De ce?

Oare de ce ne credem uneori zei? avem impresia ca totul ni se cuvine, si mai ales...gratis. Oare de ce privim viata ca pe un dat oarecare? Cel mult o pretuim pe-a noastra sau nici macar? De ce vrem totul pentru noi? Nu mostenim pantul, nici macar firele de praf. Si totul e la extrem. Si frumusete au doar unii... Serios? Si viermii ne mananca pe alese? Si moartea nu ne ia pe ales. Ne secera pe toti. Nu mostenim nimic. Nici macar firele de praf...

Published with Blogger-droid v1.5.9

Voluntaru'n gunoi...

Sambata ce tocmai a trecut...si Doamne...cum a mai trecut...am fost implicat si eu, ca ori ce fraier care nu s-a gandit ca dc nu-i gunoiu' meu...ce treaba am io cu el...in teribila actiune de comando...Let's Do It, Romania! Nu i-a lipsit izul balcanic si parca imi vine sa ma ciufulesc singur ca inca imi plac romanii, ca inca imi iubesc cu atata pasiune tara  si tot asa, pricepeti ideea. Fara alte cuvinte...vroiam sa var arat niste fotografii de la actiune, cu echipa mea de oameni speciali...

Toamna anului, primavara vietii VII

Diminetile treceau molcom. ORa de trezire se stabilise undeva in jurul orei 8. Fie il trezea ceasul, fie se trezea el mangaiat pe fata de soarele timid ce intra pe ferestre. Trezeste-te! Este o noua zi! Cand nu se uita direct in telefon la mailuri, apeluri si la jocul lui fara de care parca nu era ziua completa, iesea in balcon. Privea pe cele doua laturi si vedea cum pe de-o parte muntii inca dormeau, si cum pe cealalta latura ei erau inveliti ca untr-o panza de paianjan pastoasa, laptoasa si groasa. Era din ce in ce mai frig, si totusi aerul rece de dimineata ii facea bine. Il destepta cum nici macar o cafea n-ar reusi. Sambata avusese treaba, duminca si-o pierduse uitandu-se pana tarziu in noapte la televizor. Cu mici intreruperi...de-o gateala, de-un spalat... ce mai trebuie prin casa omului...Singur cum era, se gandise mult. Cum incepuse primavara, cum venise toamna, cum sufletul avea el ritmul lui din care nu reausea deloc sa-l scoata. Era bine...era rau... Vorbea des de ingeri...pe cei trimisi de Barbosu' nu-i vedea, dar era sigur ca-i sunt aproape. Pe cei cu fete umane se bucura sa-i vada. Fiecare om, pana la urma, poate fii uneori inger...sau drac... Primavara lui, pornita asa de tumultos, se potolise. Ii mai pieruse din avant, dar ramasese frumoasa. Erau zile interesante, file din istoria unei vieti pe zi ce trece tot mai schimbata. Zi de zi lucruri noi, ceas de ceas ganduri noi...era altceva. O lectie de viata binevenita. Vorbea acum cu un inger negru. Ce ciudat. Toti se bucura la alb...el se bucura la negru. Bucura...cam mult spus, dar...era ceva...ceva...al lui, in gandurile lui. Munca solicitanta. Inbucurator de solicitanta. Pacat ca ritmul nu era chiar ideal, dar...poate va fii mai bine. Rezultatele, mici cei drept, incepeau sa se vada...Era bine.

Praid, intre raiul sarmalelor si iadul romanilor

Vad stire la pro tv. La Praid este raiul sarmalelor...un festival concurs...au gasit inclusiv vreo doi expozanti care sa vorbeasca romaneste...cred ca s-au chinuit nitel...acum vreo trei ani, am mers la Praid sa caut tigani de matase, tigani albi, blonzi, curati. In oras vedeai orice, scris in aceea limba pe care nu o suport deloc, maghiara. romaneste....hapciu. am nimerit in carierul neamului de matase. o piranda rumena in obraji, nu mai mare de treizeci de ani, ne-a raspuns la salut. s-a uitat curioasa la noi si ne-a pus o intrebare pe care nu o pot uita: Voi sunteti romani? DA!Vaaaaai, romani, romani? DA? Vaaaaai! de cand nu am mai vazut romani pe aici.... ????au mai fost vreo doi da au plecat ca nu mai aveau ce face aici... numa tigani si unguri mai sunt aici...romani nu...
Tiganca era banateanca, adusa de sot la Praid. L-a luat pt ca si el era de familie buna ca si ea...si Ea ajunsese sa se bucure ca mai vede romani...inca de la Bucuresti...de lucruri d'astea nu se spune de la tv, doar ca-i raiul sarmalelor...dar ca nu mai gasesti romani in inima Romaniei? cine spune? de acel blestemat :"nem tu dom" sau cum s-o scrie... intalnit tot mai des in iubitul Ardeal...pusta mamii lor si cu blestemata lor de stepa!!!

Published with Blogger-droid v1.5.9

Mi-e dor de spuma laptelui...mi-e dor...

