Despre agricultura cu metale grele

Jurnalul National
10/07/2008
"ÎNCĂPĂŢÎNARE" ● Pariu între oameni şi natura bolnavă
În comunele din jurul Copşei Mici, oamenii se încăpăţînează să practice agricultura. Autorităţile le cer să renunţe la culturile de consum pentru cele tehnice. Ţăranii refuză, preferă să-şi rişte sănătatea şi viaţa decît să renunţe la obiceiurile moştenite.

Mii de hectare sînt infestate cu plumb, dioxid de sulf (SO2), cadmiu şi alte metale grele în jurul oraşului Copşa Mică. Axente Sever, Tîrnava, Micăsasa, Şeica Mare, Ţapu şi Şeica Mică sînt doar cîteva dintre comunele afectate de poluarea provenită, după cum declară autorităţile de mediu judeţene, de la Societatea Sometra, din Copşa Mică. În toate comunele mai găseşti însă oameni care nu vor sub nici un chip să renunţe la agricultură, la a planta porumb, grîu, lucernă ori legume. Dorinţa lor nu ar părea anormală, numai că agricultura lor este una riscantă, posibil ucigătoare. Atît oamenii, cît şi animalele se pot îmbolnăvi de la plumbul infiltrat peste tot ori din cauza dioxidului de sulf, eliberat în atmosferă de coşurile de evacuare a gazelor de la Sometra.

AGRICULTORUL PETIŢIONAR. La Axente Sever, un om nu doar că nu renunţă la obiceiurile moştenite, la agricultură, el încearcă chiar să se lupte cu Sometra! Ioan Pridon consideră că agricultura "clasică" este calea de urmat. "Eu am un fel de microfermă. Am avut vreo douăzeci şi ceva de vaci, acum am numai cinci. Din 2001 pînă în 2005 au murit toţi viţeii, chiar şi vaci din alea bătrîne. Azi îl vedeai cum mănîncă, cum suge de la mă-sa şi după vreo oră, două era mort, blocaj renal. I se blocau rinichii şi murea, imediat era gata. Mureau din cauza metalelor grele pe care le dă Sometra afară. Am făcut analize, am făcut tot ce trebuie şi s-a constatat că din cauza plumbului şi a cadmiului mor." Omul spune că unuia dintre viţeii morţi cărora le-a făcut analize avea în organism de 600 ori mai mult plumb decît limita maximă admisă.

Pierderile suferite l-au determinat pe Pridon să facă 10 memorii şi petiţii la autorităţile de mediu competente din judeţul Sibiu. Pentru unele petiţii, omul spune că a fost ameninţat. "M-au ameninţat! Dar eu nu mă sperii prea uşor. M-au ameninţat că-mi dau foc la fermă, că nu ştiu ce... Dar merg înainte. M-au ameninţat tare acum vreo doi ani cînd nu aveau autorizaţie şi eu le tot făceam memorii la mediu... Acum... nu prea le-am mai făcut. Înainte erau şi muncitorii de acolo porniţi pe mine, că... ce vreau eu? Să le închidă fabrica? Să-i lase pe drumuri? Păi, eu nu vreau să o închidă, vreau numai să o pună la punct, să nu mai polueze atît."

PUSĂ PE BUTUCI. Situaţia fermierilor din zona Copşei Mici este una... ciudată. Ştiu că nu au voie să mai crească animale, că trebuie să renunţe la porumb, grîu, secară ori legume şi totuşi îşi continuă îndeletnicirea. Ba chiar, cer despăgubiri şi cer ajutorul autorităţilor pentru a-l obţine. "Eu aş vrea să-l întreb pe domn’ ministru Korodi, care va fi ultima zi în care ăia or să-şi mai arunce mizeriile pe terenurile noastre? Eu fac agricultură! Mie dacă îmi arde frunzele la culturi de 2-3 ori pe an, e gata! Îţi dai seama că eu fac producţie pe jumătate faţă de ăla care nu are probleme de poluare. Dar impozit plătesc ca şi ăla. Trebuia să fim despăgubiţi pentru pierderile noastre. Nu am primit nici o despăgubire. De la Sometra au mai dat doar la unii cărora le-au murit caii. Mie nu au vrut să-mi dea, au zis că puteam să tai vitele să le mănînc! Mie în comerţ nu mi se dă voie să le duc, că nu sînt sănătoase! Dar eu pot să mănînc?", se plînge Pridon.

