Domnitorul ucis miseleste, MIHAI VITEAZUL

Jurnalul National
10/08/2006


Invidia, ura si dusmania l-au pierdut pe primul unificator al Tarilor Romane.
de Costin Anghel


Mihai Viteazul este primul unificator al Tarilor Romane. Istoria l-a pastrat astfel, memoria colectiva aproape ca-l sanctifica. Pana la el, Tara Romaneasca, Ardealul si Moldova au stat mereu despartite. Balauri cu chip uman au vegheat neadormiti la nefericirea tarilor surori. Mihai Viteazul este cel care, chiar daca pentru putin timp, a reusit sa-i decapiteze pe balauri. Din pacate, ca in toate povestile cu astfel de lighioane, balaurilor le-au crescut alte capete, mai numeroase si cu nume gen Basta, Sigismund, Movila ori Beauri. In povestile nascocite de scriitori, eroii ii inving pe capatanosii demoni, Mihai din pacate n-a reusit sa-i invinga, ba chiar capul sau luminat i-a fost despartit in chip crunt de trup.

UN EROU. "Ceea ce am facut toate le-am facut pentru credinta crestineasca, vazand eu ce se intampla in fiecare zi cu bietii crestini. M-am apucat sa ridic aceasta mare greutate cu aceasta tara saraca a noastra, ca sa fac din ea un scut al intregii lumi crestine", ii spunea Mihai Viteazul, intr-o scrisoare starostelui Camenitei, Jan Potoki. Aceste cuvinte au fost zamislite dupa ce Mihai Voievod ajunsese conducatorul a doua dintre tarile surori, Tara Romaneasca si Transilvania, in urma stralucitei batalii de la Selimber, la 18 octombrie 1599. Dupa ce l-a infrant si pe domnitorul Moldovei, Ieremia Movila, la 27 mai 1600 Mihai semna actul prin care el se intitula "Domn al Tarii Romanesti, al Ardealului si a toata Tara Moldovei". "Se infaptuia, astfel, prima unire politica a celor trei tari romane, in hotarele ce cuprindeau cea mai mare parte a teritoriului vechii Dacii", afirma profesorul Ionel Zanescu, de la Muzeul Municipiului Bucuresti.

PROBLEME CONTEXTUALE. "Situatia politica a Europei de Rasarit, la inceputul celui de-al XVII-lea veac, nu era inca favorabila infaptuirii unor planuri grandioase. Imperiul Otoman, cu toate slabiciunile ce le manifesta, era inca o mare putere, in stare sa-si reimprospateze si sa arunce in lupta noi si puternice forte si mijloace; habsburgii, desi macinati de puternice contradictii interne, dispuneau totusi de mari resurse, de importante capacitati umane si de o puternica influenta in lumea diplomatica; Polonia avea o forta militara de seama, beneficia de o pozitie geografica buna si era condusa de un mare om de stat, Zamoyski", explica profesorul Zanescu.

APAR BALAURII. In a doua jumatate a anului 1600, Mihai nu-si va mai putea continua politica sa, impotriva lui se gaseau in acelasi timp imperialii, otomanii si polonii, care isi considerau lezate propriile interese in spatiul carpato-dunarean. Intriga politica tesuta de aceste state impotriva lui Mihai - care a folosit si concursul unor grupari ale marii boierimi si nobilimi - s-a desfasurat cu o deosebita patima si repeziciune.

Nemultumirea nobilimii maghiare si a patriciatului sasesc gasesc in persoana generalului imperial Gheorghe Basta, omul potrivit pentru a infaptui planurile de zadarnicire a maretei infaptuiri a domnului celor trei tari romane. Desi initial transilvanenii il primisera cu bratele deschise, dupa cum nota Ciro Spontoni - "se intreceau supusii intre ei sa-i prezinte cheile fortaretelor si sa fie primii care sa-i jure cu credinta" - relativ la scurt timp situatia se schimba dramatic. Scurta guvernare a lui Mihai Viteazul in Transilvania naste noi urzeli politice, atat ale nobilimii, care nu putea concepe sa fie condusa de "un valah", cat si ale majoritatii comisarilor imperiali.

"Puternicul cancelar al Poloniei, Jan Zamoyski, in numele mai multor senatori ai regatului sau propuse Casei de Austria - dupa cum relateaza Gerbhardi - «ca Transilvania, Valahia si Moldova, voievozii acestora nefiind suficient de puternici pentru a-si apara tarile, sa primeasca soldati ai coroanei poloneze sau mai mult, aceste state sa fie cedate pentru a fi protejate de polonezi»", spune profesorul Zanescu. Trebuie spus ca actiunile polonezului erau coroborate cu cele ale lui Sigismund Bathory si ale celorlalti dusmani ai domnitorului vlah.

Moartea i-a fost aproape lui Mihai si cand era Ban, dar atunci calaul n-a avut curajul sa-l ucida. Valonii n-au avut astfel de probleme

MOARTEA CELUI CU NUME DE ARHANGHEL. Dupa batalia de la Goraslau, intre Mihai Viteazul si generalul Basta, se pare ca a avut loc o disputa verbala foarte violenta, ultima picatura din paharul urii lui Basta. Mihai se revolta in fata generalului care "se considera singurul guvernator al Transilvaniei", dupa cum explica istoricul Zanescu. Unul din cronicarii vremii, Besselius, scria ca Mihai i-ar fi spus generalului imperial: "Pieri Basta! Sau, daca voiesti a domni, domneste peste ai tai, iar pe mine sa ma lasi in pace, pentru ca in treburile mele si in tarile supuse cu bratul meu nu recunosc pe nimeni deasupra, necum pe Basta si nici pe vreun Rudolf si pe alti cezari! Fiecare e Jupiter pe cerul sau, iar nu intr-al altuia!".

