Ai lu' Sportu', aia antrenatii

Vineri, de la 18.30...plus vreo 10 minute ca nu venise ambulanta, echipa mea, Sportul Studentesc, a disputat cea de-a treia etapa a returului campionatului national de rugby, grupa a 2-a valorica, in compania Metrorexului-aka Rapizii.
In principiu partida era ca si castigata, ultimele sezoane marcand un sir de victorii din partea noastra. In realitate...ptiu drace! era sa pierdem!!!

  Echipa Sportului, daca merita apreciere pentru ceva, atunci este pentru devotamentul fata de rugby si colegii de echipa. Pe teren suntem o haita. Ne mai certam, se mai lasa si cu injuraturi, dar toti iubim sportul asta patimas si mergem inainte orice ar fi. Vineri am intalnit o echipa in formare, asta daca se vor tine baietii de rugby...in primavara erau alti pusti, acum altii...Ar putea fi un lucru bun, daca am crede ca acei copii cresc un pic ca si joc, personalitate, cunostinte despre si in rugby si apoi pleaca la o echipa mai buna, eventual in liga superioara. Nimic mai fals!!! Majoritatea...renunta! Si mai rau este ca situatia rapizilor nu este singulara, peste tot se intampla la fel in Romania...
Vremea la ora meciului a fost relativ prietenoasa. Ora mai inaintata si trecerea evidenta spre toamna a facut ca aerul sa fie un pic mai respirabil. Afirm, si cred ca nu gresesc, ca in perioada asta principalul adversar nu este echipa oponenta ci caldura. Te ia o toropeala si o oboseala de-ti vine sa musti din balon si sa pleci la strand! Prea cald!!! Si totusi...sa jucam... Pe un teren uscat si mega prafuit, Sportul a inceput relativ bine meciul, a parut ca a intrat mai repede in partida si am marcat primele puncte. Nu peste mult timp insa, rapizii si-au luat-o in cap...pustii, toti la 60 de kg cu echipament cu tot au inceput sa alerge ca dupa...femei... Daca la capitolul alergat au parut superiori, au aratat o inferioritate neta la capitolul gramada. Nu de putine ori gramada s-a rasucit, schimbandu-se echipa care tragea introducea balonul. Arbitrajul mai...slabut a facut ca aceste schimbari sa nu fie totusi prea dese desi realitatea din teren o cerea impetuos.
Noi cu gramezile si molurile, ei cu alergatul si ne-am trezit cu un neverosimil 15-5 pentru rapid. As fi vrut sa spun "pe tabela"...da de unde dracu' tabela??? Pauza a venit la timpul potrivit, hidratarea jucatorilor facandu-se ca la tara, cand vin vacile seara de la ciurda...apa multa tata!!! cu burtile balanganindu-se de masa mare a pretiosului lichid, dislocat prin gat in cavitatea stomacala,  Sportul si-a jurat in barba, pardon barbi ca aveam mai multi, sa schimbe soarta jocului....Atac, atac, atac...putina nervozitate, schimb de replici acide si urari de sanatate pentru mame, odihniti intru Domnul si alte rude disponibile sa stea capra, si mult efort din partea ambelor echipe. Surprinzator, manjii rapidului au obosit cam in aceeasi perioada, daca nu chiar mai devreme decat greii sportului, rezultand o disparitie a eficientei in joc. Greselile de arbitraj si-au pus si ele amprenta, nesanctionarea jocului nelegal la sol a rapizilor, precum si prea-degraba-sanctionare a "stundentilor" au fractionat si coborat nivelul jocului. Sportul a reusit sa mai marce doua eseuri, netransformate din pacate si o lovitura de pedeapsa, in ultimul minut de joc, meciul terminandu-se astfel la scorul de 15-17 pentru Sportul Studentesc.
La vestiare discutii peste discutii. Cei 10 lei primiti drept "supliment de masa" de catre rugbystii Sportului au reusit sa creeze o de nedorit invidie printre rapizi... si remarci gen: "ite ma in plm, p'astia ii plateste, nu ca pe noi!!! au si prima!!!"...Flacai...n-am mai vazut o prima la sportul de cand inca era la moda Tanar si Nelinistit si nu avea decat cateva sute de episoade...Alta remarca deosebita, venita tot din partea unui carlan al rapizilor m-a facut sa rad cateva minute bune...."se vede frate ca sunteti antrenati..."... flacau....daca ai fii tu antrenat pe cat suntem noi...probabil ai muri de inima in primele 5 minute din partida... Ai lu' Sportu', aia antrenatii...