M-am trezit greu, m-am trezit visand cu ochii deschisi mai bine decat in marele canion al somnului. M-am trezit si brusc am simtit nevoia sa ies pe balcon, sa iau aer. Sa vad lumea. Lumea pe care azi o vad intre clipiri de pleoape si poate maine...nu...M-am trezit dandu-mi seama de cate lucruri imi e dor. V-ati trezit vreodata gandindu-va ca va este dor si de spuma laptelui? Ori poate de pielita aceea pe care o capata laptele fierbinte daca nu-i zgandarit si-i lasat in plata lui? Ei bine...pana si de pielita aia imi era dor. Aproape o luna de stat in Curtea de Arges. Aproape o luna de cand Dumnezeu m-a adus aici, sa incerc drumuri noi, lucruri noi...Si mi-am dat seama cat imi e de dor...De mama si de tata, dor de surori, dor de mine cel fericit. Dor de nepotul care acum creste si trebuie sa-i taiem motul...Si totusi, la Curtea de Arges e bine. Nu-i de colea sa gasesti pene de inger, pene de inger negru, oameni buni, copii pe care nu te lasa inima sa nu vrei sa-i ajuti, locuri, case, vise...
Mi-era dor de spuma laptelui...Am primit ieri o sticla de 2 litri cu lapte de tara, de la tata vacii ma...M-am saturat in nici o luna de lapte care nici cand da in foc nu face spuma, de lapte cu gust de apa, de lapte cu termen de valabilitate pana la jumatatea lui 2011. Si cred ca la fel cum e laptele asta, asa sunt din pacate si multi oameni pe care i-am intalnit in viata, chiar si aici. La prima vedere albi, curati, cu termen de omenie aparent valabil...aparent, si-au falsificat singuri data expirarii pe ambalaj...Mi-e greu sa fac bine si sa primesc rau, si nu pot raspunde la fel...intorc obrazul. Barbosule, tu Ala de Sus, macar TU ii vezi Ma? Ai tu grija de ei, daca ma ocup eu zici ca's naspa...Nema Raiul...Si parca as vrea sa avem timp o vesnicie sa te tin de vorba... Sa-ti spun si tie ce dor mi-era de spuma laptelui...Mi-ai dat Tu Doamne aproape 26 de ani, multe zile cu pacate... Mai da-mi Doamne, dar nu-mi da fara mama, fara tata, fara surori...fara nepot si nu-mi da Ma fara spuma laptelui...Si vezi ca poate-mi pui si-o toarta la cana...sa nu beau stramb din laptele vietii...Mi-e dor Ma de spuma laptelui vietii...

Ciuica reloaded

A vent proprietaru, Ciuica. Cu fin cu tot. S-au pus pe treaba sa repare suportii pentru sarmele de rufe. Cimentu balconului... dat dreaq...nu vrea sa-l ..ta bormasina lor si pace...cica e prea mica percutia...acu...noah... cui ii place mica? s-au dus sa caute alta percutie(bormasina) mai mare...poate satisfac cimentu totusi...sa am si eu unde intinde husele la percutia din dotare...si acum...sa vina ciuica, sa vina ciuica ale!ooooo ciuca!

Published with Blogger-droid v1.5.9

Copiii cu deficienţe îngrijesc mediul

Un grup de 12 elevi cu dizabilităţi de la Centrul de zi „Marina” al fundaţiei HAND-ROM, din Curtea de Argeş, va participa sâmbătă la proiectul naţional „Let‘s Do It, Romania”. Copiii vor fi însoţiţi de 14 cadre didactice ale aceluiaşi centru şi 5 membri ai fundaţiei HAND-ROM. Grupului de voluntari ai centrului educaţional pentru copii cu cerinţe educaţionale speciale “Marina” va face curăţenie în zona învecinată oraşului Curtea de Argeş, cunoscută sub denumirea de „Brăteşti”.

Acţiunea voluntarilor speciali-elevi cu deficienţe, cadre profesorale şi mebri ai HAND-ROM-fundaţie umanitară de orientare şi integrare socială, reprezintă nu doar o metodă de implicare activă în viaţa comunităţii din care fac parte, dar se doreşte a fi şi un bun exemplu asupra lucrurilor pe care persoanele cu deficienţe le pot face. Echipa şi munca de teren vor fii coordonate de doamna profesoară Petrescu Mariana.

Citate:

„Dacă un grup de voluntari cu deficienţe, ajutaţi de câţiva profesori de-ai lor pot încerca, şi sperăm noi reuşi, să adune câteva sute de kilograme de deşeuri într-o singură zi, atunci cred că oricare dintre noi poate face ceva pentru a schimba lucrurile în bine în România”,  declară Costel Nicolae, director general HAND-ROM

„ Prin această acţiune, copiii noştri demonstrează că înţeleg şi ei ce înseamnă un mediu sănătos, că avem datoria  să fim atenţi cu ceea ce ne înconjoară, cu mediul”, Petrescu Mariana, coordonator echipă voluntari

Centrul de zi Marina al Fundaţiei HAND-ROM oferă suport educaţional pentru 57 de elevi înscrişi în clasele I-VIII, 20 de extraşcolari şi 15 minori care vin periodic la terapie. Alături de serviciile de educaţie specială şi incluzivă, specialiştii centrului oferă servicii de abilitare – reabilitare, kinetoterapie şi ergoterapie, logopedie, psihodiagnoză, ludoterapie, consiliere individuală şi de grup.

