Mandrut, gura dezmierdata
Dragi ne-am fost noi laolalta,
Dragi ne-am fost si ne-am iubit
Gura ra ne-o despartit.
Ei, hai, dorule,
Nu-i bai, mandriorule,
De ne-o despartit o fata
Cununia nu si-o vada,
De ne-o despartit ma-ta,
Nici moara, nici taria,
Ei, hai, dorule,
Numa sa sa chinzuiasca
De ne-o despartit fecior,
Pt'ieie boii din ocol,
Sa-i ramaie grajdul gol
Cum am ramas io cu dor.
Ei, hai, dorule,
Cum am ramas io cu dor.
Cantecul lui Grigore Lese. Cum il interpreteaza Clopu', nu mai vorbesc, glasul lui Lese are acel ceva care te face sa il asculti fara sa clipesti. Ma intereseaza altceva...tot Lese spunea "vedeti din ce suflet de om vine cantecul"....
Ascult " Mandrut gura dezmierdata", ii citesc versurile si raman blocat. Cred ca doar cantecele de catanie din vremea imperiului mai trezesc in mine asemenea stari.
Mandrut gura dezmierdata este pentru mine un blestem. Un blestem al iubirii pierdute, ori tradate. Caut sa merg mai departe de simpla auditie si sa ma gandesc la cel care a"compus" versurile. Ce ciudat suna "compus" la un astfel de cantec. N-a fost facut pentru Mamaia-sectiunea slagare, si nici pentru atomic tivi. Mai degraba, un el sau o ea, intr-o zi, cand suferinta pierderii persoanei iubite a clocotit intr-atat de tare incat din pieptul plin de durere o iesit blestemul asta al iubirii. Blestemul cantat. Ma ce suflet, cat de adanc, cat de indurerat trebuie sa fi fost la mijloc de a putut striga asa ceva? Cat de mult a iubit? Cat de mult a suferit? A meritat oare?
Cat am suferit din iubire si tot nu am scapatat asa ceva in lume. Sper sa nu fii aruncat altcineva pentru mine. Si ma intreb oare, daca la final, merita sa blestemi din iubire. Iubirea de ce? de cine?
Nu cred ca-L blestemi pe Dumnezeu, ca si crestin, ca in toata iubirea ta pentru El, nu ti se arata direct. Dar omul il blestemi.
Blestemat sa fie ala de a blestemat pe altul si a ridicat baltagul din cuvinte ascutite sa-l omoare cu blestemul?
Asculta mai multe audio Muzica
Bine te-am regăsit...acasă
9 years ago
No comments:
Post a Comment