Bine ai venit! Te-am poftit eu? Atunci vino. Gasesti doar o oglinda. Omul e dincolo de cuvinte. Glasuieste, poate-ti va raspunde. Sau Pleaca. Nu pierde nimeni. Vezi dincolo de aparente? Ar trebui. O cana de cafea? Desigur! Cine zici ca esti?
De-ar glasui vantul, ce spune pamantul, sopteste gandul, omoara cuvantul
De-ar plange marea cand cade ploaia si uda odaia sfantului duh
De-ar da cu piciorul peste copoiul cu coltii de aur ce fuge prin zori
De i-ar zambi iara ilustra fecioara cu zambet de curva si dinti de argint
Si-ar curge pocalul cu vinul de aur si stropii de praf
Ar merge pamantul rotind geamantanul cu vise si ganduri si noua hectare
De vise amare si lacrimi desarte pierdute prin noapte din ochii fara orb.
Privea aerul. Cauta sa-i surprinda rasuflarea. Dadea pumni in jurul sau sperand sa-l atinga pe domnul aer, sau pe varsu' vantu, in plex. Era nervos. Astia doi golani aduceau de toate, mai putin parfumul ei, sau macar un fir din crestetul pe care el nu-l sarutase indeajuns. De zile intregi se uita in zare. Nu mai vedea, doar i se parea. Pe ochi avea o sticla de praf. Nu mai vedea lumea in jur. Dar vedea moleculele de aer. Le putea da acum un trup. Lovea cu dusmanie. Il ameninta pe vant ca ucide tot aerul, chiar de-ar fi sa moara si el in lipsa lui. Daca vantul nu-i va aduce parfumul ei, sau poate un fir de par, ceva din crestetul ei...Aerul se indoia, paraia din toate incheieturile....il prinsese bine suferindu'! Cine mai auzise sa bati nevazutul, sa bati oxigenu? De la cel care-si vanduse viata, pentru o mana de frumosu' lumii, nu mai auzise nimeni asa tampenie omeneasca.
Inimos, vantul incerca sa-si ajute ruda, dar cum sa gaseasca el parfumul, dar cum sa intalneasca el firul de par din crestetul Ei? Care ea? De unde ea? Ce parfum are ea? Nimeni nu stia! Si nebunul, disperat, a omorat aerul. Incet, incet, in jur au inceput sa moara toti. Pana si Ea. Pana si El. Morti de moartea aerului.
Daca tot sunt somer si n-am ce face, adica am ce face-caut locuri de munca-dar nu gasesc pe nicaieri, am plecat la "tara"-Tamadao. Lucrari la casa. cu bani putini sa vrei lucruri mari...Incercam.
De ce va intereseaza pe voi? Poate nu, sau poate da.
Copilul din mine, ala de se ducea cu vaca, oaia, gasca si colinda prin tot satu', cam uitase cum pe la tara se da buna ziua la toata lumea. Uitase ca se poate sta nespalat si vreo 2 zile fara sa mori. Uitase cum e sa mananci pe apucate si daca apuci chiar si asa.
De munca fizica... Si mai ales uitasem ce inseamna sa stai cu Tata. Da. am stat cu tata. In doua saptamani am stat cu el si de vorba cu el, de lucru cu el...cam cat n-am stat in ultimii ani. Descoperiri epocale nu pot spune ca am facut, dar am descoperit cum imbatraneste un om. cum pana si nebunu' neamului, ala de era acuzat ca preacurveste si preabea(nu mai mult ca altii din neam da noah...) si ca prea le zice in fata a devenit din tata, bunic. am descoperit ca nu degeaba are patalamale pentru vreo 5-6 meserii. Si, mai ales, cum parul alb aduce schimbari in gandire. O curata, o desteleneste, si gandurile, ideile sunt altele.
Nu stiu sa fii muncit vreodata de la 6 dimineata pana la 10 seara, munca fizica...well...am facut-o si p'asta... si pot!
Pot acum sa...gletuiesc, pun podele, zugravesc, montez usi, sap, ud gradini, pot sa ma imbat cu vise si sa raman treaz din vin. Pot sa sufar in tacere si pot urla in gand pana raman surd in buricele degetelor...
Sa ma bata norocu' cate am facut-invatat-descoperit in doua saptamani. Nu, nu-i lauda. E doar o vorba aruncata de pe tastatura.
Stiti cum ii rasaritul peste deal? Dar luna taiata ca de un iatagan aproape de crucea noptii?
Dar dusul campeanului il stiti?
Am renuntat la a merge sa fac dus la neamuri. M-am bazat pe Dumnezeu sa sufle numa un pic caldura peste butoiul cu apa, sa fie sara buna de dat jos tencuiala muncii si racorit ochii din deste. E treaba serioasa cu gletuiala, si pipai peretii pana simti toate asperitatile, si te lupti cu ei sa-i indrepti...te dor ochii si din cap si din burice...
Dumnezeu dragutul, pupa-I-as eu barba Lui mi-o incalzit si apa, si suflet si ganduri. Mai, mai sa ma dea in fiert! In mijlocul curtii, cu luna aprinsa numa de-un colt, si vreo trei-patru stele ce tineau de sase, cu apa incalzita de soare intr-o galeata, si-un ibric mare(facut si asta de tata) ma dusam...ba' da ma dusam de ma gasea curatenia! Nu alta!
Multe am mai facut in doua saptamani...dar mai ales, am stat cu Tata...