HAND-ROM, organizaţie neguvernamentală, non-profit, îşi desfăşoară activitatea în oraşul Curtea de Argeş, din luna noiembrie 1999, acreditată ca Furnizor Servicii Sociale.

Misiunea fundaţiei este aceea de a iniţia proiecte şi programe prin care persoana cu dizabilităţi să-şi construiască viitorul şi să-şi influenţeze destinul.

Scopul organizaţiei îl reprezintă orientarea şi integrarea socio-economică şi profesională a persoanelor cu nevoi speciale (dizabilităţi) prin activităţi de educaţie specială şi incluzivă, pregatire profesională.  

Ca la bordel

Da ma da. Sunt treaz. asa si? n-am somn. si zic sa ma uit la teveu. si-am dat pe ietno. parca sunt la bordel. mai intai o blonda cu tzate mici si sugrumate in sutien. unde o fi gasit-o...Dumnezeu cu mila... acum pe inestimabila comoara de tezaur national: puscasicureaua lata e una batoasa de parca o inghitit microfonu'. p'asta au nimerit-o cu tzatoaie si atunci or luat o foarfeca si au taiat la peptu fomeii...cat sa nu se vada negreala aia rotunda de-i zice sfarc... cand pun astia camera pe ea zambeste, dar trage un sfert din stratu de ozon in ea! noroc ca la noi ii noapte acu si nu iradiaza... vazui ca si vorbeste...si explica cum tinu veresezan e unul dintre marii artisti ai poporului... lese!puric! plecati dreaq la culcare ca e tinu superstar! asta cu tzate...pana si pe laptop are mileu...si cica nu e doar mare...e cel mai mare artist al poporului... porumbescule... ce-ai crosetat tu ma? ciobanca isi da si ea in petec in reclama...cel mai bun post de folclor cica...jos labele! habar nu mai aveti ce-i ala! doar banul il mai stiti! ma enervai! ma 'va'n... ceas de sarbatoare! da de lili ciortan stiati? e un soi de una cu gura mare...folclorista si asta...pe cuvantul vostru?sa faceti voi plici? haidi pa! jos! sunteti repetenti!

Published with Blogger-droid v1.5.9

Si'a mai murit un om

In drum spre munca trec pe langa o baracheta denumita pompos agentie de servicii funerare. De obicei parca tocmai are parte ea de servicii funerare si nimic nu misca in jurul ei. Azi dimineata, peisaj schimbat. Mai multi tigani, le-as zice rromi dar nu sunt si nici nu tin la a le schimba denumirea milenara, roiau in jurul cladirii. Unul maruntel trecuse strada cu o cruce in mana. se chinuia sa bage crucea intr-un tico. Intr-un tico in care un copil, un inger blond astepta. Sa pui alaturi de un inger cu ochi mici, plini de viata, albastri, cu intrebarile copilariei pe chip, sa pui o cruce...e cam mult. Langa "agentie", pe o dacie trona cosciugul, cea din urma legatura cu civilizatia si omenirea. Pe dacie trona tronul cel din urma, un tron diferit. Leganut, cum ii ziceau romanii timoceni. Pe usa locatiei unde se vand lucruri moarte pentru oameni morti iesea o femeie cu perna de pus in cosciug. Chiar ne-o durea capul daca nu avem perna? Adica in morga stam fo trei zile dezbracati, ne scot creierul si toate cele...dar ne trebuie perna...flori....Niste femei sadeau flori intr-un fel de gradinita a orasului. Se cunosteau cu acesti "cumparatori". Maaaa, cine a murit? X-a a lu' din ..Maaaaa, saracaaaa!!! Si binecusocutul Dumnezeu s-o ierte. Si daca Dumnezeu n-o iarta, nu tot moarta ramane X-a lu' din... moarta...de depinde ce prinde de picior, raiul sau iadul...e o chestiune de comfort...vesnic...pana la urma...Si uite asa, cu bocetele de la mort, cu aceste cumparaturi pe care cred ca nimeni nu si le doreste, poate doar proprietarii de magazine funerare si inmormantacii, aia de-ti sapa groapa, te baga acolo si dupa cel umea pleaca...se mai dedulcesc la banii de ti-i pusesera cunoscutii sa ai de drum si de spaga...nu dai spaga, nu treci nu'sh ce rau...canci rai!! cu toate astea se pornise un tavalug ce se va intinde probabil pe o saptamana, poate pe mai mult si poate suflete vor plange ani sau vor plange zile, ori poate nu va plange nimeni...depinde cum era decedata...

Chilotaraie

Poate nu ma credeati...

