Fitze in loc de rechizite

N-am copii. Imi doresc. Am fost copil. Poate inca mai sunt. Am o parere de impartit. V-o spun.
Am mers in cora, la sudului, in mall. trebuia sa cumpar niste traznai pentru cele zilnice. am luat ce aveam nevoie+vreo doua chestii cam inutile dar care sigur trebuie, ca doar sunt nascut tot p”aci pe plaiuri dambovitene cu obiceiul asta in sange...
In fata mea la coada doi parinti si o pustoaica. fata sa fi avut pana in 12 ani. stearsa. in cosul parintilor, de scoala. ma jur ca in 12 ani de scoala generala si liceu, eu, adunat, nu am avut atatea coperti de carti si caiete cate avea fata asta in cos. toate, cu  hanna montana. in timp ce miley cirus(asa se scrie?) o arde prin cluburi se pozeaza cu dotarile de la natura la vedere si in general face pe nestapanita prin america, in sun plaza, doi parinti cumparau pe putin fo 20 de coperti cu o hanna cuminte si ingenua, asa cum probabil le place sa creada ca e si fata lor. toate copertile, fie de carte, fie de caiete, erau sclipiciosenii demne de o cauza mai buna, iar pretul....de nepretuit, peste 100 si ceva de lei dadura parintii pe niste plastice care oricum nu rezista prea mult. Rasfatam copiii sau dam banii pe prostii inutile? Unde e limita intre a lua de scoala si a cheltui aiurea?
Si ar mai fi ceva...Ok. cumperi...da copilul ala stie ca tu totusi muncesti pentru copertile lui colorate si tipatoare? are cumva sentimentul muncii? al echilibrului financiar? sau crede ca totul i se cuvine? daca e asa...atunci nu-l ajuti, nu-i faci bine. deloc!

Si acum, ma intreb, fara sa le rapesc dreptul parintilor de a cumpara ce au chef pt copii lor, totusi...de ce dracu sa dai atatia bani pe niste plastice? pe niste falsi idoli? inghitim toate porcariile, caci nu-i asa, ieste cul! Cul nu mi se pare, chiar deloc.