Tuesday, December 28, 2010

Yeeeey! Mi s-a bulit masina:|

Fac bagajele, sa plec pentru ultima data pe anul asta la Curtea de Arges.  Dau la cheie....dau la cheie...dau la cheie...dau la cheie....ati inteles ideea...De cate ori...bune. Nik! Ziceai ca da sa moara... Ma c' morti si raniti???
Suna p'ala, p'ala p'ala...cati oameni...atatea idei....se distingea una...mergi la service...Sii...sun...trimit aia platforma...pe nici 5 km mi-au luat 155ron....Sa va xut! Sa va rup...sa va....ati inteles ideea. Acolo umbla pe la bujii, da jos nu-sh ce, imi zice ca e de la bobina, si mi-a mai luat 100 de ron...plus 20 spaga... In nici 3 ore mi s-au dus pe apa din benzina...fo 270 de ron...si cica bobina ar fi fo 3-4 sute de ron...trai nenica...nici apa plata nu mai iau de rev...

Wednesday, December 22, 2010

2% Pentru Hand-Rom

Hand-Rom, prietenul copiilor noştri speciali

Fundaţia Umanitară Hand-Rom din Curtea de Argeş s-a dedicat acţiunilor de educare, tratare şi pregătire preprofesională pentru mai mult de 100 de copii, din regiunea de Nord a judeţului Argeş.
Prin Centrul de Zi Marina, centru pentru copii cu cerinţe educaţionale speciale dar şi prin atelierul protejat Dizab-Rom, Hand-Rom schimbă în bine, zi de zi, destinele copiilor cu deficienţe din această parte a judeţului.

 Existenţa fundaţiei este absolut necesară, centrul şi atelierul său fiind singurele opţiuni reale existente la această oră pentru publicul ţintă, statul lăsând în grija fundaţiei educaţia copiilor cu deficienţe din zona menţionată.

Centrul de zi „MARINA” – un centru de suport educaţional pentru copiii cu dizabilităţi din Curtea de Arges şi comunele limitrofe, a fost înfiinţat în septembrie 2002 şi oferă servicii de educaţie specială şi incluzivă, abilitare – reabilitare, kinetoterapie şi ergoterapie, logopedie, psihodiagnoză, ludoterapie, consiliere individuală şi de grup.

Atelierul Protejat Dizab-Rom oferă anul acesta, prin finanţare Soros, cursuri de pregătire preprofesională în meseriile de lumânărar şi legător manual poligraf. Cursurile durează zece luni şi sunt susţinute de personalul specializat din cadrul atelierului.

Îngrijim peste 100 de copii, tineri care odată ajunşi adulţi vor avea atât educaţia cât şi pregătirea necesară pentru a putea lucra şi întreţine singuri, nemaifiind o povară pentru societatea românească, şi aşa chinuită de probleme economice şi sociale existente.

Dezvoltarea şi menţinerea în parametrii optimi a unei astfel de fundaţii şi ducerea la bun sfârşit a misiunii sale reprezintă însă o adevărată încercare.

Ne adresăm dumneavostră în încercarea noastră de a găsi parteneri stabili, prieteni şi sponsori care să ne ajute să ne ducem misiunea la bun sfârşit, înţelegând binele pe care îl fac copiilor.
Sprijinind acum tineri care pot deveni posibili angajaţi, dar şi tineri care prin munca lor vor putea aduce propria contribuţie la dezvoltarea societăţii, nu o vor mai împovăra cu alte şi alte cheltuieli de îngrijire, pensii de handicap etc.


Ajutaţi-ne vă rugăm să strângem formulare de donaţie de tip”2%” în cadrul companiei în care lucraţi. Pentru dumneavoastră reprezintă un efort minim, dar care pentru viitorul fundaţiei noastre umanitare poate însemna foarte mult.




Pasi de urmat: 

Prevederea 2% este un mecanism de transparenta fiscala prin intermediul caruia contribuabilii persoane fizice pot sa directioneze 2% din impozitul lor pe venit catre o organizatie neguvernamentala (asociatie sau fundatie).
Puteti astfel decide catre cine merg (2%) din impozitele dvs.!

De ce e bine sa folositi aceasta prevedere?

Nu va costa nimic!
Contribuiti la eficientizarea cheltuirii banului public-deci al dvs.!
Puteti ajuta la rezolvarea unei probleme din comunitatea dvs. directionand 2% catre o organizatie care lucreaza in acel domeniu.
Va puteti asigura ca acei bani raman in comunitatea dvs. directionandu-i catre o organizatie locala.
Puteti ajuta oameni in nevoie directionand 2% catre o organizatie care lucreaza pentru ei!

Ce trebuie sa faceti?
 1. Descarcati de pe internet un formular 230, completati datele fudatiei asa cum sunt completate in imaginea de mai sus, iar apoi completati astfel:
Directionarea a 2% din impozitul dvs. este o optiune si nu o obligatie.
Nici o autoritate a statului, nici o organizatie sau angajatorul dvs nu va pot obliga sa faceti acest lucru.
2 Completati datele pe declaratia in functie de sursa dvs. de venit:
daca aveti venituri din salarii:
completati declaratia 230 (punctele A si B)

Nu va faceti probleme daca atunci nu cunoasteti suma corespunzatoare a 2% din impozit. Va fi calculata de catre organele fiscale. Puteti lasa casuta necompletata.



Asta-i tot!

Pasul 3. Trimiteti prin posta declaratiile administratiei financiare de la domiciliul dvs. sau depuneti-o chiar dvs, ori inmanati-le persoanei care v-a indrumat in alegerea dumneavoastra. Termenul limita este 15 mai 2011!
V-ati adus contributia la buna cheltuire a fondurilor publice si ati contribuit la o viata mai buna in comunitatea dvs.! Pana la 31 decembrie administratia financiara va centraliza toate informatiile si va vira sumele stranse catre organizatiile beneficiare.


Tuesday, December 21, 2010

Aerosmith - I Dont Wanna Miss A Thing (Armagedon)

?

Ce-as putea spune, mai mult decat ce spun ochii?In ce cuvinte sa descriu ce se vede in privire? In ce moduri sa mai spun ce am mai spus? Oare ce pot spune schimba ce este? Schimba situatii, stari, acte ori decizii? Schimba timpul? Schimba viata? Oare? M-as bucura! Dar pana una alta...e situatia cum e si nimic nu pare a se schimba...decat poate modul de a plange...Si atunci?

Monday, December 20, 2010

Thursday, December 9, 2010

N-am chef...

...Aproape de nimic. N-am chef nici de tine, de tine sau de tine. N-am chef de jocuri curate sau murdare, n-am chef sa mai stiu ca tu nu stii si nu intelegi nimic. N-am chef sa mai zambesc de complezenta si nici sa incerc sa luminez unde nu reusesc nici licuricii. N-am chef sa mai vad cum nu-ti reuseste sa fii al dracu cand tu esti doar prost. N-am chef sa mai dau buna ziuna unor oameni carora nu le doresc decat zile proaste. Nu mai am chef sa ma uit in oglinda ochilor tai. Nici macar in oglinda nu ma vad eu si nu ma vezi tu. N-am chef sa mai vad cum consumi oxigenul aiurea. Cum imputi lumea cu dejectiile tale si mai ales nu mai am chef sa vad cum esti prost. Nu mai am chef sa vad ca nu ai invatat nimic din lectiile vietii. Tot dai vbina pe oameni si destin. N-au treaba ei. Ai treaba tu. N-am chef sa vad ca incerci sa faci din viata o curva si de fapt curva esti tu. Nu am chef sa vad cum faci matanii si te inchini in timp ce'n gura indesi o ..la. Hai sictir. N-am chef.
N-am scris pentru cineva anume. Daca te regasesti...ghinionul tau.

Saturday, December 4, 2010

Grigore Lese, dupa multa vreme

Cand lucram la Jurnalul am scris de multe ori despre si cu Grigore Lese. I-am facut Editie de Colectie...reportaje....cred ca si interviu...Ultimii Rapsozi...ICR...toate nebuniile...Eram luat de nebun...si mai ales de fraier..."se foloseste de tine"...cand n-o sa mai scrii...nici nu se mai uita la tine"...si nu mi s-a zis doar odata...Consider inca falsa afirmatia...Am altceva de scris despre Lese... In seara asta am fost iar la un spectacol de-al lui, la Sala Radio. Tot ultimii rapsozi, cu aromanii farseroti din Cogealac, moldovenii corindatori din Ranca si un grup din Lapus...
Cat de mult imi doresc sa inteleg ce canta aromanii, ramasi mai putini din pacate...nu reusesc...felul lor de a canta...polifonia aceea ce pare din alta lume te copleseste. Mandria si felul lor de a se prezenta si reprezenta. Daca Lese nu ar fi spus ca au toti peste 80 de ani...n-as fi banuit asa ceva...Sunt prea puternici in armonia lor..nearmonioasa...Ca sa ii inteleg, incerc sa ascult sunetul complex de pe final de voce...sunetul plin, compus din toate nuantele vocilor lor. Cu mataniile lor in maini, la costum, cu bastoane stilizate si palarii, parca vestesc schimbarea lumii. Aparitia unei noi stari primordiale, cand omul va folosi minimul de cuvinte si maximul de trairi...
Ne-am indepartat de firea noastra umana si devenim tot mai mult roboti, sau animale...mai putin oameni...Farserotii din cogealac imi amintesc de oameni...

Maramuresenii....maramuresenii au venit nu din "patria" lui Lese, Tara Lapusului(sau de unde or fi venit) ci mai precis din inima lui...Ii drept ca toata muzica aceasta traditionala ii place, altfel nu cred ca se tot lua de guler si de clop cu atatia si atatia tampiti, doar, doar or indrepta coasa vremurilor spre muzica ce intr-adevar merita cosita...nu spre cea venita din sufletul taranului...Ma uit la Lese si vad cum alte raporte parca ii mana inima cand aude muzica din "patria" lui...altfel zbarnaie clopul, altfel se agita camesa...e muzica teribila...muzica care iti scufunda sufletul in durere cand cetera suspina subtirede dor, de jale sau razboi...si tot muzica aceasta te face sa bati din picioare ca nebunul cand ceterii inveselite dintr-o fele de horinca i se latura o zongora, o doba.....O rasunat Sala Radio de cetera maramuresenilor...

Moldovenii din Ranca au venit cu corinde...nu colinde...ci corinde... Cu un bata de care era prin un fuior-simbol al sarpelui.....cu un fuior prins de-o caciula ce reprezenta leul...
Cam ce vechime sa aiba oare corinde moldovenilor din Ranca...de vorbesc despre lei? Ori de soare sau bufnita...vechi...vechi si bune...

