Rămăsese singur în mijlocul pădurii. Și nu era nici zi, dar nici noapte. Un timp nehotărât și capricios. Făcea fețe fețe cu umbre și lumini proiectate prin copacii pădurii. Vântul începuse să zbiere și el însetat de arșița de peste zi. Parcă nu mai existau ființe. Doar senzații, doar fenomene plecate parcă la plimbare printre arbori. Iar el, la cei 10 ani ai lui începea, pe neștiute, să se teamă. Încercase deja să plece din pădure numai că, se rătăcise. Ascultate cu urechile încordate și cu privirea săgetând ori ce spațiu gol, doar, doar, va vedea marginea acelei păduri care-i apărea tot mai mult în chip de dușman și nu de prieten, ca la început.
Teama se accentua. Micul om avea doar un ajutor, un câine, din pluș. Mic, cât să încapă în căușul mâinilor lui de copil. un pluș murdar ca și vremurile. Cu toate acestea pentru copil era cel mai destoinic paznic. Îi păzea gândurile, visele, părerile...Credea cu toată convingerea că are gânduri mari, și multe și deștepte...Cățelul îl asculta defiecare dată. Și când povestea, lui Vlăduț i se părea că vede în ochii prietenului său o privire cum bănuia că ar trebui să aibă bunicii cei sfătoși. Nu-și cunoscuse bunicii, dar bănuia că așa trebuie să privească...
Se enerva doar când îi punea întrebări, când avea dubii și ar fi vrut că mărdăria aia de pluș să-i curețe lui gândurile. Se enerva și din enervarea lui își dădea singur răspunsul...râdea cât putea...cum oare putea să creadă că un biet pluș îi va da lui răspunsurile pe care le caută...și totuși...îi era cel mai bun prieten...
Se uită spre cer. Vedea frânturi de soare. Arborii înfrunziți lăsau puțin spațiu în perdeaua lor verde pentru el. Văzu într-un copac o veveriță...Nu era prima, văzuse la zoo, dar era prima văzută în libertate. La zoo, ii daduse veveritei o nuca. Acum, la ce foame ii era, i-ar fi cerut veveritei din copac nuca inapoi...poate se intampla sa fie ruda cu cea de la zoo...Nu era...n-a primit nici o nuca, doar un tipat scurt si moțata a dispărut în coronament. Era clar, nu era ziua lui norocoasă...Doar de-ar găsi orizontul...Îi ziseseră ai lui să nu intre în pădure...dar cine să asculte? Era însetat de aventură Vlad...acum era însetat...de sete..și....de foame...și...de spaimă...Vlăduț porni la drum...incepeau să se audă zgomote ciudate...simțea priviri vulturești gigantice asupra lui...se temea de-a binelea...începu să fugă, abia se ținea în picioare. Și iarba îi părea mai mare decât el...Auzi un fâlfâit de aripi...alerga și mai tare...simțea că o prezență uriașă se apropie...apropie...și de nicăieri, se simți prins de umeri...țipă cât putu...țipă o secundă, sau un ceas, poate un secol, dar nu mai mult de un mileniu și-un pic...nu știu cât a țipat...dar când s-a uitat deasupra văzut o acvilă groaznic de mare...Pasărea îl prinsese în gheare și zbura sălbatic cu el...Vlăduț tremura din toată ființa lui! Nu mai putea nici măcar să strige! Acvila se înălța, se înălța, zbura vijelios cu micul om în gheare...Cu ultimele puteri, începu să țipe din nou! Atât de tare încât acvila uriașă s-a speriat și l-a scăpat din gheare în înaltul ceriului! Nici așa nu era bine! Vlăduț nu plana, nu avea aripi! Cădea! Și din ce se apropia de pământ viteza creștea, creștea! Când fu aproape să îmbrățișeze pământul, auzi strigătul mamei! Salvarea lui! A deschis ochii speriat...Era dimineață. Se trezise. Mama îi pregătise micul dejun și îl pregătea de școală. Vlăduț visase că zboară. Creștea...
Posts
Imi aduc aminte de multe traznai din viata ta, din viata mea si-a ta...chiar si cand te-am imbatat cu vin ca sa nu mai latri...cand m-ai speriat de moarte in prima noapte din viata mea cand am ramas singur in casa si tu te-ai cuibarit intre genuchii mei...si cand atipisem....adanc...ai sarit de parca navalisera hotii in casa...imi venea sa te omor...tu te uitai nevinovata...ai repetat figura mai tarziu, tot in noaptea aia...probabil credeai ca nu mi-a fost deajuns doar odata...si nu uit nici cand ai plecat...eu ti-am zis ca te iubesc..plangeam...stiam ca nu ai sa te mai intorci...si n-am avut putere sa merg cu tine acolo, unde tu ai adormit pentru totdeauna...nu am putut...imi pare rau...te iubesc!