Agricultorul are după spusele proprii două hectare de grîu, vreo două de lucernă şi trei de porumb. Pentru consum propriu, dar şi pentru vînzare (dacă găseşte vreun cumpărător). Mult teren, puţin teren... Pridon ştie. Şi numai el ştie de ce s-a încăpăţînat să facă agricultură într-un mediu devenit ostil acestei ocupaţii. "Solul la noi aici e tot acid. Eu, ca să fac o producţie bună, trebuie să dau de două ori îngrăşămîntul pe care-l dă cineva de unde nu este solul acid. La noi pe cîmp nu creşte o iarbă cu frunza lată, creşte numai păiş. Am discutat cu cei de la Sometra, dar ne-au păcălit şi atunci. Ne-au zis că ne dau despăgubiri, dar nu ne-au dat. Noi am cerut şi să nu mai plătim impozit pe teren, să ne plătească ei, cît pierdem noi să plătească ei cotă parte."

ANIMALELE MOARTE NU LE PRELUA NIMENI. Aşa că tot fermierul trebuia să se descurce singur. Lui Pridon cînd îi murea cîte un animal îl ducea la o groapă, mai sus de ferma proprie, şi-l lăsa pradă cîinilor şi animalelor degustătoare de mortăciuni din zonă. Nu interesa pe nimeni! "Nu vedea nimeni să vadă ce e cu animalul ăla. Chemam eu medicul veterinar să constate cum a murit... şi atît." De plante tehnice nu prea vrea să audă, în schimb a dorit să-şi facă o fermă BIO... Normal că... nu i s-a dat nici un aviz!

VREMURI PUŢIN MAI BUNE. De vreo doi ani, de cînd noii proprietari ai Sometrei au pus filtre pe instalaţii pentru a diminua emisiile nocive produse în timpul procesului de producţie, situaţia din zona Copşei Mici s-a mai ameliorat. O recunoaşte pînă şi Pridon, dar... tot nemulţumit este.

"Viţeii văd că anul ăsta nu mor, iar anul trecut mi-a murit unul şi unul s-a născut handicapat." Dar acum avem alte probleme. Vin ploi acide. Dacă te uiţi la florile alea, poţi să vezi cum le-a ars frunzele. În primăvară am avut vreo două hectare de lucernă, mi le-a ars. N-am avut ce face cu ele. Şi mai este ceva. De cîteva ori pe lună sînt nişte gaze atît de puternice în atmosferă, de nu poţi nici să lucrezi! Acum, de curînd, a fost iar. A fost foarte mult praf, ca un nor şi era mirosul ăla greu de plumb în gît, nu puteai respira", explică Pridon.

NU SE OPREŞTE. Cu gaze nocive sau fără, cu despăgubiri acordate sau nu, omul vrea să meargă înainte. Nu se opreşte, nu ştie ce l-ar putea determina să-şi schimbe ocupaţia şi stilul de viaţă. Speră doar să vină o vreme în care să-şi poată planta liniştit porumbul la cîmp. Şi să-i placă Vremea Bună!...

Aici, pe lîngă Copşa Mică, dacă vrei să le urezi ceva de bine oamenilor, de care chiar să se folosească... atunci urează-le cam... aşa: "Să vină ploaia peste voi! Să vă bată vîntul mai mereu!". Şi nu vei fi înjurat, ba din contră! Ploaia spală şi curăţă pămîntul de dioxid de sulf, de plumb... de tot. Vîntul împrăştie şi el norii ucigaşi formaţi din cauza inversiunilor termice. La Copşa Mică, vremea frumoasă nu şi-o mai doreşte nimeni!

Calul, "semnal" de alarmă
Acum vreo doi ani, la Micăsasa, caii au murit pe capete. Oamenii locului spun că dintre toate animalele, cabalinele sînt cele mai sensibile la poluare. SO2-ul şi plumbul din pămînt le omoară foarte repede dacă ajung la cote mari. Emisiile "rele" nu s-au diminuat prea tare, iar creşterea cabalinelor ar trebui interzisă, zic oamenii de la Mediu. Cu toate acestea, nu doar că nu se interzice creşterea cailor, ba se organizează şi tîrguri pentru comercializarea lor! Relativ aproape de Copşa Mică, la Ţapu, duminica se face tîrg de animale. Atracţia principală sînt caii... Aici, cabalinele nu sînt însă cumpărate doar de oamenii care vor să aibă ce pune la căruţa din curte, oamenii spun că vin şi foarte mulţi samsari care cumpără cai pentru a-i duce la abatoare, la fabrici de mezeluri! N-ar fi o problemă, numai că... în zonă, după cum zicea o doamnă venită la un mic şi-o bere din Micăsasa... "toţi caii sînt bolnavi. Îi cumperi şi nu ştii cît mai trăiesc! Mor cai în fiecare lună prin comunele astea, de la poluare!". Femeia, ca să fie sigură că murgul familiei sale nu se îmbolnăveşte, îi aduce otavă de la depărtare, de unde poluarea nu ajunge. Spune femeia că altfel... de mult nu mai avea cal în curte! Şi mai prost este că nimeni nu cere acte de proprietate, ori certificate de sănătate pentru cai... Ba, chiar poliţiştii supraveghează liniştiţi comerţul...