Si peste toti a fost Lese. M-a surprins...Mai vesel decat de obicei, intrebator, ganditor, dar si dedicat...Si a reusit cum reuseste de fiecare data sa (ma) transpuna lumile oamenilor in cantec. Vorbesc de lumi pentru ca vorbesc de stari, de situatii...de oameni si locuri....Trec peste vocea lui....nu are sens sa comentez un ceva aplaudat oriunde...As vrea insa sa vorbesc de cum el m-a invatat(fara sa vrea, cred)sa trec peste granita primului auz(asa consider eu) si sa caut sufletul omului de la care vine horea, doina, strigatura...Am ascultat scrisor iscrise pe front si mi-au dat lacrimile...Nu din cauza lui Lese...ci din cauza oamenilor care le-au scris...A feciorului plecat la razboi fara soarta de intoarcere...ori poate din cauza femeii care prin corinda isi canta sotul, feciorul ori alta parte barbateasca din neamul ei...Luati din Lese nu cantecul...ci omul care a facut cantecul...incercati sa simtiti sufletul omului care in simplitatea lui taraneasca a incepus sa se cante...sa-si cante dorul si nevoia...ori poate bucuria...veti fi coplesiti...De surprins la Lese...la omul Lese...sunt de surprins momentele cand se arata el pe adevarat(tot de la el am invatat asta...nu ca mi-a zis...doar am fost atent..). Ca ven ivorba...ne mai aratam noi pe adevarat? Mai suntem adevarati? Sau suntem un soi de camera a oglinzilor? Cate o oglinda pentru fiecare alta camera a oglinzilor cu care ne intalnim...?Pe adevarat...n-am prea mai vazut oameni...e si greu...Fiecare avem impresia ca ducem o golgota in spate...si'n loc de un Ajuta-ma Doamne...cautam filozofii ieftine...si-am uitat de neam, de tara...si-am uitat mama si tata...am uitat cine suntem...Pe adevarat nu mai suntem nici noi cu noi...

Thursday, December 2, 2010

ei? pe unde umbli?

CeicutineingernegrudenumaiaparinumailasipenenumaisimtcumrespiriinvazduhdeasuprameatisaufrantaripiletisaualbitaiinceputsatifacicruceainversoripoatevinulalbdinsticlaneagrateaimbatatdeairatacitdrumulsiraiulastaeplindepericolechiarsipentruingerisanumaizicdepamantenimulttimpamstatatarnatdoarintrundegetdebuzaraiuluisinjosmatrageaupacateleghiaremulteamsimtitininimapicioarelemiaufostzdrelitedeciocaneleinfamieitupeundeumbliingereetreabatacefacidarvezisanuafleDumnezeu...

Dupa mic dejun...merge s'un dulce...

De 1 decembrie am tras o fuga pana la Pitesti...chestiuni....importante...si foaaarte....bine dispunatoare...Pana insa sa ajung acolo...a trebuit sa bag ceva gaz in Lia...ca n-o merge saraca numa cu aer...so...Opresc la Petromul de la iesirea din oras, pe sensul spre Pitesti...In masina...urlau parazitii....minte-maaaaaaa, minte-ma frumooooos.... zi ca-mi bag ...la in crucea ta...ma mai iubesti??? Trecem peste...bag benzina si ma'c la casa, sa platesc. Achit si dau sa ies. La usa, un cutulache mic si frumusel foc. normal, privire plina de staruinta, mila, cersetorie, trai-ti-ar da si mie .etc... fiind zi de sarbatoare nationala(app... La multi ani!!! Romanilor...e...vecinilor veniti cu carnea sub sa p'aci pe langa noi).  bun...fiind zi de sarbatoare, m-am gandit si la sufletelu' lu asta micu, a lui snoopisor dog... intru inapoi in benzinarie si intreb vanzatoru'... Auziti, catelu' ala micu de afara...papa el eugenii??? Omul se uita la mine si crezand ca-l iau la misto imi zice...mai degraba batoane fagaras...
DA? Bine, dati-mi si mie unu ca'mi trebuie...
Il iau, il achit si ies la cutu.

Mai cutu, papi tu fagaras(spre norocul lui, a raspuns da).
Na d'aci...si iau fagarasu' pe care eu unul nu l-as manca, nu pentru ca nu e bun ci pentru ca este plin de stafide...deci nu mersi, si il rup bucatele la animalul in cauza...lu' snoopisor. Asta micu, de respira greu de la frig, inhata o bucata si incearca s-o rontaie...nici tare, nici moale...ma omule, ce dracu' mi-ai dat??
Papa ma! t'ar coada plina de covrigi!!!
Si...papa...mai scotea limba p'afara ca devenea fagarasu lipicios mai...ma rog...
Vanzatoru' era socat...nu-i venea sa creada. Vine pana la usa(d'aia automata) si se uita...usa se deschide si-l aud strigand: maaaaaa, vino sa vezi ceva!!!
Mai apare un coleg...amandoi se uitau...ca la un nebun de da la caine sa mance ala baton fagaras...
Cainele...baga una, baga doua...parca nu era chiar ce'si dorea...
Baga ma in tine daca ti-am dat!!! altceva nu vezi! Sau nu-ti place???
Petromistu ii ia apararea...mananca el, da' mai incet...

M-am linistit...gata snoopisor...la multi ani ma!!!

Volutar, la Prima TeVe


„Voluntar de profesie”, ediţia a-VIII-a, 28 noiembrie 2010 from maimultverde on Vimeo.

Film luat de pe bucurenci.ro

Monday, November 22, 2010

Mic Dejun cu tovarasii mei...cainii

Am plecat cu zorile la subrat spre Curtea de Arges. Era in jur de cinci cand am uschit-o din casa... Numa' bine caci mi-am uitat telefoanele...Mai aveam doar un sfert de drum sa ies din Bucuresti pe Autostrada...asta e...m-am intors. Le-am luat. Le-am injurat. Si ele pe mine...ca cica io's fraier de le-am uitat nu ele... Adevarul este ca nu am auzit sa aiba gura sa strige dupa natafleti...Aseara m-am pus la somn cam nemancat...dimineata m-am trezit cam hamesit...ca un...caine...Pe autostrada, la o benzinarie mol...n-am mai rezistat...am oprit sa-mi iau ceva de papa...ce sa fie...ce sa fie...pateuri cu branza...fornetti( asa se mai scrie? habar nu am)doua. mari...si un bounty...asa...de gust. nu ies bine din benzinarie, ma opresc la o masa afara. ce daca afara venea o ploaie de curgeau siroaie? si eu eram doar in tricou...merge si asa... Cum am pus punga de pateuri pe masa, m-au inconjurat fo...6 caini. p'orma 7. Pe varste. Doi puiuti spre adolescenta, doi-trei in floarea varstei si unul(apoi doi) parca mai...pensionari... Ce pana mea sa mai fac?Sa mananc singur...nu se cadea....sa plec de acolo...nu ma lasa sufletul...bine ma... v'ar coada plina de covrigi.... va dau...da mancati frumos...la unu o bucatica, mie o bucatica...uite asa, uite asa...nu mai pridideam sa astup gurile pretenilor cam latosi...s-a dus un pateu de parca n-a fost de cand lumea! iar cel de-al doilea...s-a dus si el dupa frasu' fara sa mai zica nimic...nici eu nu m-am saturat, nici potaile...da mancaram bai frate...mai ceva ca la restaurant...poate or fi zis si ei bogdaproste...Bounty nu le-am dat...nu stiam cum stau cu glicemia...
Salut!

Wednesday, November 17, 2010

In tara fara de caractere

Era odata ca niciodata... Se facea ca era undeva Tara Moldovenilor. Condusa de un voievod de fel moldovean prin adoptie. un pui de oltean intre moldoveni...Praslea cu parul de foc. Drept in fata Domnului e sa spuna Praslea ca unii erau ca painea de buni, sau macar asa s-au aratat cat a fost Praslea venetic acolo. Lucra la...grajdurile regale. iubea caii de hartie si invatase an de an, in alte grajduri, cum sa-i ingrijeasca din ce in ce mai bine.In Tara Moldovenilor insa grajdarul cel de frunte...alt moldovean era mai...special...nu avea incredere in meseria lui Praslea, caci nu era din tagma.lui, si nici moldovean nu era...d'apai moldoveanca...prefera insa oameni care pana sa ajunga sa aiba grija de armasarii de hartie ai regelui, cel mult periasera broaste testoase...acum era Praslea in situatia asta...plus, trebuia sa se lupte pana si pentru perie cu agiotantul grajdarului sef...asta...naiba sa-l ia ce natie era...una proasta, in ori ce caz...Asta avea o obsesie...virusii...ar fi devirusat pana si spirtul...si chiar incerca asta...Trebuia Praslea sa perie testoase.in timpul asta, mojicii si mojicele grajdarului sef...sef la adunat baligi...ingrijeau de caii de hartie...grajdaru sef nu era multumit nici de cum peria testoasele...cica nu le peria bine paru pe spate...treaba...Praslea...un caracter puternic...grajdaru sef...un taran de toata jena. mergea tarandu-se la rege, cu ochii in pamant. slab de fire si parsiv. cand revenea la grajduri...incerca sa fie in fata angajatilor precum regele. doar gura de el. Praslea nu se putea indoi de spate. caracterul nu-l lasa...grajdaru sef prinsese ,pizma pe Praslea...nu s-a lasat pana nu a scapat de Praslea cel cu parul de foc...Credea mojicul ca asa va disparea Praslea. Nimic mai fals... Praslea a ajuns print...mojicul...ramane mojic insa..va veni si vremea lui...
Published with Blogger-droid v1.6.3

Marina, Cupa Abilităţii


Fundaţia Umanitară Hand-Rom din Curtea de Argeş, prin intermediul Centrului de Zi Marina, organizează evenimentul sportiv destinat elevilor cu nevoi speciale, „Marina, Cupa Abilităţii Hand-Rom”. Prima ediţie a proiectului va avea loc joi, 18 noiembrie 2010, de la orele 12.00, în sala de sport  a Colegiului National Vlaicu Vodă, din Curtea de Argeş.  Inedită prin concepţia sa, Cupa Hand-Rom aduce în acelaşi loc reprezentanţi sportivi-copii cu dizabilităţi, de la trei şcoli speciale din judeţul Argeş, inclusiv de la grădiniţa specială din Piteşti.. Sportivii vor concura la trei probe speciale, Atletism, Fotbal şi Baschet. Cele trei discipline au fost alese de către specialiştii Centrului de Zi Marina, centru pentru copiii cu cerinţe educaţionale speciale, şi au ca principal scop punerea în valoare a abilităţilor copiilor.