Published with Blogger-droid v1.5.9

Insomnii

Privesc tavanul.Intunecat. Ma uit prin camera. E bezna. Perna se plange ca i-am facut cucuie de cat am dat cu capaul in ea. Cealalta perna bazaie si ea, cica sunt un insensibil dc nu adorm la cat de draguta este ea cu capul meu. E bezna in camera si totusi prin pleoape parca imi curg valuri de lumina.Nu am somn. Abia am atipit, si doar dupa ce l-am amenintat pe Mos Ene ca ori vine, ori o iau pe masa si o fac suport de rufe, caci Ciuica nu mai vine...Am insomnii. Ceva parca ma gadila in urechi...ceva parca imi canta...bello e imposibile....care bello ca nu am mai vazut bello de cand eram vanat la ochi de vedeam totul in mov precum flacara violeta. Oare mai arde pe undeva? Sa-mi arda si mie cineva nesomnul pe rug. Am insomnii.

Published with Blogger-droid v1.5.9

Si Ciuica nu mai suna

Aci la Curtea de Arges, unde cu onor trebuie sa respir vreo patru luni, nu m-ar deranja sa fie chiar mai multe mai ales ca... dar... e alta poveste, locuiesc, cum v-am mai spus, intr-o garsoniera. Dupa ce ca propretaru ma jupoaie de bani, n-am nici macar masina de spalat... Da trebuie sa fiu atent ca-i place curatenia si cine stie cand apare... Sincer...mi se...dar nu-i frumos ce vreau sa zic...Cert este ca am ajuns la concluzia ca nu mi-ar strica o vizita azi in Plus, mai ales ca s-a indurat un om de toata stima si m-a ajutat cu locatia, de mi-am spalat si eu neste lucruri personale...Camasi, tricouri, blugi, sosete, underwear...d'astea...fo doua sacosi...una de plus si una verde...Va zic culorile ca nu le stiu capacitatea de portbagaj... Cert este ca, cu cele doua sacosi spalate si imparfumate cu lenoru la 2 litri cumparat cu mare dificultate dimineata caci...cine dreaq avea in cap inainte de mutatu' singur asa ceva in cap...si nici vanzatoarele nu mi-au usurat munca ca noah...sa-mi bag nasu in fo 5-6 modele...ce-i mare graba...si mai dadui si 15.50 lei cand in plus e 12.50...mama lor de hoti!!!Deci, cu boarfele spalate si bagate in portbagaj,,,jap la plus! iau de acolo mr proper cu levantica, sa-mi puta bine gresia si faianta...nu stiu dc merge si pe parchet d'ala din hartie...sua ma rog, d'asta nou, subtire...Iar spalator de podele, un sapun, fo doo pungi de musli cu ciocolata...hrana mea de dimineata, niste un soi de laptic la punga ca-i mai ieftin si salariul s-a cam dus...o punga sa car astea si...tamtaaaam 10 umerase! Alnaibili! puteam sa iau si carlige, da am uitat...batranetea... platesc o poala de bani pe astea si o apa plata la 5 litri(uitata si acum in portbagaj impreuna cu lenoru meu la sticla verde). Ajung acasa si nici nu ma dezbrac si ma apuc emotionat sa innod inca o sarma pe suportul din balcon...ca am doar o sarma si e mica pentru nevoile unui asa om...mare... Ma apuc sa pun pe umerase, intind cele doua perechi de blugi si trei prosoape, si cand sa prind pe noua sarma hainele de umeras, fo 12...se rupe suportu!!! MAAAAAAAAAAAAAAAAA!!! Lasai doar prosoapele si blugii si restul....improvizatie...o sarma mai jos in balcon de sosete si chiloti si un profil d'ala in U de aluminiu legat cu sfoara data de acelasi om cu suflet bun pentru umerase...Zic repede, sun proprietarul ca sigur vine repede la cati bani ii dau...surpriza... Gogu Ciuica nu raspunde la tilifon...Acu...cum nu raspunde el, sa nu-i mai dau nici eu banii de chirie??? Sau sa-l pun sa ma despagubeasca ca-mi racesc camasile cum ating cu manecile de podeaua balconului??? Vreau sarme de rufeeeee!!!! Acum!!!