La Turda, Mihai a hotarat sa-si desparta armata sa de cea a lui Basta, el dorind sa plece cat mai repede la Fagaras, pentru a-si vedea familia. De aceasta initiativa a lui Mihai a profitat Basta. Fiind convins ca imperialii doresc o guvernare directa in Transilvania, el s-a hotarat sa-l ucida pe Mihai.

In zorii zilei de 9/19 august 1601, Basta a trimis un detasament de trei sute de germani si valoni, acestia din urma comandati de ofiterii Jacques Beauri si Mortagne. "Aveau ordin sa-l aresteze pe Mihai, iar daca se opune, sa-l ucida. Intrand in cortul domnitorului, Beauri ii spuse: «Esti prins!». Mihai rosti un singur cuvant: «Ba!», si dadu sa puie mana pe sabie. In aceeasi clipa insa, un valon il impusca, un al doilea ii strapunse pieptul, altii il lovira cu halebardele", povesteste profesorul Zanescu. "Si-i cazu trupul lui cel frumos ca un copaciu - spune Cronica Tarii Romanesti - , pentru ca nu stiuse, nici se prijeluise sabia lui cea iute in mana lui cea viteaza." Bestiile ii taiara capul, apoi ii batjocorira trupul si-l aruncara in tabara. "Si ramase trupul gol in pulbere aruncat. Ca asa au lucrat pisma inca de la inceputul lumii. Pisma au pierit pe multi barbati fara de vina, ca si acesta. Caci era ajutor crestinilor si sta tare ca un viteaz bun pentru ei, cat facuse pe turci de tremura de frica lui", adauga cronica.

Dupa trei zile, cativa sarbi i-au luat trupul si i l-au ingropat pe furis. Capul marelui domnitor a fost luat de comisul Radu Florescu si dus la Manastirea Dealu, unde a fost inmormantat sub o lespede. Pe ea, din porunca lui Radu Buzescu sta scris: "Aici zace cinstitul si raposatul capul crestinului Mihail, Marele Voevod, ce-au fost domn Tarei Romanesti si Moldovei; cinstitul trup zace in Campia Tordei si cand l-au ucis Neamti, ani au fost 7109 (1601), in luna aug. 9 zile".

"De fapt, caderea lui Mihai nu a fost cauzata nici de greseli in politica lui sociala sau nationala, nici de greseli militare; el a cazut pentru ca n-a avut inauntru o temelie economica a operei sale, iar in afara a fost victima imperialismelor ce ne inconjurau, toate unite impotriva lui"
Ionel Zanescu "Mihai Viteazul era partizan convins al unitatii natiunii romane. Toate evenimentele in curs i se pareau neinsemnate si irealizabile in raport cu acel tel maret spre care nazuia el fara istov... formarea regatului roman unitar, alcatuit din cele trei tari romanesti"
N.Boretki - Bergfeld
istoric rus

MOTIVE CLARE
Pentru profesorul istoric Ionel Zanescu, uciderea lui Mihai Viteazul, intaiul unificator al celor trei tari romane, motivele sunt clare. "Suprimarea lui Mihai s-a datorat in primul rand faimei si prestigiului pe care si le dobandise pe plan european, temerii nobilimii maghiare si germane din Transilvania, a Regatului polonez si mai ales a Casei de Austria, ca voievodul roman se indeparta cu pasi repezi spre refacerea vechii Dacii, spre constituirea unui stat centralizat puternic, care ar fi modificat echilibrul de forte existent, ar fi adus daune serioase de ordin economic si politic tuturor marilor puteri riverane".

CRONICARII VREMII AU CONDAMNAT FAPTA LUI BASTA
Despre odioasa crima si tradare a ilustrului conducator roman, foarte multi cronicari ai vremii, dar si de peste veacuri au scris pagini nenumarate in care condamna fapta nenorocitului general Basta. Petho Geergely nota: "Nelegiuitul Basta l-a ucis cu viclenie si pe neasteptate pe saracul voievod Mihai, fara nici un motiv. Numai din invidie profunda l-a ucis pe acest domn renumit, celebru, de care se temea insusi sultanul". Jacques Augustin de Thon scria la randul lui: "Dupa ce ucisera pe Mihai, pradara indata cu aviditate cortul lui si se raspandi zvonul ca s-ar fi gasit scrisori, care n-ar mai lasa indoieli despre masinatiile lui ascunse cu turcii si despre tradarile lui. Dar acestea au fost scorneli, nu atat pentru a-i linisti pe valahi..., cat pentru a potoli invidia vecinilor si a altor principi pentru o fapta ca aceasta si pentru ca austriecii sa nu pateasca si acum, cu uciderea lui Mihai, ca mai inainte, cu uciderea cardinalului George si pierderea cardinalului Andrei".

IN LOC DE INCHEIERE
Contemporanul lui Mihai, Richar Knolles, il descria pe domn: "Tara il dorea domn pentru privilegiile nasterii sale, calitatile personale si inaltimea staturii sale... pentru dragostea sa fata de tara, pentru amabilitatea sa fata de egali si pentru gentiletea sa fata de inferiori; pentru dreptatea conduitei sale, constanta si bunavointa sa catre acestia, nu mai putin plin de mila; si pentru alte virtuti nobile ale gandirii sale eroice si a inclinarii naturale pentru infaptuiri in probleme mari; pentru intelepciunea sa adanca si prevederea sa rapida(...)".