Proiectul Sportiv „Marina, Cupa Abilităţii Hand-Rom” îşi propune să aducă în acelaşi loc reprezentanţi ai celor patru şcoli speciale din judeţul Argeş cu scopul de a stimula dialogul dintre aceste unităţi de învăţământ. Un alt scop este acela al apropierii mass-media de domeniul educaţiei speciale şi al incluziunii sociale prin implicarea directă a reprezentanţilor săi în viaţa tinerilor cu dizabilităţi.

Conform regulilor stabilite de către fundaţia organizatoare, Hand-Rom, fiecare şcoală va aduce o echipă mixtă de elevi, de diferite vârste. Acestora li se vor alătura în cadrul competiţiei reprezentanţii mass-media prezenţi. Fiecare probă va avea punctajul ei, iar rezultatele finale vor totaliza punctele adunate de fiecare echipă de-a lungul celor trei probe. Fiecărei echipe participante i se va înmâna o cupă şi medalii, în funcţie de locul ocupat.


 Costel NICOLAE – director Hand-Rom :
„Prin acest proiect ce dorim sa devina traditie Hand-Rom, cu sprijinul  sponsorilor, sunt convins că putem oferi o şansă copiilor cu dizabilităţi de a-şi descoperi abilităţi sportive, iar reprezentanţilor media participanţi dorinţa de implicare socială. Citându-l pe Robert M. Hensel <<Dizabilitatea mea mi-a deschis ochii pentru a vedea adevăratele mele abilităţi>>. Desigur, şi la centrul de zi MARINA sunt copiii cu abilităţi sportive cărora trebuie să le oferim această şansă.”



Hand-Rom, organizaţie neguvernamentală, non-profit, îşi desfăşoară activitatea în oraşul Curtea de Argeş, din luna noiembrie 1999, acreditată ca Furnizor Servicii Sociale. Misiunea fundaţiei este aceea de a iniţia proiecte şi programe prin care persoana cu dizabilităţi să-şi construiască viitorul şi să-şi influenţeze destinul. Scopul organizaţiei îl reprezintă orientarea şi integrarea socio-economică şi profesională a persoanelor cu nevoi speciale (dizabilităţi) prin activităţi de educaţie specială şi incluzivă, pregatire profesională.  


Partener principal al evenimentului este Colegiul Naţional Vlaicu Vodă.
Principalul sponsor al evenimentului este Fundaţia Vodafone România.
Sponsor secundar, Nicosmail, Unitate Protejată.


Pe acestă cale, invităm toţi jurnaliştii care doresc să participe la această acţiune sportivă dar şi să cunoască mai bine universul tinerilor cu dizabilităţi să ni se alăture. Mulţumim.


Persoană de contact:
Costin Anghel, Director Comunicare,
Fundatia Hand-Rom
Email:costin.anghel@gmail.com
          info.handrom@gmail.com

Friday, November 12, 2010

E loc de mai bine

Cred ca e loc de mai bine si-n sufletul meu mai incap multe. Incap rapitoare, incap vise si iluzii, incap oameni, incap locuri. E loc de mai bine in sufletul meu si printre randuri sterse de vreme, printre amintiri ce nu apar decat la timpul lor nepotrivit e loc de mai bine. E loc de iubire, e loc de placere, e loc de soare si de nori, de luni si de stele, de oameni si locuri. Nu-i loc pentru ura, nu-i loc pentru unul si altul ori alta si alta. E loc de de toate cat timp vin zambind, nu cu ura, nu cu ganduri, nu puse pe rautati.

Wednesday, November 10, 2010

Eu.26.

Mai e un pic. ziua mea a trecut. m-au felicitat multi si multe. de la ingeri...la...oameni. mama m-a pupat prin telefon.ce daca?pupatura ei e ca si visul frumos.nu-l atingi.dar ramane in sufletul ei. am sunat-o eu de dimineata. trebuia sa-i multumesc. ei si tatalui meu. m-au facut, m-au crescut. m-au educat, mi-au fost aproape.ei si surorile.intotdeauna. bai flacai...va cam iubesc pentru asta. am primit urari. le-am simtit pe cele venite din suflet, dar si pe cele de complezenta.nu-i nimic. exist oricum. de 26 de ani calc pamantul in picioare si-i spun ca-l iubesc. sunt ani in care am copilarit. am crescut. am invatat. am ras, plans, m-am bucurat sau am suferit. sunt ani in care am invatat sa fac dragoste. ani in care am muncit.ani in care am suferit si am facut oameni sa sufere. am iubit si am fost iubit. 'oi mai iubi. poate voi mai fii iubit. cu siguranta. am inviat fara sa mor. am murit inca traind. am facut de toate, mai putin sa-mi uit familia, neamul, tara. am fost egoist si totusi am si m-am daruit. anul asta, de la 25 la 26, am pierdut doua joburi.mi-a parut rau.acum imi pare bine. am devenit voluntar de profesie in arges. am cunoscut oameni, nevoi, caractere si vise. visez cu ochii deschisi si visul prinde viata. am ingerul meu alb cu pene negre si o primavara care apare si dispare. am detoate, mai putin regrete. am trecut prin 26 de ani. nu regret nimic.nimic. trebuie sa cer iertare? Doar lui Dumnezeu. Sunt 26 de ani. Ai mei sunt toti. Multumesc. Noapte buna.
Published with Blogger-droid v1.6.3

E ziua mea

Prieteni buni, prieteni care sa nu te uite...poti gasi peste tot. trebuie insa sa fi si tu om.
Published with Blogger-droid v1.6.3

Tuesday, November 9, 2010

Rugaminte mare!!!

Intrati aici: http://incluziune.activewatch.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=38&Itemid=37
 si votati va rog nicosmail Multumesc!!!

Sunday, November 7, 2010

Cuceritorul din Casa Presei

M-a facut mama frumos, mare, mare norocos...hapciu...Si totusi...s-ar parea ca nu sunt prea departe de adevar... Aseara in timp ce imi desfatam auzul cu glasul parintilor, cu placerea mica dar atat de...aproape de sufletul meu, de a sta in casa din Bucuresti...in fine...in timp ce eram si io venit in vizita in Bucuresti, primesc un telefon... O voce feminina(draguta de altfel).

"Alo? Costin?
Da.
Nici nu stiu cum sa-ti zic...tu nu ma cunosti, nici eu nu te-am cunoscut personal, doar din vedere te stiu..
Asaaa, si? Care-i baiul? Cine esti?
Pai Alexandra.(Eu:?????)
Si cine esti si de unde ai numarul meu, ce vrei?
Pai ca am aflat ca nu mai lucrezi la jurnalul si-mi pare rau si m-am hotarat sa te sun. Am numarul tau de multe luni si...am tot stat in dubii daca sa te sun sau nu. Am nr tau de la o prietena buna, fosta colega la jn.(ma sa fie!!)
Asaaaaa
Si as vrea sa te cunosc. Ca mi-ai placut!!(haida na!)
Am vrut de cand te-am vazut sa facem cunostinta, dar prietena mea mi-a zis atunci ca ai o relatie serioasa si sa nu ma bag. Acum cum esti? Mai ai pe cineva? Ai vreo relatie???(aici intervine neincrederea mea totala in sinceritatea acestei domnisoare...)
De ce te intereseaza? Care-i treaba?
Pai m-am tot gandit daca sa te sun, sa nu deranjez, deja ma simteam cu un picior in groapa dupa ce am aflat ca ai pe cineva. Mai ai? Ai pe cineva?(curioasa gagica...).
E treaba mea. Probleme? Tu vrei sa stii sau te-a pus altcineva sa ma intrebi??? De exemplu ......
Nu, nu, nu m-a pus nimeni, imi placi tu(sau ceva de genul)
Asculta-ma, n-m incredere in genul asta de cunostinte si modul asta de a face cunostinta. Zi-mi cine esti, ce vrei si daca tot ma bati la cap cu prietena ta, zi-mi cine e. Macar stii cum arat?
Da! Desi te-am vazut numai de la distanta...(si ascultati descriere).Ai cam 1,75, bine facut, blondut si privire patrunzatoare (Sa ma bata soarele...cat-a de patrunzatoare sa-mi fie privirea, de asta a observat-o de la distanta???).Deci? Vrei sa ne cunoastem?
Bucuros de cunostinte noi, dar nu asa. Da-mi o adresa de facebuc' sa vaz si eu cine esti de fapt.
Si-mi dadu un profil facut la secunda, gol si chel doar c'o poza...Trebuia sa ma sune, n-a mai facut-o. Probabil privirea mea patrunzatoare i-a plesnit una prin telefon....
Oare chiar ea era interesata...n-as baga mana in foc... Daca era ea interesata...atunci nu prea stie sa agate...Daca era doar o cartita in cautare de detalii despre mine, dorite de altcineva...hai sictir...

Thursday, November 4, 2010

Frumos, dar atat de dureros...

http://handrom.blogspot.com/2010/11/potecile-copilariei-intre-gratii-si.html

Tuesday, November 2, 2010

Balsam natural cu aroma de satra

Se facea ca Ciuica nici acum nu mi-a adus masina de spalat la garsoniera. Se mai facea ca spal rufele cand apuc, la centru. Pe acelasi sistem se facea ca-mi tare place aerul si vremea din Curtea de Arges. M-am gandt chiar, ca daca tot am aer curat de munte, sa nu mai folosesc chimicale, aka balsam de rufe. Adica gospodinele, cel putin alea de prin reclame, dau bani grei pe balsam cu parfum de munte si aer curat, si eu care am achestiile astea doua la discretie...sa dau bani pe chimicale?Nu! mi-am lasat rufele de vineri pe sarma. sa se oxigeneze, sa prinda tot muntele in fibra lor...ai, m-am gandit sa le bag in casa. pe post de flori, sa-mi imbogateasca oxigenu' in camera. idee proasta.aerul meu de munte, de la fumul scos cu darnicie de sobele vecinilor ce stau la case, ei bine, balsamul meu de munte s-a transformat in altceva si acum toate hainele miros a...a....a..balsam cu aroma de satra...put a fum de mi-e rau...ce ma fac?
Published with Blogger-droid v1.6.3

