Dorurile sufletului de pe prispa

De mult timp am devenit fanului lui Grigore Lese. Ce naiba! Doar i-am facut o editie de colectie de capul meu. Singur. cu un om...dificil. Pe cat de dificil este Grigore Lese, pe atata de mult poti invata de la el. Dezbracati-l de etichete gen "mastre" etc. O fi, dar altceva e important sa vedeti la el. Bagajul lui de cunostinte despre sat, despre muzica autentica a taranului. Despre oameni. Spune ceva de genul: "trebuie vazut din ce suflet de om vine cantecul". O propozitie scurta. O intelegeti? Eu nu am inteles-o mult timp. Cum mult timp nu am inteles de ce alege mai ales horile grele si de interpretat si de ascultat cand se prezinta intr-un loc, intr-un concert etc. Mai tarziu, intr-un tarziu, am inteles. Lese mi-a deschis ochii, sper sa nu-i inchid prea curand...

Vorbind de sufletul din care vine cantecul, am inceput sa caut mai mult mesajul, las la o parte linia melodica si incerc sa prind sufletul. Mare lucru, greu de realizat. Sunt abia la inceput. Pot spune insa, pot afirma cu tarie ca, inainte, in vatra satului, sufletul taranului era un mare compozitor. Acum, totul pare golit de continut, pueril, manelistic.

Cam de cand am inceput sa inteleg ce-i cu Lese, ascult cu mare placere, dar si atentie o hore. "Mandrut gura dezmierdata".
Asculta mai multe audio Muzica


 Ati ascultat? Va place? Un blestem asa de dulce...nu prea am auzit. E greu poate sa intelegi ce-a fost in sufletul omului cand a inceput sa strige blestemul asta. Iubirea neimplinita, sentimentele tradata. Cam ce suflet, cat de sensibil sa fi fost taranul care a compus horea asta?