La Gura Râului, la poalele Raiului

Jurnalul National
30/08/2009

Aproape de inima ţării, înconjurat ca un grumaz de mireasă, cu o salbă de minuni, Sibiul dăinuieşte peste veacuri precum Raiul. Mărginimea Sibiului e salba lui, minunea din Ardeal. O nestemată din salbă, comuna Gura Râului începe să-şi arate strălucirea. Cu tradiţii vechi şi cu un viitor turistic de netăgăduit.

De cum intri pe Valea Oltului, lumea se schimbă. Din cuptorul de foc al Sudului începi să simţi adierea vântului ce-şi are sălaşul în munţii pietroşi din inima ţării. Se schimbă clima, dar mai ales vorba, portul, tradiţiile şi obiceiurile. Prinse ca într-o horă, de jur-împrejurul Sibiului sunt satele din Mărgi­nimea Sibiului. Renumita Mărginime. Cu oamenii ei, cu ciobanii, cu oile, cu munţii şi cântecele ei. În puţine zone, în zi de sărbătoare, oamenii îşi mai îmbracă costumele din lada de zestre, ca aici, în Mărginime! Costumele cu alb şi negru sunt simbolul zonei! Albul dalb şi negrul nopţii fără lună. Acestui simbol atât de pu­ternic, costumul ţărănesc, locuitorii unei comune din Mărginime s-au gândit să-i dedice o zi numai a lui. Aşa s-a născut, de numai doi ani, „Ziua Portului Popular". La Gura Râului, lângă Sibiu. O iniţiativă lăudabilă şi o realizare practică de excepţie! Sărbătoarea s-a născut din iniţiativa unui om de mare valoare, inimos şi cu spi­rit întreprinzător, Dumitru Câmpean, profesor de istorie şi proprietar al unei pensiuni în comună.

Turism rural, cu idei moderne
Sărbătoarea Portului din Mărginime este o idee numai bună pentru ridicarea cotei comunei Gura Râului pe piaţa agroturismului. Alături de această sărbătoare, în comuna de la poalele Cindrelului se mai organizează Festivalul Bujorului. Tot aici aveţi parte şi de un produs turistic inedit: „Cină ca la Stână". Idei ale aceluiaşi neobosit Dumitru Câmpean. Ca să vă bucuraţi pe deplin de aceste manifestări, alegeţi să căutaţi gazdă la pensiunile din comună. Aşa de pri­mitori sunt oamenii, de binevoitori... Că staţi la Mitică Câmpean, ori poate la minunata familie Brad... nu vă va părea rău! Nu aveţi meniu, dar aveţi mâncare bună. Şi mai ales, prieteni.

„Am pornit de la o realitate care încă există la Gura Râului, purtarea hainelor româneşti, a Portului. Ne-am gândit, văzând dorinţa oamenilor de a-şi purta hainele lor tradiţionale, să-i facem să transmită, să păstreze şi să valorifice tradiţiile, portul într-un circuit economic. Trebuie să valorificăm prin turism ce avem. Încercăm să creăm o identitate locală, ceva care să atragă, să ne individualizeze. O dată îi mobilizăm pe oameni să-şi păstreze datinile şi portul, dar îi şi ajutăm să se dezvolte economic. O dată pe an măcar să-şi îm­brace portul, să se bucure de tradiţii, dar să şi va­lorifice. Este Recursul nostru la România! Asta e păre­rea mea!", explică Dumitru Câmpean.

Gurănii din Poarta Raiului
Comunei i se spune Gura Râului. Dar la fel de bine i s-ar putea spune Gura Raiului. Probabil că, atunci când sădea frumuseţile prin lume, Dumnezeu s-a împiedicat de munţii Ardealului şi coşul lui cu minuni şi frumuseţi s-a cam răsturnat pe aici, prin Mărginime, pe la Gura Râului! Sau poate că aşa a vrut El. Prima mi­nu­ne aici sunt oamenii. Sunt acei români care încă mai fac cinste definiţiei pe care ne-o tot place să ne-o dăm. Sunt primitori, călduroşi, bucuroşi de oaspeţi şi iu­bitori de frumos. A doua minune a „gurănilor", după cum li se spune localnicilor, sunt locurile. Plaiul Ardealului îmbrăţişat de soare, sărutat de ploaie şi mângâiat de vânt. Ar fi loc şi de-a treia minune, Biserica. Minunat lăcaş de cult, denumită de Prea Sfinţia Sa Antonie Plămădeală, „Catedrala Mărginimii". Minuni mai mici sunt peste tot, dar sunt ale fiecăruia, şi bine ar fi să le desco­periţi singuri, mergând în vizită la „gurăni".