Thursday, October 28, 2010

Bucatareli insomniace

Bate ceasul miezu' noptii, scartaie tzatzana...mintii...Bucataresc. Sunt singur. mi-as dori sa fie cu mine...dar mai bine nu zic. iar citeste cine nu trebuie. mai devreme, mult mai devreme am sorbit cu ochii inchisi dintr-un vin alb, intr-o sticla neagra. muiam in sticla o pana ratacita a ingerului meu si apoi asteptam sa mi se scurga stropii in gura. sa ma imbat din picaturi de vin alb dintr-o sticla neagra scurse de pe o pana de inger... n-au fost destule picaturi sau in pana s-a pierdut taria. cert e ca mi s-a facut foame...si sete...si pofta...pofta de...pofta de...e treaba mea ce pofta!Bucataresc. m-am saturat parca de bucatarit...si totusi de obicei bucataresc doar carnati in tigai si pireuri din fulgi...si totusi parca eu gatesc lumii intregi. as gati mai degraba salaturi din iubire si deserturi din dragoste. as bea apa din apa lunii si-as manca cucosi fripti la gratarul soarelui. sa fie cucosi cu ochi din alama si carne din boambe de tun. as inghiti dintr-o data durerea lumii doar s-o diger, s-o scap intr-un veceu si sa ragai bucurie. sa va imputesc pe toti cu ragaiala mea pentru tot restul vietii. Bucataresc. dintr-o punga de legume congelate si'un fo zece cartofi, plus doua cotlete fierte si-o maioneza veche imi fac salata boeuf. am legumele fierte, carnea fiarta si acum imbaiez cartofii. ma deranjeaza doar centrala si latratul cainilor. in fata am o cana mare cu vin aburind si'n ibric sade cuminte un mar ametit de vin, taiat in doua. e unu noaptea. bucataresc. imi fac salata boeuf. mai bine as gati iubire. ati manca? daca va constipa? ori poate iese iute de va ustura...pardon de expresie...curu'?bucataresc. scriu.mai bine tac in scris si beau. poate o sa mai gatesc si altceva. dar nu iubire. nu stim s'o mancam. doar ingerii poate mai stiu. pacat ca sunt acolo sus. bucataresc si ei?eu da. sa am pofta buna.pa.
Published with Blogger-droid v1.6.3

Wednesday, October 27, 2010

Despre Dumnezeu, de la un pacatos

Se prea poate ca prin ce scriu acum sa stric si bruma de sfintire adunata de prin toate cotloanele sufletului...se poate sa...si ce daca?
Despre Dumnezeu, numai de bine. Ii spun Lui  Dumnezeu, Ma, Barbosu'. Ii spun cum ma duce capul si-n mintea mea, El se amuza. Trebuie sa-i mai spuna si lui cineva un banc, o gluma...ori nu?

Fara sa ma dea credinta afara din casa, nici macar din pat, vin si-mi permit sa fac o serie de afirmatii, vorbe nascute, nu crescute, vorbe gandite nu auzite. Si vin si vad ca este tot mai la "moda" sa fim credinciosi. n-ar fi rau. Numai ca trebuie sa o spunem si cu voce tare...Ca doar....asa-i smerenia...nu? Si venim si ne batem cu pumnul in piept, si dam lectii, si ne uitam urat la cel de langa noi, ca nu-si face crucea chiar drept...ori poate n-a citit nu'sh ce pateric sau Biblia. Ho! Nici eu nu am citit-o. Ia sa vad care se risca sa-mi interzica sa mai ma rog(putin sau rar, des sau mult...treaba mea cat si cum) pentru treaba asta. Din putinum meu de cultura teologica am inteles ca suntem fiii Lui, ori mai filosofic spus, particule de dumnezeire. Ca doar spunea Spinoza ceva de genul..." Dumnezeu ne iubeste prin marea iubire cu care se iubeste pe sine"...sau ceva de genul...Purtam pe Barbosu' in noi. Ar trebui deci sa fim mici sfintisori...au ba? De liberul arbitru va mai aduceti aminte? well??? Suna bine nu? Nu ne tine Dumnezeu de marionete, ne lasa sa ne jucam si noi cu propriile sfori. Uitam tot mai des de El cand ne jucam cu noi... Ne este bine...wow...ce tari suntem, noi oamenii, stapanii pamantului...si parca Dumnezeu poate sa mai astepte...mai bine mancam, bem...''tem ceva...merge treaba. Cand dam de greu....parca liberul ala de arbitru ne cam incomodeaza.... Nu vrei tu Doamne...sa fie, sa faca, sa dreaga...sa-mi iei constiinta, libertatea de decie etc....si sa ma rezolvi tu? Hai ca dau si io o lumanare d'aia fina...ca's baiat atent... Si tot asa.... Il bagam pe Dumnezeu in toate...ca doar e in toate... Darrr...il bagam prost...si doar cand ne convine...Tine post fomeia si nu i se da barbatului....ca nu ie voie...da cand se duce la impartasanie...plesneste cel putin inca fo doua cuvioase daca se baga in fata alea, sau ca sa se bage ea in fata....Da....e smerita....MARS!! Daca unu bea ca porcu toata viata si moare pe tema asta...familia sufera...da' se alina zicand...asa a vrut Dumnezeu....ca sa nu mai vorbesc de clasicul " Dumnezeu sa-l ierte"... Il iarta ma...de iertat cred ca ne iarta pe toti...ca altfel...ramanea Raiul pustiu...si jos colo unde nu vrea nimeni...ne calcam pe picioare...  darr....bine nu e... Ma doare in gat...tot Dumnezeu e de vina, sau macar el sa ma scape de durere...nu-s eu prost ca am baut rece ori cine stie ce...Dumnezeu... iese copilul bolnav.... nu-s de vina eu si ea ca am mancat numa kkturi...si nu am avut grija sa ne curatim, la propriu si la figurat inainte de a concepe...e o incercare de la Dumnzeu...ma sa faceti voi plici??? pe cuvantul vostru??? Si as continua...darrr....mai bine...alta data.

Monday, October 25, 2010

Ma intorc...

...la tine blog. Revin cu ganduri bune. Ce daca viata e cum e? Ce daca pana si pe blog sunt urmarit mai ceva ca in dosarele securitatii? Ce daca nu mai e, si nu mai e de mult? Stres...de ce nu? Ei bine, ce a fost nu va mai fi. Ce este poate fi frumos. Ce va fi...va fi daca vrea si ce vrea Dumnezeu. Tu blog...se poate sa mai fii, se poate sa nu...Daca pana si tu ma torni...

Si mi se spune ca prea scriu de primaveri crete, de ingeri si de sticle de vin si uit de oameni...Oare? Si mai blog, stii, n-am nici un motiv si totusi sunt bucuros. Sunt obosit si totusi as pleca descult spre stele. Mi s-au rupt blugii in 'ur si totusi as merge la un dineu cu ei, numa' de-al naibii...Stii de ce? Pentru ca pot, pentru ca exist. PEntru ca Barbosu' inca ma tine si-mi arata ca tine la mine, poate mai mult decat tin eu la el. Si ma uit in jur. Si e mama, tata, surorile si "neni mic" sau "minimau" ori poate "andu", ori pur si simplu cel mai adorabil nepot...Ma' ce Pastele masii sa ceri de la viata mai mult? Am inca fo doua luni casuta mea din Curtea de Arges, m-as bucura sa ramana acolo si dupa...cu vinuri si ingeri si vieti si copii si colegi si directori si bune si rele si...si Dumnezeu. Bai blog...da-o dreaq. Zi-le ma tu la oameni, ca eu m-am saturat sa le-o zic. O viata, o singura gaura pe post de fund si multe sau putine zile...Nu mai bine traim? Hai sa traiesti!!! Ma duc la minimau...

Monday, October 18, 2010

Trist

N-am mai gasit nici o pana pe perna si nici o rugaciune zgariata pe vreun zid. N-am mai gasit nici fire de aur din aura lui  si nici vin alb in sticle negre. Nu mi-am mai gasit ingerul si nici el pe mine...O veni Apocalipsa???

Sunday, October 17, 2010

Dimineata

Ceata diminetii la Arges
Published with Blogger-droid v1.6.3

Toamna anului, primavara vietii VIII

Era din nou la masa lui. batuse pana ce scrisese despre primavara. Ce rost sa scrie cand anotimpul sufletului sau mai exista doar in scris? Prindea viata doar cand din calimara pana isi tragea seva si dorea sa scrie? Se dusese buhul primaverii lui si dintr-o data...nicari n-o mai gasea. impartea raze zglobii de soare prin alte orizonturi.poate mai negre, mai jegoase, mai nepricepute. dar cine dracu sa inteleaga primavara, cu tot cu strungareata ei? fiecare anotimp are nebunia lui. dar o nebunie atat de goala, lipsita de esenta...nu mai vazuse. era in van. in van la dracu! du-te primavara. poate vine vara...cine stie... de-ar veni macar Soarele de Husi...ori ingerul cu pene negre...tu te du...ai cararea ta pierduta...dar daca zici ca e a ta...
Published with Blogger-droid v1.6.3

Tuesday, October 12, 2010

Ciudat

Pana si ingerul vine doar cand vrea el. Se uita peste umarul meu, dar nu se uita la mine si din atatea fraze posibile imi spune doar "buna", ori poate "pa". Ciudat cum ingerul asta ingereste asupra-mi doar cand vrea el, sau cand crede el ca e cazul, dar nu ma intreaba cand anume as avea nevoie totusi de-o minune. Si mai am impresia ca primavara-mi creata s-a cam suparat. Si-a ascuns strungareata sub o perdea de nori si de la departare ma lasa sa inghet. Nu tu raze de soare,nu tu zambete'n cer, nimi, nimic, nimic. Un mare nimic. Si eu care credeam...probabil credeam prost...Ce ingeri, ce primaveri...vin toamne si nu doamne, vin nori si nu sori....LA dracu cu parerile mele si gandurile mele. Degeaba m-am chinuit si-am subtiat pernele din garsoniera noptilor mele, lipidu-le pene doar, doar, vor zbura ziua... pe cer senin sa ma duca departe pe-un taram fericit... Departe de mine pare acum primavara si ingerul meu s-a dus...probabil...probabil unde? Habar nu am, oare pot sa cer altul? Mai Doamne, imi dai te rog un Inger neinceput? Imi dai te rog sa sorb dintr-o cana...roz? Daca roz tre sa fie viata, atunci viata-mi e naspa, n-am vazut rozul, n-am mirosit norii si nici in lacrimile nimanui nu mi-am inmuiat picioarele...Si pe buzele arse, arse de dorinte de mult n-a mai poposit...nici un fulg...E cam naspa Doamne ce se intampla pe aici...credeam ca este bine....credeam....credeam ca prostul...ca de obicei....Ce ingeri, ce primaveri? Pareri desarte...nimic...nimic...nimic.
Si tu nu mai citi, mergi pe drumul tau, marita-te vant, insoara-te luna, tu mergi pe drumul tau...

