Suflete inchise la Roma

Jurnalul National


Pe romănii din inchisorile italiene nu-i vizitează nimeni. Italienii ii bagă la răcoare, romănii ii trec in statistici, şi viaţa merge inainte. Doar la Roma un preot mai trece de gratii pentru a-şi asculta conaţionalii.Â


Romănii din inchisorile italiene nu contează pentru nimeni. Italienii ii bagă la răcoare, romănii ii trec in statistici, şi viaţa merge inainte. Doar la Roma un preot mai trece de gratii pentru a-şi asculta conaţionalii.

Rebibbia. Regina Coeli. Două centre de detenţie din Roma in care o parte din infractorii romăni din Italia işi ispăşeşte pedepsele primite de la autorităţile peninsulare. Două puşcării in care preotul romăn Petre Bogdan face muncă voluntară de izbăvit (pe căt se poate) suflete. De trei ani, părintele Bogdan este singura faţă bisericească romănă din Italia care ii vizitează pe conaţionalii săi aflaţi după gratii.


LA INCEPUT. "De mai mulţi ani, Mitropolitul nostru cerea să ne găsim timp şi pentru cei mai săraci dintre săraci, pentru categoriile cele mai marginalizate ale societăţii romăneşti din diaspora, in speţă, prostituatele şi cei din inchisori. Am cerut Inalt Prea Sfinţitului să incerc eu să mă ocup de cei din recluziunea penală", povesteşte părintele Bogdan. Cu acordul Inalt Prea Sfinţitului Iosif, Arhiepiscop şi Mitropolit al Mitropoliei Ortodoxe Romăne a Europei Occidentale şi Meridionale, preotul romăn a trecut la tratative cu autorităţile italiene. După un an de aşteptări, Ministerul de Interne italian şi Ministerul Graţiei şi Justiţiei i-au dat acestuia documentele necesare pentru a-şi putea incepe activitatea de misionariat. Cu "Nulla Osta" la brăul sutanei, părintele Petre putea intra in inchisori ca şi ministru de cult. In cei trei ani de cănd şi-a inceput activitatea voluntară, preotul a vizitat puşcăriile romane Regina Coeli şi Rebibbia. Acestea ii sunt mai aproape, dănsul fiind preot paroh in localitatea Monterotondo, regiunea Roma.


IN MIJLOCUL CELOR INCHIŞI. O discuţie cu părintele despre imigranţii romăni din inchisori relevă aspecte puţin cunoscute de publicul din Romănia, aspecte legate de viaţa lor din penitenciarele italiene, de problemele lor, dar şi despre comportamentul nu intotdeauna binevoitor al autorităţilor din sistemul de detenţie din ţara de adopţie.

La Rebibbia, părintele a găsit atăt infractori, căt şi infractoare de origine romănă. Fiecare om aflat in spatele gratiilor... un personaj... o poveste de spus şi ascultat.

"De la inceput, in ciuda indispoziţiei direcţiunii inchisorii, m-am găsit ca la mine acasă in mijlocul alor noştri. Sunt tineri care fac parte din mai multe categorii sociale. Unii sunt proveniţi din familii bune, dar care, venind in Italia, nu au fost plătiţi de patroni, au fost jecmăniţi de conaţionalii lor, au avut neşansa să aibă exemple greşite intre italienii pe care i-au intălnit. Alţii fac parte din familii sărace, distruse sau marginalizate din punct de vedere etnic. Intrănd intr-un raport de afecţiune şi respect, de inţelegere şi solidaritate faţă de momentul dramatic pe care il traversează, se descoperă adevăratul Eu al lor, care nu este nici pe departe masca violentă şi vicleană pe care şi-o afişează ca să poată supravieţui", explică părintele Bogdan.