Toamna anului, primavara vietii VI

Plangea. Se scutura camasa pe el. Lacrimile ii curgeau siroaie si credea ca ca i se intampla nu-i posibil!!Se cutremura si plansul nu inceta. Fiecare centrimetru de corp se revolta, se ridica in plansul lui...Se tinea de abdomen, nu mai putea indura...Radea cu lacrimi de se cutremura garsoniera. Ii luase ceva vreme sa inteleaga ca de fapt viata nu-l fu... pardon, nu-l pacalise iar. Doar ca, si Dumnezeu iti da dupa cum crede El de cuviinta, cand crede El. Si lui ii daduse. Sau asta ii era lui impresia. Ii daduse primavara in loc de toamna si-l lasase sa vada raze de soare calde de dupa o strungareata inghetata. Si parul primaverii nu-i era cret, se comprimase numai intr-un efect ciudat. Primise totusi soare, de la oameni pe care nu i-ar fi banuit. Primise provocari de la ingeri negri cu pene lucioase. Primise zambete mici si totusi uriase, de la copiii aceia pentru care venise. Intr-un zambet de-al lor se ascundea o lume. Intr-un cuvant de-al lor un univers. Se chinuiau sa se poarte frumos, sa invete, sa fie la inaltimea asteptarilor si poate ca cei din jur nu prea mai isi dadeau seama ca ei sunt speciali. Si-un gram de zambet pur de-al lor face cate un kilogram de zambete aruncate pe fereastra dintre dinti anapoda, precum aruncau gospodinele zoaiele de la geam, ori din pragul maghernitelor.
Poate ca nu erau frumosi si mai mult ca sigur toti se fereau si se rugau sa nu aiba si ei parte de asa ceva, dar Dumnezeu inca trimitea pe pamanat astfel de mesageri, astfel de ingeri cu chip de om si zambet de cer. O clipa poate dura viata si tot viata se numeste. Un zambet numai si poti muri. O singura data sa iubesti si Raiul ti-a fost la picioare. Din iubire ne nastem, spre iubire tindem, in iubire ne ducem.
El se impiedicase iar din drumul lui si ramasese pe loc, blocat. Privise cu spaima si teama in jur. Nu cumva sa... Zilele insa treceau si viata nu se sfarsea. Nu cand vroia el. Probabil ca sus Barbosul avea un plan mai lung cu el. Fie! Faca-se voia Ta! Numai Doamne, mai calca-ti pe voie si mai arunca-i lui un bob de putere, sa schimbe lumea, sau macar firele de praf. Oamenii sau cariile lor din inima. Gandurile sau lungile beldii ce tin oamenii la distanta. Sa'ntinda navoade sa prinda dorinte si'n lacuri cu pesti diamant sa le arunce drept hrana. Cum ar fii sa creasca diamante obeze din dorinte umane? Sa faca giuvaere si inele plapande cu pietre asurzitoare si lanturi mizere? Cum ar fii? Un inger vine, altul zboara, cand alb, cand negru si departe-i pieirea. Si multe's de facut, multe de iubit, dar mai ales ingerii cu pene negre si haine de dulce amar. E primavara lui in toamna vietii lor si aproape tot se'nvarte'n'tro' hora a nebunelor dorinti, a slabelor cuvinte, a micilor ganduri si'a marilor vise. E primavara acum!



 
Primavara
  Asculta  mai multe  audio   diverse

Am aflat

Ce nu-mi place la Curtea de Arges.
1. Banii zboara din portofel de parca i-am furat, nu i-am muncit.
2. Astia de la apa sunt inca pe vremea lu' nea Nicu... cand opresc apa, nici nu anunta, nici nu se sinchisesc sa-i dea drumul prea repede... Tine o zi....


Mai completam pe parcurs...

La miezul noptii

E prima data cand ploua la Curtea de Arges, de cand am venit eu. Si seamana ploaia asa de tare cu imaginea mea...De dupa termopane n-am auzt cuma inceput ploaia, cum nu-i vad pe oameni de dupa perdeaua de vise. Am vazut doar cum prin geamurile casei intra explozii de lumina, precum in mintea mea mai intra realitatea...Si apoi curios am deschis termopanul, cum am dat la o parte perdeaua...de vise. si atunci am vazut cum cade ploaia, precum oamenii urcati pe piedestaluri, si am capatat senzatia ca paiele din sura mi s-au aprins de la caldura unei flacari prea puternice, dar false, si toropeala zilelor cu soare cristalin nu ascundea decat frumusetea falsa a unor ziduri goale zugravite cu autocolante in imagini cu icoane. pacat.

Published with Blogger-droid v1.5.8

Tampitu mileniului

Trebuie sa recunosc deschis, in mod public, sunt CEL MAI MARE TAMPIT!!!! Nu exista altul mai prolific in prostie decat mine... multumesc bunului suflet care m-a ajutat sa-mi dau seama....

Sariti cu o idee, dau o bere!!

Fundatia pentru care cu onor lucrez, Hand-Rom, intentioneaza sa demareze o campanie de strangere de fonduri pentru ca activitatea ei sa poata continua. Criza a lovit idn pacate si fundatia, n-a tinut cont de misiunea ei nobila. Sa educi si sa asiguri terapii pentru aproape 100 de copii cu deficiente, de la retard mintal, la Autism si Sindrom Down...nu-i de colo... Partenerul l-am gasit, un retailer de bricolaj din Pitesti...Acum avem nevoie de un Slogan si un text...Motivational, sa sara omului din portofel o bancnota cat de mica! Nu fiti chitrosi, veniti si voi cu niste idei de sloganuri si texte... E si o cauza nobila si mai va rog si eu...Daca textul si sloganul vostru e mai bun decat ce am gasit eu...dau o bere...hai ...doua... Va bagati? costin.anghel@gmail.com sau info.handrom@gmail.com va stau la dispozitie.
Iar daca sunteti voi bogati de vii se sufoca banii in portofel, spuneti, imediat va dau un cont de donatii.!!