Monday, October 11, 2010

Nici la munca nu ma lasa...





Trec...

Zilele, noptile, iubirile, patimile, saruturile, femeile, sticlele, vietile....trec anii precum golanii si zilele precum fetitele, trec mii de aburi de alcool si inca pe atatea pasari in zbor. Trec primavari cu strungarete si'apar ingeri albi cu pene negre, trec...stai...ingrul este...trec mai departe zilele si noptile si trec vietile si trec si mortile uneori pe langa tine si mai trec si lacrimi si vise si suspine...toate trec si trec pe langa tine si tu prinzi din zbor doar franturi de sarutari ori poate franturi de patrunderi si sferturi de nopti...trec multe, si mai multe si raman cu nimic si mai vin altele si raman cu tot si zboara pene, zbor ingeri si se parasuteaza lumea...printre mii de parasute bune...te-am gasit tocmai pe tine a dreaq! aia de nu te deschizi...niciodata...si ma lasi sa ma duc naibii in lume inainte fara frana, fara nimic...oare...cat mai merge?

Thursday, October 7, 2010

Intrebari

Pe o panza de paianjen sta uitat sufletul meu. Descopar cum oamenii carora li-l arat, li-l ofer  doar zambesc frumos si intorc spatele. Si vad cum din senin oameni pe care nu i-as fi banuit vreodata vin si-mi sterg sufletul de praf. Ba chiar il saruta...Oare eu sunt prost, ori oamenii care intorc spatele...O sa fie prea tarziu pentru mine sua pentru ei???

Wednesday, October 6, 2010

Bihor

Prin Muntii Bihorului
Published with Blogger-droid v1.5.9

Monday, October 4, 2010

Cred

Ca sunt ani lumina de cand n-am mai simtit rasaritul pe buze. Sunt paduri intregi de vise prin care nu am mai avut curaj sa umblu. Ciudat...tocmai acum cand mi se spune ca m-am buhait, am am curaj sa privesc dincolo de nori. Vad primaveri cu strungareata din sori si curcubee de pareri...e viata o metafora sau sunt eu beat? Da, am baut un vin alb dintr-o sticla neagra si nu ma mai satur de el...pacatul meu. Doamne...vreau sa vad Raiul aici pe pamant...si daca tot mai imi torni cate o lingura'n viata, Mai Doamne...vinul asta...cu albul lui si sticla lui neagra...e Raiul meu tot? Cand am descoperit viata, Tu nu o lua inapoi, lasa-ma sa strang amintiri mii, sa am ce povestii cu strabunii, cu bunii, cu fratii si fartatii, cand nu v-om mai fi. Poate ingerii se plictisesc, si parca nici sa bea nu au voie..le-as spune povesti, Dar trimite-ma Doamne pe firul lor sa le petrec, sa le pot povesti intr-o soapta... Eu, ingerii, si-un pahar de vin alb intr-o sticla neagra...Te rog.
Published with Blogger-droid v1.5.9

Sunday, October 3, 2010

Cat'a scroafa...

goliat...ti-am gasit titiu...
Published with Blogger-droid v1.5.9

misto...nu?

Si scufita rosie ar fi invidioasa...
Published with Blogger-droid v1.5.9

Drumul spre Beius

Voluntaresc si la Beius.Aci fac case...plecai cu noaptea in cap. valea oltului?un prost cu duba pe contrasens. mi-am lasat juma din anvelope pe asfalt...pe urma...sibiu, sebes,apuseni, bihor...un soi de greiere care sarea pe mine si apoi se ascundea...pana l-am ucis...apoi...beius...cazare, masa...si culmea! pana si aici am gasit pene negre de inger alb. imi vine sa plang. sunt norocos.Dumnezeu ma iubeste, si-mi arata prin grija si oameni...si ingeri...Multumesc...
Published with Blogger-droid v1.5.9

Saturday, October 2, 2010

Voluntar de profesie...cu lipci si cutiute...(foto)








Vorbe de betie

Am adunat penele tale, inger alb cu pene negre...am am adunat parfumul tau din toate ungherele lumii nevazute si de departe am simtit cum tu te intrupezi. In vis cand tu apari intreaga lume amorteste. Ma rup in doua sa te pot vedea din doua parti, sa-ti vad penele cazute din suflet, sa-ti respir privirile. Abia reusesc sa te vad, chiar si in vis inger alb cu pene negre, si-mi pare ca in trupul tau micut musteste pacatul, si-mi pare ca in ochii tai plange o lume intreaga. Nu-i cu putinta! Cum de nu-ti plesneste pielea micutului trup de atata dorinta, si-atata vointa? Fa-te vin sa te sorb pan'o sa mor, fa-te gheata sa mi te pun pe suflet pana-l racoresc. Fa-te o boala si-omoara-ma'ncet...Fii ce vrei tu, dar mai presus de toate...fii tu, inger alb cu pene negre...Un inger pacatos...

Tuesday, September 28, 2010

De ce?

Oare de ce ne credem uneori zei? avem impresia ca totul ni se cuvine, si mai ales...gratis. Oare de ce privim viata ca pe un dat oarecare? Cel mult o pretuim pe-a noastra sau nici macar? De ce vrem totul pentru noi? Nu mostenim pantul, nici macar firele de praf. Si totul e la extrem. Si frumusete au doar unii... Serios? Si viermii ne mananca pe alese? Si moartea nu ne ia pe ales. Ne secera pe toti. Nu mostenim nimic. Nici macar firele de praf...
Published with Blogger-droid v1.5.9

Voluntaru'n gunoi...





Sambata ce tocmai a trecut...si Doamne...cum a mai trecut...am fost implicat si eu, ca ori ce fraier care nu s-a gandit ca dc nu-i gunoiu' meu...ce treaba am io cu el...in teribila actiune de comando...Let's Do It, Romania! Nu i-a lipsit izul balcanic si parca imi vine sa ma ciufulesc singur ca inca imi plac romanii, ca inca imi iubesc cu atata pasiune tara  si tot asa, pricepeti ideea. Fara alte cuvinte...vroiam sa var arat niste fotografii de la actiune, cu echipa mea de oameni speciali...

Monday, September 27, 2010

Toamna anului, primavara vietii VII

Diminetile treceau molcom. ORa de trezire se stabilise undeva in jurul orei 8. Fie il trezea ceasul, fie se trezea el mangaiat pe fata de soarele timid ce intra pe ferestre. Trezeste-te! Este o noua zi! Cand nu se uita direct in telefon la mailuri, apeluri si la jocul lui fara de care parca nu era ziua completa, iesea in balcon. Privea pe cele doua laturi si vedea cum pe de-o parte muntii inca dormeau, si cum pe cealalta latura ei erau inveliti ca untr-o panza de paianjan pastoasa, laptoasa si groasa. Era din ce in ce mai frig, si totusi aerul rece de dimineata ii facea bine. Il destepta cum nici macar o cafea n-ar reusi. Sambata avusese treaba, duminca si-o pierduse uitandu-se pana tarziu in noapte la televizor. Cu mici intreruperi...de-o gateala, de-un spalat... ce mai trebuie prin casa omului...Singur cum era, se gandise mult. Cum incepuse primavara, cum venise toamna, cum sufletul avea el ritmul lui din care nu reausea deloc sa-l scoata. Era bine...era rau... Vorbea des de ingeri...pe cei trimisi de Barbosu' nu-i vedea, dar era sigur ca-i sunt aproape. Pe cei cu fete umane se bucura sa-i vada. Fiecare om, pana la urma, poate fii uneori inger...sau drac... Primavara lui, pornita asa de tumultos, se potolise. Ii mai pieruse din avant, dar ramasese frumoasa. Erau zile interesante, file din istoria unei vieti pe zi ce trece tot mai schimbata. Zi de zi lucruri noi, ceas de ceas ganduri noi...era altceva. O lectie de viata binevenita. Vorbea acum cu un inger negru. Ce ciudat. Toti se bucura la alb...el se bucura la negru. Bucura...cam mult spus, dar...era ceva...ceva...al lui, in gandurile lui. Munca solicitanta. Inbucurator de solicitanta. Pacat ca ritmul nu era chiar ideal, dar...poate va fii mai bine. Rezultatele, mici cei drept, incepeau sa se vada...Era bine.

Saturday, September 25, 2010

Praid, intre raiul sarmalelor si iadul romanilor

Vad stire la pro tv. La Praid este raiul sarmalelor...un festival concurs...au gasit inclusiv vreo doi expozanti care sa vorbeasca romaneste...cred ca s-au chinuit nitel...acum vreo trei ani, am mers la Praid sa caut tigani de matase, tigani albi, blonzi, curati. In oras vedeai orice, scris in aceea limba pe care nu o suport deloc, maghiara. romaneste....hapciu. am nimerit in carierul neamului de matase. o piranda rumena in obraji, nu mai mare de treizeci de ani, ne-a raspuns la salut. s-a uitat curioasa la noi si ne-a pus o intrebare pe care nu o pot uita: Voi sunteti romani? DA!Vaaaaai, romani, romani? DA? Vaaaaai! de cand nu am mai vazut romani pe aici.... ????au mai fost vreo doi da au plecat ca nu mai aveau ce face aici... numa tigani si unguri mai sunt aici...romani nu...
Tiganca era banateanca, adusa de sot la Praid. L-a luat pt ca si el era de familie buna ca si ea...si Ea ajunsese sa se bucure ca mai vede romani...inca de la Bucuresti...de lucruri d'astea nu se spune de la tv, doar ca-i raiul sarmalelor...dar ca nu mai gasesti romani in inima Romaniei? cine spune? de acel blestemat :"nem tu dom" sau cum s-o scrie... intalnit tot mai des in iubitul Ardeal...pusta mamii lor si cu blestemata lor de stepa!!!
Published with Blogger-droid v1.5.9

Friday, September 24, 2010

Mi-e dor de spuma laptelui...mi-e dor...

