Sageata care n-a zburat niciodata

Aveti tren la saptesiunsfert...'Sageata Albastra'... E trenul departarii mele, trenul ce ma duce departe de ochii ei. ma poarta prin o suta si ceva de kilometri. as vrea sa cunosc povestea metrilor din cei o suta si ceva de kilometri. intreb pamantul batran. abia vorbeste si nu pot sa-l aud. sageata scartaie ca rotile unui funebru dric ce duce la groapa speranta din lume. mergi cu trenul numit sageata...o sageata care n-a zburat niciodata.poate in vis. s-a murdarit sageata. nu doar huruie ca un dric. miroase ca un boschetar. cand m-am urcat, pe locul meu,106, chiar statea unul. l-am gonit. m-am asezat pe scaun. dar am simtit cum la cur ajunge miros de boschetar. nu vreau sa-mi puta curu'.m-am asezat langa. pe 107 sta o tipa. si-a pus geaca pe 106...deci o sa-i ,uta geaca. apoi va puti ea. mai rau decat era sa-mi miroasa mie curu daca stateam pe 106. asa stau pe 104. asta parca nu pute. dar nici nu acopera zgomotul ca de dric al incheieturilor sagetii. e mai rau ca o baba trenu asta. mi-e sete. as vrea o tzata de la care sa sug vin. si-o buca din care sa musc bucati de pui la ceaun...si apoi sa revin la tzata cu vinul. e cam.intuneric. nu,nu. nu afara. afara e doar noapte de ianuarie. eu ma uitam la oameni. ma uit cum ninge peste ei si din stepa de dupa ochii lor se aud urland lupii. lupi uriasi cu colti de os si par de sange. E grav. n-am nici o bata sa ma apar. doar o rugaciune. Fa-ma Doamne mai om de cat sunt ei, sa nu urle Doamne lupii in mine. Si ma fa Doamne un suflet usor, sa pot sa urc la Tine! Si-mi da Doamne o balta cu apa sfintita, sa ma spal in ea de pacate... Am trecut de Gaesti, in drum spre Bucuresti...si merg cu o sageata. o sageata care si-a ratat destinul. n-a zburat niciodata. a mers doar pe sine...

Published with Blogger-droid v1.6.5