Obârşii, hori, tradiţii, români la Viena

Jurnalul National

6/12/2008

În capitala Austriei, muzici­le sună altfel. Oamenii sunt mai pretenţioşi şi nu-i poţi păcăli. Vor calitate, vor sunete alese. Îţi cer calitate, dar îţi şi oferă ajutorul pentru a o obţine. În catedralele vieneze, muzica se aude ca la Poarta Raiului.

Dacă tot ai ajuns în capitala îm­pă­­ra­ţilor, e mu­sai să mergi mă­car la un spectacol. Este păcat să ratezi ocazia de a asculta muzici într-un oraş care respiră prin sunete. Şi mai interesant este să asculţi în ace­laşi loc mai multe tipuri de mu­zică la mai multe instrumente şi mai multe voci. Unde să mergi când ai chef de muzică? Grea ale­gere. Aproape în fiecare zi, în capitala Austriei este măcar un spectacol. Uneori, în anumite lo­caţii, spectacolele se ţin lanţ. Aşa lanţ... să ne ţină robi pe toţi!

DRUMUL MUZICII. Propun un drum! Propun o cale! Ai pu­tea să porneşti de la statuia lui Mozart. Marele compozitor "pri­veşte" în zare de pe soclul său şi pare că se gândeşte la alte şi alte capodopere. Pleacă mai pe seară. Când vei ajunge pe principala arteră comercială, vei fi deja luminat. Statuile ţi se vor părea şi mai frumoase, luminate de mii şi mii de beculeţe. Mergi, uită-te prin vitrine. Gândeşte-te la cadouri, doar vine Moşul.... apoi... mergi spre Catedrală, mergi spre minunea Barocului, Peterskirche, sau Catedrala Sfântul Petru. Impresionant. Alt cuvânt nu poţi folosi! Ai ajuns. Trage-ţi ră­su­flarea cinci minute. Aşează-te. Ascute-ţi auzul. Tre­zeşte-ţi sufletul (dacă doarme, dacă nu... lasă-l cum este). Eşti pregătit? Ştii că aici recitalurile nu se sfârşesc aproape nicioda­tă? Şi vin unul după altul? Şi se opresc doar la slujbe. Iar atunci flautul îţi înalţă spiritul.

OBÂRŞII. Nu-i aşa că ţi-ai dori ca printre minunaţi artişti de prin toată lumea să fie şi unul de-al tău? Să te simţi mân­dru că şi cineva din România a cântat aici? Ei bine... poţi fi mândru. Românii au cântat şi acolo! Chiar acum, în marţea care a trecut!

Au fost patru. Doi bărbaţi, do­uă femei. Un domn a fost or­ga­nist. Un domn a fost, pe rând, solist vocal, instrumentist, povestitor, visător. Doamnele au fost şi ele interprete, ro­mân­ce, superbe.

Au cântat "Obârşiile". "Mi­o­ri­ţe" din Balcani, cântece de că­tă­nie, din ritualul de nuntă. S-a bătut toaca de credeai că se vor trezi sfinţii. S-a cântat la caval şi tilincă de-or rămas îngerii... ca pictaţi! Iar orga, ei bine orga a încununat şi a înnobilat un concert superb.

Catedrala n-a fost aleasă la întâmplare. Are o acustică mai bună decât multe săli de concer­te. Sunetul pleacă şi înconjoară lăcaşul sfânt, înconjoară oa­me­nii şi-i inundă cu sunete alese! Fie muzicieni, fie spectatori, toţi rămân vrăjiţi de această cate­dra­lă! Cu balcoanele ei interi­oa­re, cu sculpturile gran­di­oa­se. Opulentă. Pare în fapt o sală de concerte! Dar nu este, este Catedrala Sfântul Petru! În stil baroc!

Aici, cei patru artişti români i-au uimit pe cei prezenţi. Vie­nezi, turişti ori români veniţi anu­me pentru cei de-un neam cu ei. Cine sunt cei patru? Gri­gore Leşe, Doina, Zamfira, Gruia Stoia.

PUBLIC APARTE. Concertul românilor a început undeva spre ora 19:00. Un concert des­fă­şurat între un recital de flaut şi orgă – dat de două tinere austriece şi o slujbă greco-catolică ur­mată de un "Te deum", închinat de preotul greco-catolic R­o­mâniei şi sărbătorii ei naţionale. Cei prezenţi în sală veniseră de pe la ora 16:00. Se închinau, se ru­gau. Aşteptau. Au participat la tot ce s-a întâmplat acolo. Şi slujbă, şi "Te deum" şi concerte, şi tot! Pentru publicul vienez, cunoscător rafinat al muzicilor de calitate, contează doar mu­zica. Sunetele. Mesajul muzicilor. A trecut vremea când pu­ter­nicii împăraţi austrieci făceau pământul să se cu­tre­mu­re cu armatele lor! Acum, austriecii caută prinţi şi prinţese. Caută nobili ai muzicilor. Când îi găsesc îi şi înnobilează! Prin aplauze, prin bisuri îndelung cerute. Prin respect! Românii au fost şi ei înnobilaţi. Îndelung felicitaţi. Şi, ce-i drăguţ, pe lân­gă Leşe şi ai lui, România şi-a luat o porţie zdravănă de publi­citate pozitivă. Exact ce avem nevoie! La Peterskirche, muzica bună răsună mereu.