Iobag cu titlu nobil

Jurnalul National
20/05/2006
Sluga de vita nobila. Cam ciudat, dar pe deplin adevarat. In Transilvania secolelor XVI-XVIII, pentru serviciu credincios sau distinctie in lupta se putea primi de la conducatorii Transilvaniei sau ai Ungariei un titlu nobiliar.

Blazoane de tot felul, fiecare cu povestea lui. Destine schimbate de un insemn. Iobagi ajunsi nobili si din saraci, bogati. Arhivele Nationale pastreaza in depozitele sale franturi de vieti ale celor ce-au fost si acum sunt doar povesti. O categorie importanta a insemnelor trecerii unor oameni pe pamant sunt diplomele de innobilare. Prin intermediul lor, unor simpli oameni le era schimbat destinul, in bine.

TIPIC DIPLOMATIC. Termenul de blazon are ca echivalent in limba latina arma (arme), iar armales desemneaza actul solemn (diploma de innobilare cu blazon) prin care se conferea unor persoane si dreptul de a purta blazon ca atribut al nobilitatii. Nobilii armalisti erau persoane care aveau doar blazon nobiliar, ca o recunoastere a serviciilor aduse suveranilor emitenti, dar care erau, de regula, lipsiti de pamant, pe care cel mai adesea il inchiriau de la marii latifundiari; numerosi armalisti practicau diverse meserii pentru a-si asigura subzistenta sau se angajau chiar in slujba unor iobagi instariti ca vizitii, ciobani ori argati.

"Diplomele de innobilare cu blazon (litterae armales) poarta semnatura emitentului (suveranului) si sunt aproape intotdeauna contrasemnate de cancelar si de un secretar, validate cu marele sigiliu. Ele sunt scrise pe pergament si au dimensiuni variabile. De obicei, reprezentarea blazonului se facea in coltul stang superior al documentului, imediat sub numele emitentului", explica Laurentiu Stefan Szemkovics, arhivist in cadrul Serviciului Arhive Feudale, Personale si Colectii al Arhivelor Nationale. Diplomele erau validate cu sigiliul mare, atarnat, in ceara naturala sau introdus intr-o cutie din lemn si legat de pergament printr-un snur somptuos.

Blazonul nobiliar al "armalistului" Andrei Cotet de Sieu de la 19 octombrie 1560
Desenul blazonului nobiliar conferit numitilor Wolfgang, Petru si Ioan Kis Tidvar
Blazon de pe o diploma nobiliara data de Gabriel Bethlen, principe al Transilvaniei

TOTUL COSTA. Conducatorul tarii te facea nobil si-ti dadea blazon, dar era treaba ta sa ti-l desenezi pe diploma. Dupa ce plateai scribii suveranului ca sa-ti scrie, de obicei in latina, textul diplomei si descrierea blazonului, mergeai la alti... membri ai aparatului birocratic, la "desenatori". Daca scrisul actului ce te transforma in nobil era ieftin, desenatul stemei era cam costisitor. Astfel, nu putine sunt actele pastrate la Arhive in care locul blazonului este lasat gol! Titlu nobiliar puteau primi atat oamenii liberi, iobagii, cat si alte categorii.

"Nu conta statutul lor social, conta ce faceau pentru conducatori si tara", afirma arhivistul. Astfel s-a ajuns la situatia in care unele blazoane nu sunt desenate pe diplomele de innobilare. Trebuie mentionat totusi ca existau, dupa cum spune Szemkovics, si persoane mai instarite care-si permiteau sa plateasca desenarea stemei lor. Pe langa cresterea importantei personale in randul celorlalti oameni, fie ei liberi sau iobagi, detinatorul unui titlu nobiliar era un privilegiat. El era scutit de anumite impozite, dari si obligatii fata de autoritati si stat. Daca un proaspat nobil nu-si putea grava stema, urmasii sai erau liberi sa o faca. Mergeau cu vechiul document la rege sau la principe, documentul era reinoit si eventual blazonul pictat. Stemele puteau fi folosite si reprezentate chiar si pe sigilii.

