la pizzaru vesel

Ieri, muncitoru fericit din mine n-a putut manca decat un salam de biscuiti si vreo 5-6 pateuri la o conferinta hidroelectrica. mocaciuni. inainte de salariu...e festin. am ajuns tarziu acasa. plin de nervi, de stres si cu o umbra de indoiala, daca mai am unde merge la job a doua zi. ma simteam foarte rau. muierea, pup eo pe ea de fata, imi zice sa merem la o pizza, la un mic s-o bere... haidi! merem la terasa cea mai apropiata. ea comanda ce-i place ei, si doi mici din partea mea, eo comanda o pizza agnes. cer ospatarului sa fie sigur ca nu mi se pune ardei in pizza- boala veche, nu-l suport si nu-l inghit.
-Sigur că da! Nici o problema! Linistit caci imi inspira incredere...astept. beau o berica, povestesc de nervi, de stres de...ma rog...si vine mai intai papa ei. bunut. astept.(in timp ce am asteptat, normal ca m-am infipt si in portia ei nitel). vine pizza. arata bine. cau sa ma infig in ea. surpriza! ARDEI!!!!
Ospatar! Da?!?! Nu te rugasem sa nu aiba ardei? Pai ce, are? Da ma!( si eo sunt cetatean european si am drepturi sa nu mananc ce nu-mi place!!!) Va fac alta?( am fost tentat sa zic da. dar am mai cerut asta in fagaras odata si m-au pus sa platesc si pizza a 2-a...)las-o asa ca n-o fi mult. si ma apuc pe scormonit...si scormon...si caut...si.... umplu o scrumiera...de ardei...dupa cum se vede bucatarului ii place ardeiu. cand eram sigur ca l-am gasit pe tot, mai dadea Barbosu inca fo 2 fire...a venit ospataru sa-mi ia sticla goala de bere...m-ai sa nu-l bufneasca rasu. il auzeam de la masa cum ii zicea bucataresei ca m-a umplut de ardei...mance mata bucatare, data viitoare!