Toamna anului, primavara vietii V

Dimineata soarele rasarea lenes. Se uita gales peste campii, se ridica pe varfuri sa se uite printre crestele muntilor. Sora lui, luna, mai zabovea si ea putin alaturi de fratele sau, statea la o discutie, dar, cum e legea firii, trebuia sa plece. Prea rar le este permis sa sada amandoi pe cer. El se trezise posomorat. Mai posomorat decat de obicei. Lumea putea sa nu mai respire, nu prea conta. De respirat, respira si el, cu sau fara voia lui. Singuratatea ii scrisese toata noaptea versuri de dragoste pe pleoape. dupa care, urland cat sa nu o auda decat el, incepuse sa i le recite... "Departe femeia si sufletul ei, aproape sunt eu si nefericirea/ Singur privesti cum rasare omul, singur de duci sa-ti saruti somnul/ Departe sunt toate, niciuna aproape/ Plecati sunt toti si niciunul pe langa/ Sa iubesti nu poti, departe-i iubirea/ Aproape sunt eu, mai aproape ca toti". Versuri anapoda, fara nici un pic de ...nimic... Si totusi, toata noapte el suportase supliciul. Incercase sa doarma, incercasa sa uite, incercasa sa moara prinzandu-si creierul in mana prin tampla. Hauri nesfarsite rasareau din senin si inorogii cei negri alergau pe pamant. Ramasi fara pene, fugeau ingerii goi si de departe radea nesfarsitul. Incercase sa viseze un peste de aur. Acel peste curv de-i poti spune dorinte. N-a prins nici un peste ii scuipau toti resturi de viermi de smarald peste ochi. Arunca o undita cu guta facuta dintr-o vena a piciorului stang. Schiopata pe malul apei din vis. Si nici un peste de aur nu se lasa prins. Si-a prins vena la loc si a reusit sa adoarma...pacat ca era dimineata. Trebuia sa trezeasca... Primavara lui cu strungareata se cam deformase, parul ii era drept si strungareata disparuse. Abia ii mai zambea primavara si din ochii ei nu mai pricepea nimic. Adulmecase o posibila prada, o posibila fila din istoria lui. Adulmecase frica, citise despre un vartej int-un suflet de puf. 

Mda..

As putea spune ca vreau sa afirm. Sau ca incerc sa vorbesc. Si totusi cuvintele nu ies. Nici pe gura, nici in scris. Condeiului i s-a inmuiat varful, gurii i s-au inclestat pana si celulele muschilor. Si totusi as vrea sa pot spune....Hai sa incerc...
Ma plang de multe ori ca nu am bani. Ma plang de multe ori de femei. Ma plang de multe ori de romani. Tot ce-i pe lume nu-mi convine...Fereasca Sfantu sa apuc sa vad in viata inca, Raiul sau Iadul ca sigur ma pun cu gura ori pe sfinti, ori pe draci, sa schimbe domle pe acolo una alta...
Cum ma plang eu, va plangeti si voi...Cat de usor e sa gasesti motive. Mai degraba strigi ca nu-i bine, decat sa te bucuri pentru o clipa.
Intr-o clipa poti sa mori, ti-e teama tare de clipa aceea...Dar de clipele pe cale le irosesti in viata...nu ti-e macar mila? De ce o clipa din viata nu face cat clipa mortii?

Acum cateva seri umblam prin Curtea de Arges, seara, dupa lasatul intunericului. Locuiesc aproape de iesirea din oras, sau na...mai la periferie. O periferie curata insa... Treceam pe langa case vechi, case neintrebate poate de prea multi ani cine sunt, cum le cheama, si ce-au facut ele prin viata...Treceam pe langa copaci nemangaiati decat de vant, de soare, plezniti de viscol, strangulati de zapada. Hauri enorme se aruncau in privirile mele. Pierdeam timpul din mana si ma trezeam mergand din inertie... Vedeam intranduri in curti atat de intunecoase incat si zmoala ti se pare un soi lampadar...Acolo nu sunt oameni? Ce oameni stau intr-un asa intuneric? OR vrea sa se obisnuiasca cu Iadul? Dar...de unde stim noi ca iadul e negru?
Plecasem in oras insotit doar de miasmele vietii. A trecut un batran pe langa mine. Un batran ca din vechile fotografii. Barba lunga, alba, de calugar. Avea o basca in cap. Privirea lui era pierduta de demult. Ochii nu pareau sa-i mai focalizeze in zilele noastre cu pacate ci isi aruncasera ancora undeva departe, probabil intr-un loc de mai bine...Privirea lui m-a pierdut si pe mine. M-a pierdut intr-un sir continuuu de de ganduri goale, de idei nesfarsite, incomplete. La dracu cu multe!!! La naiba cu si mai multe!! Pentru ce umblam neghibo, nebuni prin lume, pana la urma? Ce cautam? Ce vrem? Ce poftim? De ce mintim? Dar de ce spunem adevarul? Si mai ales...de ce ne indragostim? De ce iubim? Legea naturii?? O bag in masa!!! Nu-i deajuns! Mi-e greu sa cred ca am pierdut ani din viata, nopti goale de continut, zile de durere ori poate de bucurie, doar pentru ca e in firea naturii sa ne faca sa iubim! Sa se iubeasca ea cu doamna masa!!! Ma urasc pentru ca nu pot sa urasc. Ma invidiez pentru ca traiesc ca om. Nu ca animal, nu ca libelula, nu ca nimic. Doar pentru acest mare cadoul al vietii, functia de om si ar trebui sa fim bucurosi. Uitati-va in jur...imi veti da dreptate...