NOBILUL COTET. Patru steme ale unor nobili romani. Patru documente ce le-au schimbat destinele unor oameni. Fiecare diploma are desenat un blazon unic. Totusi, cele patru steme au ceva in comun, ele prezinta vitejia celor ce au capatat dreptul de a fi numiti "nobili". Primul blazon te duce cu gandul la agerimea si talentul de arcas al posesorului. La ce altceva sa te gandesti cand blazonul iti prezinta "in scut tip Renastere, pe rosu, un coif de aur, fara viziera, cu varful ascutit, strapuns oblic de o sageata de argint, de la stanga la dreapta si de sus in jos", dupa cum il descrie Laurentiu Szemkovics. Actul a fost emis la 19 octombrie 1560, la Alba Iulia, de Ioan al II-lea Sigismund ZÃ polya, rege ales al Ungariei. Titlul de nobil si blazonul nobiliar i-a fost oferit lui Andrei Cotet de Sieu, familiei si urmasilor acestuia.

CU SABIA IN MANA 1579, august 12, Alba Iulia. Principele Transilvaniei Christofor BÃ thori confera titlul de nobil si blazon numitilor Wolfgang, Petru si Ioan Kis Tivadar. Un om in rosu cu sabia in vant, gandindu-se, probabil, la dusmanii ucisi pe campul de lupta, ar putea fi, profan ce-i drept, descrierea bazonului. Din punctul de vedere al specialistului insa.. "In scut "oval", pe argint, o coroana deschisa, cu trei fleuroane, de aur, incrustata cu pietre pretioase, din care iese, pe jumatate, un om privind spre dreapta, cu haina si caciula rosii, tinand cu mana dreapta o sabie, pe cea stanga sprijinind-o in sold", descrie Laurentiu Szemkovics, arhivistul.

SPAIMA TURCILOR. Slavite rege, il facem nobil si pe X-ulescu? Pai ce-a facut? A omorat multi turci Maria Ta! Atunci merita. Scrieti diploma si scutul sa-i fie cam asa: "In scut, cu conturul rosu, marginea superioara sa fie putin bombata, flancuri concave. Un brat omenesc, retezat din umar, tinand in sus o sabie stropita cu sange, in care este infipt capul unui turc!" Un dialog imaginar, ce-i drept, dar care ar fi putut fi real prin secolul XVII. La 28.05.1627, la Alba Iulia, Gabriel Bethlen, principele Transilvaniei, conferea titlul de nobil si blazon nobiliar numitului Grigore Tivadar de Rogna, fiilor sai, Andrei, Ladislau si Ioan, precum si urmasilor lor.

"Diplomele de innobilare cu blazon poarta semnatura emitentului (suveranului) si sunt aproape intotdeauna contrasemnate de cancelar si de un secretar, validate cu marele sigiliu. Reprezentarea blazonului se facea in coltul stang superior al documentului" - Larentiu Stefan Szemkovics, arhivist

Scut triunghiular pe camp albastru deasupra unei terase verzi

Laurentiu Stefan Szemkovics, un pasionat cercetator al blazoanelor diplomelor de innobilare
La 23.11.1662, la Fagaras, doi romani deveneau nobili. Ioan si Maxim Gherman de Rohia erau facuti nobili de Mihail Apafi I, principele Transilvaniei. Blazonul lor era reprezentat ca "un scut triunghiular, pe camp albastru, deasupra unei terase verzi, un calaret pe un cal alb care sta pe picioarele dinapoi, cu cele dinainte ridicate in salt, ce are pe el un valtrap rosu, calaretul avand tunica verde, cizme galbene si palarie neagra cu pana rosie. El tine in mana dreapta o archebuza ridicata in sus, cu stanga fraul calului", afirma Laurentiu Szemkovics. Despre acesti doi nobili romani am putea crede ca erau niste buni archebuzieri si calareti. Blazoanele prezentate in acest material sunt extrase din prima parte a studiului intitulat "Blazoane de pe diplome de innobilare din secolele XV-XIX aflate in fondurile Directiei Judetene Maramures a Arhivelor Nationale". Studiul a fost scris si realizat de Laurentiu Stefan Szemkovics.

Articol realizat in colaborare cu DANIC, prin amabilitatea domnului Laurentiu Szemkovics, arhivist in cadrul Serviciului de Arhive Feudale, Personale si Colectii al Arhivelor Nationale.