ŞEDINŢE DE MĂNGĂIAT SUFLETE. Acţiuni de anvergură nu se pot desfăşura. Părintele nu are nici puterea, nici fondurile necesare pentru a intreprinde acţiuni care să schimbe din temelii viaţa romănilor inchişi in Italia. Ce face dănsul in schimb? Alternează momentele de rugăciune cu discuţiile libere despre viaţa lor, despre crizele existenţiale prin care trec din pricina privării de libertate. "Dacă am avea puţine relaţii şi posibilităţi, am da unora de lucru in timpul sejurului in puşcărie, altora le-am facilita primirea scrisorilor, altora intrarea banilor in contul personal, altora posibilitatea de a fi vizitaţi de rudele care nu au acelaşi nume de familie. Credeţi-mă că in legalitatea inchisorilor se comit multe abuzuri şi ilegalităţi. Dincolo de telefonul pe care il dau rudelor sau de ziarul pe care il duc lor ca să se informeze şi să le treacă timpul, sunt neputincios", spune părintele Bogdan.

Pentru misiunea sa, una plină de importanţă de altfel, şi-ar fi dorit o susţinere mai activă din partea autorităţilor consulare romăneşti de la Roma şi o implicare mai concretă din partea asociaţiilor din zonă. Pe de altă parte, spune părintele, "dacă ar fi existat şi un proiect susţinut de Ministerul de Interne din Romănia pe lăngă omologul său din Italia, cu siguranţă s-ar fi dezamorsat intrucătva fenomenul delincvenţei romăneşti in Italia, lucru care ii supără atăt de tare pe primarului Romei, Veltroni, şi pe alţi demnitari italieni". Pe lăngă supărarea demnitarilor, nu trebuie uitate nici ultimele acţiuni antiromăneşti din Italia, dar nici mişcările de stradă impotriva imigraţiei, in special a celei provenite din Romănia. Dacă acest curent social şi mediatic antiromănesc din Italia face viaţa imigranţilor romăni onorabili mult mai grea, găndiţi-vă ce li se poate intămpla celor din inchisori.


PROBLEMELE CELOR DE DUPÃ... GRATII. "Este mult faptul că putem semăna seminţele de inviere in conştiinţele lor, dar este dramatic că nu putem face mai mult in ceea ce priveşte susţinerea lor la nivelul avocaţilor şi al nevoilor primare. Fără rude şi bani, fără o asistenţă judiciară şi consulară, unii dintre ei cad in depresie, iar alţii ajung chiar in pragul grevei foamei sau al tentativelor de sinucidere. Dacă aceste căteva impresii ar putea să ajungă sub ochii autorităţilor Ministerului de Interne din Romănia şi să putem găsi soluţii decente măcar pentru cei care se găsesc nevinovaţi, pentru cei care se găsesc in pragul disperării sau pentru cei care sunt elemente de excepţie, m-aş simţi gratificat in misiunea de voluntariat pe care o fac. Voluntariat pentru că nu primesc nici o susţinere financiară din partea vreunei instituţii de stat."


DESPRE DELINCVENŢÃ.... Părintele are o viziune proprie despre delincvenţa romănească din Italia. Măsurile luate de autorităţile din Peninsulă şi de cele romăneşti nu i se par chiar... cele mai bune.

"Delincvenţa nu va fi extirpată niciodată cu legi de fier şi cu expulzări sau interdicţii. Ea poate fi prevenită inlăturănd munca la negru şi abuzurile patronilor italieni in ceea ce-i priveşte pe romăni." In viziunea părintelui, o susţinere mai mare dată parohiilor ortodoxe care participă la educarea tuturor categoriilor de romăni ajunşi in Italia poate fi un alt pas in combaterea fenomenului infracţional romănesc din Italia. "Delincvenţa nu survine cănd se investeşte in educaţia civică şi morală a copiilor şi a tinerilor, dăndu-le exemple concrete şi reale. Ea nu apare acolo unde se investeşte in educaţie, iar dacă totuşi se intămplă, trebuie să facem eforturi in recuperarea lor cu toate forţele, pentru că ceea ce astăzi este doar o infecţie măine s-ar putea cangrena", incheie părintele Bogdan.


Un fel de CV
Părintele Petre Bogdan are o poveste... specială. S-a născut in 1968 in Bucureşti, intr-o familie atee. In 2001 a fost hirotonit preot in Catedrala Patriarhală din Bucuresti pe seama parohiei "Sfăntul Apostol Andrei" din Ladispoli - Lazio, Italia. Din 2005 a fost transferat ca preot paroh in localitatea Monterotondo.