Parca nu-i la noi

Vidraru

Published with Blogger-droid v1.5.8

Tipic romanesc

Vidraru

Published with Blogger-droid v1.5.8

Ce mari sunt lucrurile mici uneori

E sambata. E ziua mult promisa Liei, masina mea. De cand am luat-o i-am promis ca o duc la spalatorie. Azi ma tin de cuvant. Lia isi asteapta randul la dus, interior-exterior, eu peste drum imi beau cafeaua pe terasa unui hotel. Este aproape liniste. De nicaieri, odata cu un vanticel tomnatic, apar trei pusti. Doua fetite si un baietel ochelarist. Nu stiu daca au zece ani. Vor sa bea un suc. Ma gandesc ca poate parintii sunt in urma lor.Nu. Sunt de aici dintr-un cartier de la marginea oraselului. Intra in restaurant si intreaba de pretu' sucului cu mare seriozitate, parca intreaba de pretul barilului de petrol. Nu le ajung banii. Pleaca repede si revin in cinci minute. Au facut rost de bani. Doo fanta si o cola. Se bucura de comanda aceasta ca de cheile fabricii de ciocolata...pacat ca aceasta nu exista aici. Comanda lor da. Se aseaza la o masa pe terasa. Asteapta comanda. Vine ospatarita cu cele doo fanta s'o cola. vor toti paie. Platesc. dintr-un buzunar de copil apare un somoiog de hartii de un leu. Ospatarita ii ia. Ii numara, revine cu restul, 50de bani. Pleaca. Copiii se intreaba, sa-i lasam ei bacsis? Dilema e rezolvata repede. Nu. Isi beau sucurile tacticos si studiaza tot in jur. Inclusiv pe mine. Eu pe ei. Nu le zic, dar tocmai scriu despre ei. De peste drum ii vede o vecina. Se sperie cand ii vede la terasa hotelului si tipa la ei:''Maaaaaaa! Plecati maaa de acolo ca va prinde aia!'' Copiii rad. Si daca aia ii prinde ce? Doar sunt clienti? Nu?
Lia n-a iesit inca de la dus...probabil se rasfata cu bulbuci, nu-i nimic, o astept...

Published with Blogger-droid v1.5.8

Toamna anului, primavara vietii IIII

I se parea ca primavara ii joaca feste.Cand buna, cu un soare ce-i zambea caldut, cand rea. Sulite de gheata il pandeau atunci de sus, din cerul primaverii crete. Zilele toamnei deveneau tot mai reci. Cercau sa se apropie de el. Se faceau pulbere fina, sa-i inghete chipul. Se faceau fire de vant, sa-i innoade drumurile.El zambea. Toamna nu avea putere, exista doar primavara pentru el. Intr-o zi, manat de treaba, merse la...episcopie. Inauntru, in loc de miros de tamai si rugaciune, narile lui framantau mirosuri de coptura calda...de paine! Sa nu taca el, intreba pe portareasa care-l conducea la un om din episcopie: fain miroase, dati de mancare la Sfinti? Ori poate la ingeri? Femeia, cam cu indoiala, ii zambi ca unui soi de nebunu' satului. Dar nebun el nu era, doar ca nu vazuse ingeri la masa, era curios. Nici sfintii nu-i hraneau, nici pe inaripatii Domnului, era doar brutaria popeasca a orasului. Pleca. Mai tarziu, tot in ziua aceea, vazu din balconul imparatiei sale, Regatul Garsonierei, cum prin strungareata primaverii sale cad raze de soare cald, prevestitoare de izbanda.Ce-o izbandi, om trai si vom vedea...

Published with Blogger-droid v1.5.8

Arges 2

Balcon

Published with Blogger-droid v1.5.8

Arges

Balcon

Published with Blogger-droid v1.5.8

Ce-i mai bun pentru barbati...

Cu putinii banuti care-i mai am, de cand am venit la Curtea de Arges, imi cumpar ce mai e nevoie pe la o gospodarie cat de cat...na...Azi pe langa fulgi de cartofi, lapte, rosii si cartofi....zic sa iau si un detergent de vase...ca na...doar nu folosesc dintr-acelea de unica folosinta... Drept urmare...intru in magazin...cer d'aia, d'aia, d'aia si detergent de vase. De care aveti? Pur. Bun. Un pur, de care e mai bun. Se uita la mine si-mi aduce pur cu protectie pentru unghii si maini...In caz ca iesti dat(a) cu oja, sa nu se strice bucuria... Problema mea...la ce dracu mi-a dat d'asta protector pentru ungii? Lungi nu le tin, in gat nu mi le bag de ciuda,...un aloie viera...ceva cu uischi...ceva mai...barbatesc...pur cu bere...nu au? Dar pur cu coniac? Sa stim naibili o treaba...ce-i de dama, e de dama, ce-i pentru noi astia masculii...sa fie pentru masculi....zic...

