Ganduri

Mărie...de ce-ai plecat Mărie să-ngrași pământul? Erau atâția alții culcați în pământ. Și-n somnul veșnic se odihneau toți. Puteai să mai rămâi, să mai râzi. Râdeai rar Mărie, și părea amar râsul tău. Dar totuși Mărie, de ce-ai plecat să-ngrași pământul? Mâca-o-ar moartea de moarte! Te-a luat și pe tine Mărie...Și-o să te plângem Mărie...or să te plângă fii, frații, nepoții. Mai bine stăteai Mărie, nu trebuia să pleci.