M-am trezit greu, m-am trezit visand cu ochii deschisi mai bine decat in marele canion al somnului. M-am trezit si brusc am simtit nevoia sa ies pe balcon, sa iau aer. Sa vad lumea. Lumea pe care azi o vad intre clipiri de pleoape si poate maine...nu...M-am trezit dandu-mi seama de cate lucruri imi e dor. V-ati trezit vreodata gandindu-va ca va este dor si de spuma laptelui? Ori poate de pielita aceea pe care o capata laptele fierbinte daca nu-i zgandarit si-i lasat in plata lui? Ei bine...pana si de pielita aia imi era dor. Aproape o luna de stat in Curtea de Arges. Aproape o luna de cand Dumnezeu m-a adus aici, sa incerc drumuri noi, lucruri noi...Si mi-am dat seama cat imi e de dor...De mama si de tata, dor de surori, dor de mine cel fericit. Dor de nepotul care acum creste si trebuie sa-i taiem motul...Si totusi, la Curtea de Arges e bine. Nu-i de colea sa gasesti pene de inger, pene de inger negru, oameni buni, copii pe care nu te lasa inima sa nu vrei sa-i ajuti, locuri, case, vise...
Mi-era dor de spuma laptelui...Am primit ieri o sticla de 2 litri cu lapte de tara, de la tata vacii ma...M-am saturat in nici o luna de lapte care nici cand da in foc nu face spuma, de lapte cu gust de apa, de lapte cu termen de valabilitate pana la jumatatea lui 2011. Si cred ca la fel cum e laptele asta, asa sunt din pacate si multi oameni pe care i-am intalnit in viata, chiar si aici. La prima vedere albi, curati, cu termen de omenie aparent valabil...aparent, si-au falsificat singuri data expirarii pe ambalaj...Mi-e greu sa fac bine si sa primesc rau, si nu pot raspunde la fel...intorc obrazul. Barbosule, tu Ala de Sus, macar TU ii vezi Ma? Ai tu grija de ei, daca ma ocup eu zici ca's naspa...Nema Raiul...Si parca as vrea sa avem timp o vesnicie sa te tin de vorba... Sa-ti spun si tie ce dor mi-era de spuma laptelui...Mi-ai dat Tu Doamne aproape 26 de ani, multe zile cu pacate... Mai da-mi Doamne, dar nu-mi da fara mama, fara tata, fara surori...fara nepot si nu-mi da Ma fara spuma laptelui...Si vezi ca poate-mi pui si-o toarta la cana...sa nu beau stramb din laptele vietii...Mi-e dor Ma de spuma laptelui vietii...

Ciuica reloaded

A vent proprietaru, Ciuica. Cu fin cu tot. S-au pus pe treaba sa repare suportii pentru sarmele de rufe. Cimentu balconului... dat dreaq...nu vrea sa-l ..ta bormasina lor si pace...cica e prea mica percutia...acu...noah... cui ii place mica? s-au dus sa caute alta percutie(bormasina) mai mare...poate satisfac cimentu totusi...sa am si eu unde intinde husele la percutia din dotare...si acum...sa vina ciuica, sa vina ciuica ale!ooooo ciuca!
Published with Blogger-droid v1.5.9

Copiii cu deficienţe îngrijesc mediul




Un grup de 12 elevi cu dizabilităţi de la Centrul de zi „Marina” al fundaţiei HAND-ROM, din Curtea de Argeş, va participa sâmbătă la proiectul naţional „Let‘s Do It, Romania”. Copiii vor fi însoţiţi de 14 cadre didactice ale aceluiaşi centru şi 5 membri ai fundaţiei HAND-ROM. Grupului de voluntari ai centrului educaţional pentru copii cu cerinţe educaţionale speciale “Marina” va face curăţenie în zona învecinată oraşului Curtea de Argeş, cunoscută sub denumirea de „Brăteşti”.

Acţiunea voluntarilor speciali-elevi cu deficienţe, cadre profesorale şi mebri ai HAND-ROM-fundaţie umanitară de orientare şi integrare socială, reprezintă nu doar o metodă de implicare activă în viaţa comunităţii din care fac parte, dar se doreşte a fi şi un bun exemplu asupra lucrurilor pe care persoanele cu deficienţe le pot face. Echipa şi munca de teren vor fii coordonate de doamna profesoară Petrescu Mariana.


Citate:
„Dacă un grup de voluntari cu deficienţe, ajutaţi de câţiva profesori de-ai lor pot încerca, şi sperăm noi reuşi, să adune câteva sute de kilograme de deşeuri într-o singură zi, atunci cred că oricare dintre noi poate face ceva pentru a schimba lucrurile în bine în România”,  declară Costel Nicolae, director general HAND-ROM

„ Prin această acţiune, copiii noştri demonstrează că înţeleg şi ei ce înseamnă un mediu sănătos, că avem datoria  să fim atenţi cu ceea ce ne înconjoară, cu mediul”, Petrescu Mariana, coordonator echipă voluntari





Centrul de zi Marina al Fundaţiei HAND-ROM oferă suport educaţional pentru 57 de elevi înscrişi în clasele I-VIII, 20 de extraşcolari şi 15 minori care vin periodic la terapie. Alături de serviciile de educaţie specială şi incluzivă, specialiştii centrului oferă servicii de abilitare – reabilitare, kinetoterapie şi ergoterapie, logopedie, psihodiagnoză, ludoterapie, consiliere individuală şi de grup.

HAND-ROM, organizaţie neguvernamentală, non-profit, îşi desfăşoară activitatea în oraşul Curtea de Argeş, din luna noiembrie 1999, acreditată ca Furnizor Servicii Sociale.
Misiunea fundaţiei este aceea de a iniţia proiecte şi programe prin care persoana cu dizabilităţi să-şi construiască viitorul şi să-şi influenţeze destinul.
Scopul organizaţiei îl reprezintă orientarea şi integrarea socio-economică şi profesională a persoanelor cu nevoi speciale (dizabilităţi) prin activităţi de educaţie specială şi incluzivă, pregatire profesională.  

Thursday, September 23, 2010

Ca la bordel

Da ma da. Sunt treaz. asa si? n-am somn. si zic sa ma uit la teveu. si-am dat pe ietno. parca sunt la bordel. mai intai o blonda cu tzate mici si sugrumate in sutien. unde o fi gasit-o...Dumnezeu cu mila... acum pe inestimabila comoara de tezaur national: puscasicureaua lata e una batoasa de parca o inghitit microfonu'. p'asta au nimerit-o cu tzatoaie si atunci or luat o foarfeca si au taiat la peptu fomeii...cat sa nu se vada negreala aia rotunda de-i zice sfarc... cand pun astia camera pe ea zambeste, dar trage un sfert din stratu de ozon in ea! noroc ca la noi ii noapte acu si nu iradiaza... vazui ca si vorbeste...si explica cum tinu veresezan e unul dintre marii artisti ai poporului... lese!puric! plecati dreaq la culcare ca e tinu superstar! asta cu tzate...pana si pe laptop are mileu...si cica nu e doar mare...e cel mai mare artist al poporului... porumbescule... ce-ai crosetat tu ma? ciobanca isi da si ea in petec in reclama...cel mai bun post de folclor cica...jos labele! habar nu mai aveti ce-i ala! doar banul il mai stiti! ma enervai! ma 'va'n... ceas de sarbatoare! da de lili ciortan stiati? e un soi de una cu gura mare...folclorista si asta...pe cuvantul vostru?sa faceti voi plici? haidi pa! jos! sunteti repetenti!
Published with Blogger-droid v1.5.9

Wednesday, September 22, 2010

Si'a mai murit un om

In drum spre munca trec pe langa o baracheta denumita pompos agentie de servicii funerare. De obicei parca tocmai are parte ea de servicii funerare si nimic nu misca in jurul ei. Azi dimineata, peisaj schimbat. Mai multi tigani, le-as zice rromi dar nu sunt si nici nu tin la a le schimba denumirea milenara, roiau in jurul cladirii. Unul maruntel trecuse strada cu o cruce in mana. se chinuia sa bage crucea intr-un tico. Intr-un tico in care un copil, un inger blond astepta. Sa pui alaturi de un inger cu ochi mici, plini de viata, albastri, cu intrebarile copilariei pe chip, sa pui o cruce...e cam mult. Langa "agentie", pe o dacie trona cosciugul, cea din urma legatura cu civilizatia si omenirea. Pe dacie trona tronul cel din urma, un tron diferit. Leganut, cum ii ziceau romanii timoceni. Pe usa locatiei unde se vand lucruri moarte pentru oameni morti iesea o femeie cu perna de pus in cosciug. Chiar ne-o durea capul daca nu avem perna? Adica in morga stam fo trei zile dezbracati, ne scot creierul si toate cele...dar ne trebuie perna...flori....Niste femei sadeau flori intr-un fel de gradinita a orasului. Se cunosteau cu acesti "cumparatori". Maaaa, cine a murit? X-a a lu' din ..Maaaaa, saracaaaa!!! Si binecusocutul Dumnezeu s-o ierte. Si daca Dumnezeu n-o iarta, nu tot moarta ramane X-a lu' din... moarta...de depinde ce prinde de picior, raiul sau iadul...e o chestiune de comfort...vesnic...pana la urma...Si uite asa, cu bocetele de la mort, cu aceste cumparaturi pe care cred ca nimeni nu si le doreste, poate doar proprietarii de magazine funerare si inmormantacii, aia de-ti sapa groapa, te baga acolo si dupa cel umea pleaca...se mai dedulcesc la banii de ti-i pusesera cunoscutii sa ai de drum si de spaga...nu dai spaga, nu treci nu'sh ce rau...canci rai!! cu toate astea se pornise un tavalug ce se va intinde probabil pe o saptamana, poate pe mai mult si poate suflete vor plange ani sau vor plange zile, ori poate nu va plange nimeni...depinde cum era decedata...