Capitala Portului
Denumirea străvechii aşezări româneşti aflate pe Valea Cibinului, la poalele Munţilor Cindrel, a fost aceea de „Capitală a Portului din Mărginimea Sibiului". De Ziua Portului, într-o duminică de dimineaţă, la Biserica satului au început să se adune tineri şi bă­trâni, bărbaţi şi femei, gurănii şi oaspeţii lor. Şi aproa­pe toţi cei din comună purtau costume tradi­ţionale. Cu albul şi negrul gurănesc inconfun­dabile! Începea „Ziua Portului".

Încet, încet, biserica s-a umplut. De la copii de gră­diniţă la oameni care văd îndeaproape eternita­tea. S-au rugat, s-au recules, L-au salutat pe Dumnezeu, Cel care şi-a vărsat coşul cu minuni tocmai la ei acasă... Pe la orele prânzului, când soarele se întindea leneş pe cer, gurănii şi oaspeţii lor au ieşit în piaţa bisericii. Pe scena amplasată lângă râu, oamenii de vază ai satului au vorbit, apoi s-a cântat şi s-a jucat. Excelenţi dansatori, localnicii i-au avut drept invitaţi şi „competitori" pe prietenii din Şinca Nouă, Rupea şi Sălişte, alte trei localităţi cu oameni frumoşi, buni români, creştini adevăraţi.

Un sprijin deosebit s-a primit şi de la CNM Astra, din Sibiu. Fără sprijinul Muzeului Astra, evenimentul nu s-ar fi putut desfăşura în condiţii atât de bune.

S-a creat un spectacol excepţional, frumos şi curat, cu voie bună şi oameni de nădejde. O sărbătoare a portului în toată puterea cuvântului!

Pe la orele trecute două, s-a mers în grup la Că­minul Cultural. La masă. Pe drum, un alai desprins parcă din tablourile revoluţionare de la 1848! Cu preotul, cu primarul, cu minunatul Dumitru Câmpean şi cu muzicanţii în frunte, gurănii, şincanii, rupenii şi să­liştenii au mers la cămin la braţ, prieteni buni. S-a mâncat ciorbă şi tocană de viţel, dar şi un fel de sco­vergi cu brânză de mioare şi văcuţe, excelent preparate.

Jocul la pavilion
Începută cu o rugăciune, masa de la cămin s-a terminat la fel. Cu stomacul aranjat, plus o binecu­vântare pe frunte, s-a purces la... Jocul la Pavilion. Dis­coteca de veacuri a gurănilor! Cabina DJ-ului e vreo invenţie modernă? Greşit! Gurănii construiseră de mult, aproape de acoperiş, o cabină doar pentru mu­zicanţi. De erau nemulţumiţi ori de se temeau că le pleacă muzicanţii, le luau scara... Na' de pleacă!

Pavilionul este aşezat în piaţa bisericii. Un fel de şură betonată, numai bună de jucat în ea, fără teamă de ploaie, de nimic!

Fără prea multe invitaţii, fără emoţii, petrecăreţii Portului românesc s-au pus pe jucat! Măi oameni buni! Să vezi bătrâni la 70, poate 80 de ani cum învârt câte două femei, ori învârtite atât de rapide de ameţeai uitându-te... mare lucru! Se întărâtau unii pe alţii şi mai ales se lăsau purtaţi de vraja cântecelor! Ce zi, Doamne! Ce oameni! Şi mai presus de toate... Săr­bă­toarea minunatului Port din Mărginimea Si­biului, la Gura Râului, la Poarta Raiului.