Documente - Diplomele sultanilor

Jurnalul National
24/06/2006
Secole de-a randul, Tarile Romane au stat mereu in garda din cauza vecinului musulman din Sud-Est. Imperiul Otoman a fost o forta reala in Europa si in lume, in general. Insemnari de tot soiul ale legaturilor dintre romani si otomani se pastreaza la Arhivele Nationale. Nepublicate. Pana acum...

Berate, firmane si alte tipuri de documente otomane. Sultanii Imperiului Otoman au emis mii de acte pentru supusii ce-si dovedeau fidelitatea fata de Poarta, printre acestia numarandu-se si romani. Privitorul neavizat vede intr-un document turcesc poate, o opera de arta, un pergament frumos colorat sau, in cel mai bun caz, un document de neinteles. Dar beratele si firmanele otomane au istorii interesante, reprezinta etape importante ale evolutiei istorice a unei regiuni geografice sau franturi de destine. Surprinzator, multe din beratele si firmanele emise de cancelariile sultanilor otomani sunt date unor slujitori ai Patriarhiei Ortodoxe din Constantinopol!

RELATIILE CU BISERICA. "Patriarhia de la Constantinopol a avut un rol mare in mentinerea unei identitati colective a comunitatilor din Balcani. Legatura acesteia cu Imperiul Otoman nu putea fi pusa la indoiala. Investirea unui staret la o manastire nu se facea doar de catre Patriarhie. Egumenul primea si din partea puterii laice, adica a sultanului, confirmare", povesteste Claudiu Victor Turcitu, arhivist in cadrul Serviciului de Arhive Feudale, Personale si Colectii al Arhivelor Nationale.

La 22 aprilie 1802, Sultanul Selim al III-lea emitea un berat (brevet) imperial prin care raspundea la un arzuhal (petitie, cerere adresata Portii) al patriarhiei grecesti si confirma numirea calugarului Daniil ca mitropolit de Tarnovo. Povestea pare a fi scurta, dar istoria documentului e una mai mare. Documentul bogat ornamentat este scris divani (un tip de scriere special folosit in cancelaria Divanului imperial). Tugraua, monograma sultanului, este acoperita cu nisip auriu si are diverse ornamentatii florale.

ASA SE FACEA. O parte din diplomele turcesti (Berat-i humayun) aflata la Arhivele Nationale face referire la tot felul de privilegii oferite de sultani diversilor oameni pe care ei ii considerau demni de semnele lor de marinimie. In ele este vorba fie de numiri sau avansari intr-o demnitate in ierarhia administrativa otomana, fie de fapte privind uzufructul unei proprietati funciare, de recompense pentru anumite merite, decoratii, ordine etc. O astfel de diploma era realizata in Cancelaria Fiscului din Imperiul Otoman (Maliye-i kalemi). Avand un caracter administrativ sau economic, beratele treceau prin cancelaria defterdarului, intendent al finantelor, unde li se verifica si se inregistra continutul intr-o condica (defter). Acest fapt este dovedit prin semnatura defterdarului si a altor subalterni ai acestuia, "semnaturi cu cozi" ce brazdeaza adesea in lungime sau latime intreaga hartie.

MIGALA. Turaua, monograma sultanului este acoperita cu nisip auriu si are diverse ornamentatii florale

ELEMENTE DISTINCTIVE. Sa scrii o diploma in Cancelaria Marelui Sultan era o treaba ce solicita multa indemanare. La curtea otomana a existat o adevarata scoala de caligrafi. Conform spuselor arhivistului, existau cataloage biografice pentru mai mult de 300 de caligrafi. Trebuie spus ca, toate documentele scrise in paleografie osmana sunt datate in Hegira, calendarul musulman ce incepe cu ziua "fugii" lui Mahomed de la Mecca la Medina. "Conform unui vechi obicei arab, datarea se facea de catre o alta cancelarie (Tarihci kalemi) decat cea care-l emitea", afirma Claudiu. Din aceasta cauza, datarea brevetelor otomane apare adesea intr-o scriere diferita de cea a textului. Hartia pe care se scriau documentele turcesti "venea deja taiata, in diverse dimensiuni. Astfel, adesea, din necesitate de spatiu literele se inghesuiau la capat de rand in partea de sus, in stanga colii. Aceasta trasatura specifica documentelor turco-osmane avea menirea de a evita intercalarile ulterioare. Aceluiasi scop serveau, pe langa aspectul decorativ deosebit, atat punctele in lichid auriu din cuprinsul unor berate, cat si prezenta unor bare verticale la capat de rand, asemanatoare literei «he» a alfabetului turco-osman. Diplomele erau trecute in condica (defter) pentru ca la venirea urmatorului sultan sa poata fi reinnoite: «dau beratul meu pentru innoirea beratului din vremea lui...»".

BERATE SI FIRMANE. Beratele erau documente cu caracter strict administrativ, de numire intr-o functie sau economic, de acordare a unor privilegii: "Il numesc in functie pe mitropolitul de Tarnovo si sa nu fie deranjat de nimeni". Spre deosebire de firmane, formulele introductive ale beratelor sunt sobre, simple si concise: "Motivul scrierii preainaltului berat imparatesc este ca...". In ultima perioada a Imperiului Otoman s-au dat berate fie pentru acordarea de diverse medalii, decoratii, fie, in special, negustorilor; ei aveau nevoie sa circule tot mai mult in imperiu si atunci pentru scutire de diverse taxe puteau obtine un berat de la sultan. O astfel de taxa ar fi fost de 3% din marfurile pe care le aveau, platita o singura data la intrarea pe teritoriul Imperiului Otoman. In anumite berate se dau si semnalmentele persoanei careia ii era adresat: "de statura mijlocie, cu ochi negri, cu parul galbui". Diplomele sultanilor se incheiau cu formula: "Asa sa se stie si sa se acorde crezare ilustrului meu semn (tugaralei)".

Firmanul in esenta reprezinta tot o diploma..., dar cu text mai complicat! "Avea inclusiv intitulatio si inscriptio: «catre voievodul..., pilda intre emirii natiei lui Mesia, sfarsitul sa-i fie cu noroc»". Formulele folosite in firmane sunt mai pompoase si, de regula, se mai prevedeau diverse porunci (emr) "Capuchehaiei Moldovei si Tarii Romanesti, Dumitrache Schina (capuchehaia era reprezentantul diplomatic al Tarilor Romane la Poarta Otomana), sa nu i se pretinda vama, casele lui sa nu fie conacite»". Acte diplomatice oficiale, beratele si firmanele erau conservate in saculete numite "kese", termen preluat si in limba romana veche in sensul de "punga de tutun". Ele erau confectionate fie din atlas, fie din matase. Culoarea acestor saculete avea o semnificatie aparte. Astfel, cele rosii erau destinate suveranilor crestini, cele verzi, pentru decretele interne, iar cele de alte culori erau utilizate pentru capeteniile musulmane.

"Beratele se realizau intr-o singura cancelarie, Maliye-i Kalemi, (cancelaria financiara) ce facea parte integranta a cancelariilor Divanului Imperial (divani humayun kalemi)" - Claudiu Victor Turcitu arhivist

Articol realizat in colaborare cu DANIC, prin amabilitatea domnului Claudiu Turcitu, arhivist in cadrul Serviciului de Arhive Feudale, Personale si Colectii al Arhivelor Nationale