Chilotaraie

Poate nu ma credeati...
Published with Blogger-droid v1.5.9

Insomnii

Privesc tavanul.Intunecat. Ma uit prin camera. E bezna. Perna se plange ca i-am facut cucuie de cat am dat cu capaul in ea. Cealalta perna bazaie si ea, cica sunt un insensibil dc nu adorm la cat de draguta este ea cu capul meu. E bezna in camera si totusi prin pleoape parca imi curg valuri de lumina.Nu am somn. Abia am atipit, si doar dupa ce l-am amenintat pe Mos Ene ca ori vine, ori o iau pe masa si o fac suport de rufe, caci Ciuica nu mai vine...Am insomnii. Ceva parca ma gadila in urechi...ceva parca imi canta...bello e imposibile....care bello ca nu am mai vazut bello de cand eram vanat la ochi de vedeam totul in mov precum flacara violeta. Oare mai arde pe undeva? Sa-mi arda si mie cineva nesomnul pe rug. Am insomnii.
Published with Blogger-droid v1.5.9

Si Ciuica nu mai suna

Aci la Curtea de Arges, unde cu onor trebuie sa respir vreo patru luni, nu m-ar deranja sa fie chiar mai multe mai ales ca... dar... e alta poveste, locuiesc, cum v-am mai spus, intr-o garsoniera. Dupa ce ca propretaru ma jupoaie de bani, n-am nici macar masina de spalat... Da trebuie sa fiu atent ca-i place curatenia si cine stie cand apare... Sincer...mi se...dar nu-i frumos ce vreau sa zic...Cert este ca am ajuns la concluzia ca nu mi-ar strica o vizita azi in Plus, mai ales ca s-a indurat un om de toata stima si m-a ajutat cu locatia, de mi-am spalat si eu neste lucruri personale...Camasi, tricouri, blugi, sosete, underwear...d'astea...fo doua sacosi...una de plus si una verde...Va zic culorile ca nu le stiu capacitatea de portbagaj... Cert este ca, cu cele doua sacosi spalate si imparfumate cu lenoru la 2 litri cumparat cu mare dificultate dimineata caci...cine dreaq avea in cap inainte de mutatu' singur asa ceva in cap...si nici vanzatoarele nu mi-au usurat munca ca noah...sa-mi bag nasu in fo 5-6 modele...ce-i mare graba...si mai dadui si 15.50 lei cand in plus e 12.50...mama lor de hoti!!!Deci, cu boarfele spalate si bagate in portbagaj,,,jap la plus! iau de acolo mr proper cu levantica, sa-mi puta bine gresia si faianta...nu stiu dc merge si pe parchet d'ala din hartie...sua ma rog, d'asta nou, subtire...Iar spalator de podele, un sapun, fo doo pungi de musli cu ciocolata...hrana mea de dimineata, niste un soi de laptic la punga ca-i mai ieftin si salariul s-a cam dus...o punga sa car astea si...tamtaaaam 10 umerase! Alnaibili! puteam sa iau si carlige, da am uitat...batranetea... platesc o poala de bani pe astea si o apa plata la 5 litri(uitata si acum in portbagaj impreuna cu lenoru meu la sticla verde). Ajung acasa si nici nu ma dezbrac si ma apuc emotionat sa innod inca o sarma pe suportul din balcon...ca am doar o sarma si e mica pentru nevoile unui asa om...mare... Ma apuc sa pun pe umerase, intind cele doua perechi de blugi si trei prosoape, si cand sa prind pe noua sarma hainele de umeras, fo 12...se rupe suportu!!! MAAAAAAAAAAAAAAAAA!!! Lasai doar prosoapele si blugii si restul....improvizatie...o sarma mai jos in balcon de sosete si chiloti si un profil d'ala in U de aluminiu legat cu sfoara data de acelasi om cu suflet bun pentru umerase...Zic repede, sun proprietarul ca sigur vine repede la cati bani ii dau...surpriza... Gogu Ciuica nu raspunde la tilifon...Acu...cum nu raspunde el, sa nu-i mai dau nici eu banii de chirie??? Sau sa-l pun sa ma despagubeasca ca-mi racesc camasile cum ating cu manecile de podeaua balconului??? Vreau sarme de rufeeeee!!!! Acum!!!

Tuesday, September 21, 2010

Toamna anului, primavara vietii VI

Plangea. Se scutura camasa pe el. Lacrimile ii curgeau siroaie si credea ca ca i se intampla nu-i posibil!!Se cutremura si plansul nu inceta. Fiecare centrimetru de corp se revolta, se ridica in plansul lui...Se tinea de abdomen, nu mai putea indura...Radea cu lacrimi de se cutremura garsoniera. Ii luase ceva vreme sa inteleaga ca de fapt viata nu-l fu... pardon, nu-l pacalise iar. Doar ca, si Dumnezeu iti da dupa cum crede El de cuviinta, cand crede El. Si lui ii daduse. Sau asta ii era lui impresia. Ii daduse primavara in loc de toamna si-l lasase sa vada raze de soare calde de dupa o strungareata inghetata. Si parul primaverii nu-i era cret, se comprimase numai intr-un efect ciudat. Primise totusi soare, de la oameni pe care nu i-ar fi banuit. Primise provocari de la ingeri negri cu pene lucioase. Primise zambete mici si totusi uriase, de la copiii aceia pentru care venise. Intr-un zambet de-al lor se ascundea o lume. Intr-un cuvant de-al lor un univers. Se chinuiau sa se poarte frumos, sa invete, sa fie la inaltimea asteptarilor si poate ca cei din jur nu prea mai isi dadeau seama ca ei sunt speciali. Si-un gram de zambet pur de-al lor face cate un kilogram de zambete aruncate pe fereastra dintre dinti anapoda, precum aruncau gospodinele zoaiele de la geam, ori din pragul maghernitelor.
Poate ca nu erau frumosi si mai mult ca sigur toti se fereau si se rugau sa nu aiba si ei parte de asa ceva, dar Dumnezeu inca trimitea pe pamanat astfel de mesageri, astfel de ingeri cu chip de om si zambet de cer. O clipa poate dura viata si tot viata se numeste. Un zambet numai si poti muri. O singura data sa iubesti si Raiul ti-a fost la picioare. Din iubire ne nastem, spre iubire tindem, in iubire ne ducem.
El se impiedicase iar din drumul lui si ramasese pe loc, blocat. Privise cu spaima si teama in jur. Nu cumva sa... Zilele insa treceau si viata nu se sfarsea. Nu cand vroia el. Probabil ca sus Barbosul avea un plan mai lung cu el. Fie! Faca-se voia Ta! Numai Doamne, mai calca-ti pe voie si mai arunca-i lui un bob de putere, sa schimbe lumea, sau macar firele de praf. Oamenii sau cariile lor din inima. Gandurile sau lungile beldii ce tin oamenii la distanta. Sa'ntinda navoade sa prinda dorinte si'n lacuri cu pesti diamant sa le arunce drept hrana. Cum ar fii sa creasca diamante obeze din dorinte umane? Sa faca giuvaere si inele plapande cu pietre asurzitoare si lanturi mizere? Cum ar fii? Un inger vine, altul zboara, cand alb, cand negru si departe-i pieirea. Si multe's de facut, multe de iubit, dar mai ales ingerii cu pene negre si haine de dulce amar. E primavara lui in toamna vietii lor si aproape tot se'nvarte'n'tro' hora a nebunelor dorinti, a slabelor cuvinte, a micilor ganduri si'a marilor vise. E primavara acum!



 
Primavara
  Asculta  mai multe  audio   diverse

Am aflat

Ce nu-mi place la Curtea de Arges.
1. Banii zboara din portofel de parca i-am furat, nu i-am muncit.
2. Astia de la apa sunt inca pe vremea lu' nea Nicu... cand opresc apa, nici nu anunta, nici nu se sinchisesc sa-i dea drumul prea repede... Tine o zi....


Mai completam pe parcurs...

Sunday, September 19, 2010

La miezul noptii

E prima data cand ploua la Curtea de Arges, de cand am venit eu. Si seamana ploaia asa de tare cu imaginea mea...De dupa termopane n-am auzt cuma inceput ploaia, cum nu-i vad pe oameni de dupa perdeaua de vise. Am vazut doar cum prin geamurile casei intra explozii de lumina, precum in mintea mea mai intra realitatea...Si apoi curios am deschis termopanul, cum am dat la o parte perdeaua...de vise. si atunci am vazut cum cade ploaia, precum oamenii urcati pe piedestaluri, si am capatat senzatia ca paiele din sura mi s-au aprins de la caldura unei flacari prea puternice, dar false, si toropeala zilelor cu soare cristalin nu ascundea decat frumusetea falsa a unor ziduri goale zugravite cu autocolante in imagini cu icoane. pacat.
Published with Blogger-droid v1.5.8

Thursday, September 16, 2010

Tampitu mileniului

Trebuie sa recunosc deschis, in mod public, sunt CEL MAI MARE TAMPIT!!!! Nu exista altul mai prolific in prostie decat mine... multumesc bunului suflet care m-a ajutat sa-mi dau seama....

Sariti cu o idee, dau o bere!!

Fundatia pentru care cu onor lucrez, Hand-Rom, intentioneaza sa demareze o campanie de strangere de fonduri pentru ca activitatea ei sa poata continua. Criza a lovit idn pacate si fundatia, n-a tinut cont de misiunea ei nobila. Sa educi si sa asiguri terapii pentru aproape 100 de copii cu deficiente, de la retard mintal, la Autism si Sindrom Down...nu-i de colo... Partenerul l-am gasit, un retailer de bricolaj din Pitesti...Acum avem nevoie de un Slogan si un text...Motivational, sa sara omului din portofel o bancnota cat de mica! Nu fiti chitrosi, veniti si voi cu niste idei de sloganuri si texte... E si o cauza nobila si mai va rog si eu...Daca textul si sloganul vostru e mai bun decat ce am gasit eu...dau o bere...hai ...doua... Va bagati? costin.anghel@gmail.com sau info.handrom@gmail.com va stau la dispozitie.
Iar daca sunteti voi bogati de vii se sufoca banii in portofel, spuneti, imediat va dau un cont de donatii.!!

Toamna anului, primavara vietii V

Dimineata soarele rasarea lenes. Se uita gales peste campii, se ridica pe varfuri sa se uite printre crestele muntilor. Sora lui, luna, mai zabovea si ea putin alaturi de fratele sau, statea la o discutie, dar, cum e legea firii, trebuia sa plece. Prea rar le este permis sa sada amandoi pe cer. El se trezise posomorat. Mai posomorat decat de obicei. Lumea putea sa nu mai respire, nu prea conta. De respirat, respira si el, cu sau fara voia lui. Singuratatea ii scrisese toata noaptea versuri de dragoste pe pleoape. dupa care, urland cat sa nu o auda decat el, incepuse sa i le recite... "Departe femeia si sufletul ei, aproape sunt eu si nefericirea/ Singur privesti cum rasare omul, singur de duci sa-ti saruti somnul/ Departe sunt toate, niciuna aproape/ Plecati sunt toti si niciunul pe langa/ Sa iubesti nu poti, departe-i iubirea/ Aproape sunt eu, mai aproape ca toti". Versuri anapoda, fara nici un pic de ...nimic... Si totusi, toata noapte el suportase supliciul. Incercase sa doarma, incercasa sa uite, incercasa sa moara prinzandu-si creierul in mana prin tampla. Hauri nesfarsite rasareau din senin si inorogii cei negri alergau pe pamant. Ramasi fara pene, fugeau ingerii goi si de departe radea nesfarsitul. Incercase sa viseze un peste de aur. Acel peste curv de-i poti spune dorinte. N-a prins nici un peste ii scuipau toti resturi de viermi de smarald peste ochi. Arunca o undita cu guta facuta dintr-o vena a piciorului stang. Schiopata pe malul apei din vis. Si nici un peste de aur nu se lasa prins. Si-a prins vena la loc si a reusit sa adoarma...pacat ca era dimineata. Trebuia sa trezeasca... Primavara lui cu strungareata se cam deformase, parul ii era drept si strungareata disparuse. Abia ii mai zambea primavara si din ochii ei nu mai pricepea nimic. Adulmecase o posibila prada, o posibila fila din istoria lui. Adulmecase frica, citise despre un vartej int-un suflet de puf. 

