-am promis ca o duc la spalatorie. Azi ma tin de cuvant. Lia isi asteapta randul la dus, interior-exterior, eu peste drum imi beau cafeaua pe terasa unui hotel. Este aproape liniste. De nicaieri, odata cu un vanticel tomnatic, apar trei pusti. Doua fetite si un baietel ochelarist. Nu stiu daca au zece ani. Vor sa bea un suc. Ma gandesc ca poate parintii sunt in urma lor.Nu. Sunt de aici dintr-un cartier de la marginea oraselului. Intra in restaurant si intreaba de pretu' sucului cu mare seriozitate, parca intreaba de pretul barilului de petrol. Nu le ajung banii. Pleaca repede si revin in cinci minute. Au facut rost de bani. Doo fanta si o cola. Se bucura de comanda aceasta ca de cheile fabricii de ciocolata...pacat ca aceasta nu exista aici. Comanda lor da. Se aseaza la o masa pe terasa. Asteapta comanda. Vine ospatarita cu cele doo fanta s'o cola. vor toti paie. Platesc. dintr-un buzunar de copil apare un somoiog de hartii de un leu. Ospatarita ii ia. Ii numara, revine cu restul, 50de bani. Pleaca. Copiii se intreaba, sa-i lasam ei bacsis? Dilema e rezolvata repede. Nu. Isi beau sucurile tacticos si studiaza tot in jur. Inclusiv pe mine. Eu pe ei. Nu le zic, dar tocmai scriu despre ei. De peste drum ii vede o vecina. Se sperie cand ii vede la terasa hotelului si tipa la ei:''Maaaaaaa! Plecati maaa de acolo ca va prinde aia!'' Copiii rad. Si daca aia ii prinde ce? Doar sunt clienti? Nu?
Lia n-a iesit inca de la dus...probabil se rasfata cu bulbuci, nu-i nimic, o astept...

Published with Blogger-droid v1.5.8