Toamna anului, primavara vietii III

Incepuse munca. Era poate pentru prima data in viata lui, viata trecuta printr-un sfert de secol si de primaveri in care facea planuri in fiecare zi, nu pentru el, ci pentru altii...Se schimbase ceva in viata lui. Primavara aceasta venise la momentul potrivit in viata lui. Aproape copt, aproape crud, cu miresme de vise si arome de ganduri. De la balconul noii casute vedea muntii...Vedea verdele curat al ierbii, vedea maretia brazilor, vedea cainii vagabonzi din jurul blocurilor si cum se pisau ei macar odata pe zi pe rotile masinii sale...verde inchis. Era un oras nou, o viata noua. Primavara ii zambea rar, dar stia ca este acolo, ca-i anotimpul lui. Ceilati erau persoane speciale, persoane cu nevoi, oameni...oameni. Poate mai buni decat cei care isi faceau iute o cruce si scuipau repede in san sa nu cumva sa aiba si ei parte de asa ceva. Lupta acum pentru persoanele cu dizabilitati, lupta pentru copiii cu handicap. O lupta inegala. Ei, cei fara toate cele trebuincioase "in casa" si oamenii de pe strada, aia cica sanatosi. Seara, cand gandurile plecau si ele la culcare, el ramanea singur, pazit doar de Icoana lui, adusa de acasa, special, sa-i dea putere. "Iarta-ma pe mine Doamne. Chior sunt desi vad, olog sunt desi merg. Mut sunt desi vorbesc. Vad uratenia lumii, dar nu-i vad frumusetea. Vad pamantul, dar nu sunt in stare sa vad Raiul. Merg pe pamant, dar nu pe drumul cel bun. Vorbesc in lume, dar nu-i vorbesc lumii. Iarta-ma Doamne si da-mi putere sa fiu om. Nimic mai mult. OM".

Toamna anului, primavara vietii II

Primavara venise navalnic peste el. Il luase si-l plimbase pana unde, dupa cum zic localnicii, "intoarce vulturul". Cat ar fi fost de vesela primavara asta de-o vedea doar el, toamna fiind pentru toti ceilalti, un inghet l-a lovit intr-o noapte de nu mai stia cu ce sa se incalzeasca. De baut nu avea, de iubit nici atat... Primavara lui se cam racise... Optimist a indurat totul, a plecat de acolo de la intorsura vulturului si-a revenit acasa...Avea probleme importante de rezolvat. Aici, acasa, primavara i se paru mai calda...dar nu cu mult. Euforia primelor zile trecuse, si acum, daca vroia sa-si tina primavara vie trebuia sa munceasca, sa lupte pentru cei din jurul lui, pentru el... Sa vrei un anotimp frumos cand in jurul tau sunt nori...dificila treaba. Poate singurul lucru bun...incepusa sa-si coasa nadragii...Putin cate putin... Era meritul lui dar si al oamenilor cu care venise in contact. Ii dadusera un scop, il pusesera pe un drum nou. Cumva, adusesera si ei in felul lor primavara in viata lui...Prin strungareata primaverii razele de soare nu se mai vedeau atat de vii. Sa paleasca oare asa de repede o primavara?

Ai lu' Sportu', aia cu surprize...

Astazi s-a disputat ultimul meci din campionat, liga a 2-a. Mai vine doar un meci de cupa, undeva in octombrie... Dupa bataia usturatoare de sambata trecuta, nu credeam ca ne asteapta o soarta prea buna nici sambata aceasta cu Grivita. Echipa bune, cu pretentii, jucatori tineri, nu ca noi, doi aflati la meciul de retragere, inca catvia pe picior de plecare si tot asa...Ce ne asteptam noi sa fie dificil, dc nu chiar sa luam bataie, dar ce se asteptau grivitenii..." Cate le dam ma?" -intrebarea lor favorita inainte de meci. Sportul a demonstrat inca o data, daca mai era nevoie ca poate fi echipa contrastelor. De la jocul tulburator de...nasol de sambata trecuta, la un joc incredibil, frumos si ...castigator pana la urma... Boabele pe care doreau sa ni le vare in sac grivitenii au intarziat sa apara, ba chiar s-au vazut ei nevoiti sa deschida punga in care se primesc cadouri, pardon, eseuri...Si le-am tot dat...pana s-au laut la bataie intre ei, pe teren, iar apoi in vestiare...injuraturi ca la minoritari, iar noi...noi la un binemeritat gratar...asa...ca de sfarsit de sezon... Ai lu' Sportu', aia antrenatii au dovedit ca pot fi si aia cu surpriza... Pacat ca sambata trecuta nu am jucat cum am facut-o astazi...olimpiei i-ar fi cazut cerul in cap..asa...ne-a cazut noua...
Nu-i nimic, azi ne-am revenit, am terminat pe locul 2 in liga a 2-a, seria de bucuresti...sau cum i-o zice...pacat, pacat ca nu sunt mai mult ibaieti si mai multi sponsori...poate, poate mergeam mai sus...asa...rugby-ul ramane doar o placere... Una dintre cele mai frumoase...si mai fidele...nu tradezi, nu te tradeaza...