Tuesday, September 14, 2010

Mda..

As putea spune ca vreau sa afirm. Sau ca incerc sa vorbesc. Si totusi cuvintele nu ies. Nici pe gura, nici in scris. Condeiului i s-a inmuiat varful, gurii i s-au inclestat pana si celulele muschilor. Si totusi as vrea sa pot spune....Hai sa incerc...
Ma plang de multe ori ca nu am bani. Ma plang de multe ori de femei. Ma plang de multe ori de romani. Tot ce-i pe lume nu-mi convine...Fereasca Sfantu sa apuc sa vad in viata inca, Raiul sau Iadul ca sigur ma pun cu gura ori pe sfinti, ori pe draci, sa schimbe domle pe acolo una alta...
Cum ma plang eu, va plangeti si voi...Cat de usor e sa gasesti motive. Mai degraba strigi ca nu-i bine, decat sa te bucuri pentru o clipa.
Intr-o clipa poti sa mori, ti-e teama tare de clipa aceea...Dar de clipele pe cale le irosesti in viata...nu ti-e macar mila? De ce o clipa din viata nu face cat clipa mortii?

Acum cateva seri umblam prin Curtea de Arges, seara, dupa lasatul intunericului. Locuiesc aproape de iesirea din oras, sau na...mai la periferie. O periferie curata insa... Treceam pe langa case vechi, case neintrebate poate de prea multi ani cine sunt, cum le cheama, si ce-au facut ele prin viata...Treceam pe langa copaci nemangaiati decat de vant, de soare, plezniti de viscol, strangulati de zapada. Hauri enorme se aruncau in privirile mele. Pierdeam timpul din mana si ma trezeam mergand din inertie... Vedeam intranduri in curti atat de intunecoase incat si zmoala ti se pare un soi lampadar...Acolo nu sunt oameni? Ce oameni stau intr-un asa intuneric? OR vrea sa se obisnuiasca cu Iadul? Dar...de unde stim noi ca iadul e negru?
Plecasem in oras insotit doar de miasmele vietii. A trecut un batran pe langa mine. Un batran ca din vechile fotografii. Barba lunga, alba, de calugar. Avea o basca in cap. Privirea lui era pierduta de demult. Ochii nu pareau sa-i mai focalizeze in zilele noastre cu pacate ci isi aruncasera ancora undeva departe, probabil intr-un loc de mai bine...Privirea lui m-a pierdut si pe mine. M-a pierdut intr-un sir continuuu de de ganduri goale, de idei nesfarsite, incomplete. La dracu cu multe!!! La naiba cu si mai multe!! Pentru ce umblam neghibo, nebuni prin lume, pana la urma? Ce cautam? Ce vrem? Ce poftim? De ce mintim? Dar de ce spunem adevarul? Si mai ales...de ce ne indragostim? De ce iubim? Legea naturii?? O bag in masa!!! Nu-i deajuns! Mi-e greu sa cred ca am pierdut ani din viata, nopti goale de continut, zile de durere ori poate de bucurie, doar pentru ca e in firea naturii sa ne faca sa iubim! Sa se iubeasca ea cu doamna masa!!! Ma urasc pentru ca nu pot sa urasc. Ma invidiez pentru ca traiesc ca om. Nu ca animal, nu ca libelula, nu ca nimic. Doar pentru acest mare cadoul al vietii, functia de om si ar trebui sa fim bucurosi. Uitati-va in jur...imi veti da dreptate...

Sunday, September 12, 2010

Parca nu-i la noi

Vidraru
Published with Blogger-droid v1.5.8

Tipic romanesc

Vidraru
Published with Blogger-droid v1.5.8

Saturday, September 11, 2010

Ce mari sunt lucrurile mici uneori

E sambata. E ziua mult promisa Liei, masina mea. De cand am luat-o i-am promis ca o duc la spalatorie. Azi ma tin de cuvant. Lia isi asteapta randul la dus, interior-exterior, eu peste drum imi beau cafeaua pe terasa unui hotel. Este aproape liniste. De nicaieri, odata cu un vanticel tomnatic, apar trei pusti. Doua fetite si un baietel ochelarist. Nu stiu daca au zece ani. Vor sa bea un suc. Ma gandesc ca poate parintii sunt in urma lor.Nu. Sunt de aici dintr-un cartier de la marginea oraselului. Intra in restaurant si intreaba de pretu' sucului cu mare seriozitate, parca intreaba de pretul barilului de petrol. Nu le ajung banii. Pleaca repede si revin in cinci minute. Au facut rost de bani. Doo fanta si o cola. Se bucura de comanda aceasta ca de cheile fabricii de ciocolata...pacat ca aceasta nu exista aici. Comanda lor da. Se aseaza la o masa pe terasa. Asteapta comanda. Vine ospatarita cu cele doo fanta s'o cola. vor toti paie. Platesc. dintr-un buzunar de copil apare un somoiog de hartii de un leu. Ospatarita ii ia. Ii numara, revine cu restul, 50de bani. Pleaca. Copiii se intreaba, sa-i lasam ei bacsis? Dilema e rezolvata repede. Nu. Isi beau sucurile tacticos si studiaza tot in jur. Inclusiv pe mine. Eu pe ei. Nu le zic, dar tocmai scriu despre ei. De peste drum ii vede o vecina. Se sperie cand ii vede la terasa hotelului si tipa la ei:''Maaaaaaa! Plecati maaa de acolo ca va prinde aia!'' Copiii rad. Si daca aia ii prinde ce? Doar sunt clienti? Nu?
Lia n-a iesit inca de la dus...probabil se rasfata cu bulbuci, nu-i nimic, o astept...
Published with Blogger-droid v1.5.8

Friday, September 10, 2010

Toamna anului, primavara vietii IIII

I se parea ca primavara ii joaca feste.Cand buna, cu un soare ce-i zambea caldut, cand rea. Sulite de gheata il pandeau atunci de sus, din cerul primaverii crete. Zilele toamnei deveneau tot mai reci. Cercau sa se apropie de el. Se faceau pulbere fina, sa-i inghete chipul. Se faceau fire de vant, sa-i innoade drumurile.El zambea. Toamna nu avea putere, exista doar primavara pentru el. Intr-o zi, manat de treaba, merse la...episcopie. Inauntru, in loc de miros de tamai si rugaciune, narile lui framantau mirosuri de coptura calda...de paine! Sa nu taca el, intreba pe portareasa care-l conducea la un om din episcopie: fain miroase, dati de mancare la Sfinti? Ori poate la ingeri? Femeia, cam cu indoiala, ii zambi ca unui soi de nebunu' satului. Dar nebun el nu era, doar ca nu vazuse ingeri la masa, era curios. Nici sfintii nu-i hraneau, nici pe inaripatii Domnului, era doar brutaria popeasca a orasului. Pleca. Mai tarziu, tot in ziua aceea, vazu din balconul imparatiei sale, Regatul Garsonierei, cum prin strungareata primaverii sale cad raze de soare cald, prevestitoare de izbanda.Ce-o izbandi, om trai si vom vedea...
Published with Blogger-droid v1.5.8

Tuesday, September 7, 2010

Arges 2

Balcon
Published with Blogger-droid v1.5.8

Arges

Balcon
Published with Blogger-droid v1.5.8

Ce-i mai bun pentru barbati...

Cu putinii banuti care-i mai am, de cand am venit la Curtea de Arges, imi cumpar ce mai e nevoie pe la o gospodarie cat de cat...na...Azi pe langa fulgi de cartofi, lapte, rosii si cartofi....zic sa iau si un detergent de vase...ca na...doar nu folosesc dintr-acelea de unica folosinta... Drept urmare...intru in magazin...cer d'aia, d'aia, d'aia si detergent de vase. De care aveti? Pur. Bun. Un pur, de care e mai bun. Se uita la mine si-mi aduce pur cu protectie pentru unghii si maini...In caz ca iesti dat(a) cu oja, sa nu se strice bucuria... Problema mea...la ce dracu mi-a dat d'asta protector pentru ungii? Lungi nu le tin, in gat nu mi le bag de ciuda,...un aloie viera...ceva cu uischi...ceva mai...barbatesc...pur cu bere...nu au? Dar pur cu coniac? Sa stim naibili o treaba...ce-i de dama, e de dama, ce-i pentru noi astia masculii...sa fie pentru masculi....zic...

Toamna anului, primavara vietii III

Incepuse munca. Era poate pentru prima data in viata lui, viata trecuta printr-un sfert de secol si de primaveri in care facea planuri in fiecare zi, nu pentru el, ci pentru altii...Se schimbase ceva in viata lui. Primavara aceasta venise la momentul potrivit in viata lui. Aproape copt, aproape crud, cu miresme de vise si arome de ganduri. De la balconul noii casute vedea muntii...Vedea verdele curat al ierbii, vedea maretia brazilor, vedea cainii vagabonzi din jurul blocurilor si cum se pisau ei macar odata pe zi pe rotile masinii sale...verde inchis. Era un oras nou, o viata noua. Primavara ii zambea rar, dar stia ca este acolo, ca-i anotimpul lui. Ceilati erau persoane speciale, persoane cu nevoi, oameni...oameni. Poate mai buni decat cei care isi faceau iute o cruce si scuipau repede in san sa nu cumva sa aiba si ei parte de asa ceva. Lupta acum pentru persoanele cu dizabilitati, lupta pentru copiii cu handicap. O lupta inegala. Ei, cei fara toate cele trebuincioase "in casa" si oamenii de pe strada, aia cica sanatosi. Seara, cand gandurile plecau si ele la culcare, el ramanea singur, pazit doar de Icoana lui, adusa de acasa, special, sa-i dea putere. "Iarta-ma pe mine Doamne. Chior sunt desi vad, olog sunt desi merg. Mut sunt desi vorbesc. Vad uratenia lumii, dar nu-i vad frumusetea. Vad pamantul, dar nu sunt in stare sa vad Raiul. Merg pe pamant, dar nu pe drumul cel bun. Vorbesc in lume, dar nu-i vorbesc lumii. Iarta-ma Doamne si da-mi putere sa fiu om. Nimic mai mult. OM".