Toamna anului, primavara vietii IIII

I se parea ca primavara ii joaca feste.Cand buna, cu un soare ce-i zambea caldut, cand rea. Sulite de gheata il pandeau atunci de sus, din cerul primaverii crete. Zilele toamnei deveneau tot mai reci. Cercau sa se apropie de el. Se faceau pulbere fina, sa-i inghete chipul. Se faceau fire de vant, sa-i innoade drumurile.El zambea. Toamna nu avea putere, exista doar primavara pentru el. Intr-o zi, manat de treaba, merse la...episcopie. Inauntru, in loc de miros de tamai si rugaciune, narile lui framantau mirosuri de coptura calda...de paine! Sa nu taca el, intreba pe portareasa care-l conducea la un om din episcopie: fain miroase, dati de mancare la Sfinti? Ori poate la ingeri? Femeia, cam cu indoiala, ii zambi ca unui soi de nebunu' satului. Dar nebun el nu era, doar ca nu vazuse ingeri la masa, era curios. Nici sfintii nu-i hraneau, nici pe inaripatii Domnului, era doar brutaria popeasca a orasului. Pleca. Mai tarziu, tot in ziua aceea, vazu din balconul imparatiei sale, Regatul Garsonierei, cum prin strungareata primaverii sale cad raze de soare cald, prevestitoare de izbanda.Ce-o izbandi, om trai si vom vedea...

Published with Blogger-droid v1.5.8